Stiu ca s-a tot spus asta, insa trebuie sa o repet, la randul meu: intortocheate sunt caile Domnului atunci cand e vorba de dragoste! Nu as fi crezut pentru nimic in lume ca, la cativa ani dupa ce m-am casatorit cu Mirabela numai pentru a putea fi in preajma surorii sale, Natalia, care imi pusese inima pe jar, voi constata ca, de fapt, imi iubesc sotia cu disperare. Si totusi, asa stau lucrurile, sunt absolut sigur de asta: de cand m-am insurat, am trait in minciuna.

Am cunoscut-o pe Natalia in urma cu patru ani, prin intermediul serviciului. Eu lucram ca referent pe probleme de comert exterior la o firma de mobila, iar ea era un fel de dispecer intermediar. Mai exact, realiza contactul intre furnizor si beneficiar. Pentru asta, tineam legatura prin e-mail si prin telefon, fara insa a ne cunoaste. Asta, pana intr-o buna zi, in care curierul lipsind, a trebuit sa ii inmanez personal niste documente de transport.... Acela avea fie momentul in care m-am indragostit, la prima vedere, de fata inalta si subtire, blonda, cu ochi verzi si cu un oval al fetei foarte placut, care era Natalia. Am invitat-o la o cafea, unde am dezbatut aproape exclusiv probleme de serviciu, dar nu mi-a parut rau, pentru ca la final a acceptat sa ne mai intalnim.

In acea luna aveam sa ma vad cu Natalia de mai multe ori, ocazii cu care am discutat cate-n luna si-n stele. Era o fata foarte prietenoasa, cu un puternic simt al umorului, asa incat ne-am imprietenit rapid, mai ales ca si eu am fost dintotdeauna un tip simpatic, spontan si foarte glumet. Ceea ce nu mi-a convenit insa a fost faptul ca, de fiecare data cand am incercat o apropiere discreta, ea m-a respins - e drept, cu foarte mult tact, pentru a nu ma supara, dar m-a respins. Si, desigur, nu m-am suparat si nu m-am descurajat, ci am continuat sa o curtez subtil, sperand sa vina si ziua in care sentimentele mele pentru Natalia sa fie imparasite. Din pacate, acea zi nu a venit niciodata; in schimb a venit o alta zi, anume cea in care fata iubita mi-a marturisit ceva ce m-a durut:

- Damian, sa stii ca am simtit interesul tau pentru mine, insa nu pot sa iti raspund la fel, caci, desi imi esti drag, nu ma atragi din punct de vedere fizic. Vezi tu, mie imi plac barbatii foarte inalti si masivi, care sa ma domine, ori tu nu te incadrezi... Dar mi-as dori sa ramanem prieteni. Ce zici?

Ce puteam zice? Am strans-o in brate cu tot sufletul, i-am zambit si i-am multumit pentru sinceritatea cu care imi dezvaluise sentimentele sale.

- Natalia, imi doresc sa ramanem buni amici, ca si pana acum, dar totodata as vrea sa accepti ideea ca eu te voi privi mereu cu admiratie si dragoste si ca voi astepta ca inima ta sa se schimbe.

De la discutia cu pricina avea sa treaca un an, timp in care inima Nataliei nu s-a schimbat. Ajunsesem sa ma perpelesc de dorul ei si ma gandeam numai la ea atunci cand nu o vedeam doua zile, dar nu aveam ce face decat sa continui sa stau in preajma ei. Speram ca, mai devreme sau mai tarziu, in sufletul sau se va produce un declic, care va actiona mecanismul iubirii, si chiar s-a produs. Numai ca cel asupra caruia a actionat nu eram eu, ci un plavan de la locul de munca al Nataliei, despre care ea mi-a vorbit intr-o seara cat se poate de deschis, ca unui bun prieten, fara sa realizeze ca imi sfasia inima.

- Damian, m-am indragostit de Dorel. E un tip mare si puternic, dar in acelasi timp tandru si sensibil. Sunt asa de fericita, Damian, prietenul meu drag!

Mda, ea era fericita, iar in mine plangea inima. Cu toate astea, m-am abtinut sa fac vreo scena sau sa spun ceva nepotrivit, ci m-am rezumat la o minti elegant, spunandu-i ca ma bucur pentru ea. Natalia insa ma cunostea destul de bine si a simtit raul pe care mi-l facuse. Asa ca, probabil pentru a-mi indulci amarul, ea m-a luat in brate, m-a sarutat frateste pe frunte si a venit cu o idee care pe moment mi s-a parut ridicola si absurda, insa care acum mi se pare cea mai buna idee pe care a avut-o vreodata:

- Damian, stii ce m-am gandit? Vreau sa te prezint surorii mele, Mirabela, care este cu doi ani mai mica. Ca si tine, este singura, n-are pe nimeni, si in plus seamana foarte mult cu mine.

Pe moment, am fost socat de asemenea propunere, insa ulterior, realizand ca astfel voi putea petrece mai mult in compania fetei iubite, am acceptat.

- Bine, hai s-o facem si p-asta, Natalia! Dar, daca nu seamana cu tine, sa stii ca ai incurcat-o!

Din fericire, Mirabela chiar semana destul de bine cu sora ei, doar ca era mai mica de inaltime, ceea ce, la drept vorbind, chiar imi convenea. Era tot blonda, tot slabuta si firava, cu un chip placut, ca al Nataliei, numai ca... nu era Natalia. Iar eu o iubeam cu disperare pe Natalia, eram extrem de atras de ea si, daca acest lucru ar fi fost posibil, as fi facut dragoste cu ea o luna intreaga, zi si noapte, fara incetare - atat de mult o doream. Numai ca acest lucru era imposibil, din moment ce ea avea ochi numai pentru vlajganul Dorel, cu care chiar, la un moment dat, a ramas insarcinata.

Desigur ca, in calitate de cel mai prieten al sau, am fost primul - si singurul, de altfel - caruia Natalia i-a dat nefericita veste, nici macar Mirabela nestiind nimic pana in ziua de azi. Tot eu am aveam sa fiu cel care i-a aranjat intreruperea sarcinii, din moment ce zdrahonul o lasase pe biata fata sa se descurce, acuzand-o chiar ca a ramas gravida in mod intentionat, pentru a-l forta sa o ia de sotie. Ce ticalos! In fine, pentru a nu ma intinde la vorba, am sa va spun ca, in paralel, in timp ce devenisem iubitul Mirabelei, pe care insa nu o iubeam, eram si fratele pe care Natalia nu l-a avut niciodata si caruia i se confesa de fiecare data cand avea ceva pe suflet. Am ajutat-o pe fiinta iubita sa incheie povestea cu avortul, apoi, desi nu-mi doream asta, peste cateva luni aveam sa cedez insistentelor sale si sa ma insor cu sora ei!

Da, ati citit bine, nu e nicio gluma! Pe nesimtite, trecusera aproape doi ani de cand eu si Mirabela formam un cuplu, iar atunci cand ea m-a cerut de barbat, am crezut ca visez. Si, cum Natalia se consulta cu mine in toate chestiunile serioase, asa ma sfatuiam si eu cu ea, motiv pentru care i-am dezvaluit propunerea surorii sale. Spre dezamagirea mea, care speram ca ea sa se opuna, Natalia avea nu doar sa fie entuziasmata de idee, dar chiar mi-a dat clar de inteles, pentru ultima oara, ca, in ceea ce o privea, nu nutrea niciun sentiment fata de mine in afara de cel de amicitie:

- Damian, nu stiu ce m-as face fara tine, esti un prieten minunat! Insa ti-am mai zis: intre noi nu va fi niciodata nimic in afara de prietenie. Asa ca mergi si anunta-ti iubita ca accepti cererea ei in casatorie, caci asculta-ma pe mine: fata mai grozava ca sora mea nu vei gasi niciodata, in toata lumea!

Desi tineam foarte mult la Mirabela si eram constient ca este o fata minunata, care ma iubea si voia sa ma faca fericit, in acel moment eram atat de mahnit si de nervos, incat imi venea sa o strang de gat pe Natalia. Dupa cat incercasem sa o fac sa ma placa si sa ma doreasca, ea era super fericita in fata perspectivei de a ma casatori cu sora ei... Cu greu am gasit resurse sa baigui cateva cuvinte:

- Nu, nu e in regula, Natalia. Doar stii bine ce simt pentru tine...

Daca ati sti ce era in sufletul meu atunci... Pe de o parte, dupa cum v-am zis, eram constient de toate calitatile Mirabelei, cu care ma intelesesem foarte bine in ultimii doi ani. Pe de alta parte, insa, continuam sa fiu fascinat de Natalia si sa imi doresc enorm sa o ating, sa o simt, sa o patrund. Nu numai o data, cand o sarutam pe Mirabela, de fata cu sora ei, priveam peste umar si imi imaginam ca o sarut pe Natalia. Si nu doar o data cand am facut dragoste cu Mirabela, am inchis ochii si mi-am inchipuit ca sunt cu sora ei. Acestea erau motivele pentru care ezitam, nestiind ce sa fac, ce decizie sa iau. Dar cum dorinta fiintei iubite, adica a Nataliei, era foarte importanta pentru mine, in cele din urma aveam sa accept sa ma insor cu sora ei, Mirabela...

De atunci trecuse peste un an. Dupa casatorie ne stabiliseram domiciliul in casa parinteasca a sotiei - care in fapt era o ditamai vila cu vreo 10 camere -, lucru care imi convenea de minune. In felul acesta am putut fi mereu in continuare in prezenta Nataliei, care continua sa ma obsedeze cu farmecul ei irezistibil, si in adancul sufletului meu am continuat sa sper ca intr-o buna zi tot va fi a mea. Intre timp, ea schimba iubitii ca pe sosete, de fiecare data cand incepea o noua relatie cu vreun handralau inalt cat casa eu fiind primul care afla si care se inciuda. Si uite asa ajung cu povestea mea in ziua de azi, cand lucrurile iau cea mai neasteptata intorsatura posibila...

In urma cu cateva saptamani am avut un moment de revolta. Natalia m-a anuntat ca tocmai se despartitse de un alt galigan, iar eu ma simteam din nou cel mai nedreptatit. Ma intrebam cu obstinatie de ce, la cati iubiti avusese fata care ma atragea ca un magnet, nu putusem fi si eu unul dintre ei. Simteam furia crescandu-mi continuu, amenintand sa ma copleseasca, si tot ce imi doream era sa ma eliberez de povara de pe suflet si sa ii dezvalui sotiei mele adevaratele sentimente pe care le aveam pentru sora ei. Nu stiam ce as fi realizat facand asta, insa pur si simplu simteam ca innebunesc daca nu o fac, daca nu imi strig in gura mare pasiunea pentru Natalia. In aceste conditii, singurul care putea sa ma indrume si sa ma linisteasca era preotul duhovnic al mamei, parintele Molina, despre care ea imi spusese ca este un om cu har, bland si rabdator.

Cand a auzit povestea mea, preotul Molina si-a facut cruci mari. A zis ca, desi are cunostinta de multe intamplari ciudate, el n-a mai auzit asa grozavie!

- Doamne, sfinte! Cum sa te casatoresti cu o femeie, daca nu o iubesti? Si apoi, cum sa stai cu ea doi ani, daca tot nu o iubesti? Nu, ceva este in neregula aici, fiule! Deschide ochii, si vei vedea ca, de fapt, adevarul este cu totul altul, insa tu esti orbit de diavol, si nu vezi ce fiinta minunata este sotia ta si cat de mult o iubesti! Altfel nu ai fi fost langa ea atata vreme, la bine si la rau, fara sa calci stramb si fara sa ii vorbesti macar o data urat... Deschide ochii mari si vei vedea ce comoara de femeie ai la usa casei!

Am plecat de la biserica rusinat, dar si socat. Vorbele parintelui Molina au avut un efect incredibil asupra mea, si atat de ingandurat am fost pe drum incat nici nu imi amintesc cum ajuns acasa. Ce tin minte sigur este ca Mirabela mi-a iesit in intampinare si, vazandu-ma ravasit, m-a intrebat inca din prag ce s-a intamplat. Atunci, am saltat incet privirea din podea si am privit-o direct in ochi. Iar ceea ce am vazut avea sa ma cutremure de-a binelea. Am vazut o minunatie a lumii, o zeita in carne si oase, fiinta cea mai suava si mai frumoasa de pe pamant! Aceasta era sotia mea, aceasta era cea pe care o iubeam cu adevarat de atatia ani. Am realizat atunci ca atractia fizica primitiva care a stat la baza obsesiei mele pentru Natalia se risipise de mult si ca dorinta animalica de a o poseda disparuse...

Pentru prima data dupa mai bine de 4 ani, de cand eram impreuna cu sotia mea, am ingenuncheat la picioarele sale si, printre lacrimi, i-am spus din tot sufletul:

- Mirabela, vreau sa stii ca te iubesc cu toata fiinta mea! Tot ce imi doresc pe lume este sa te fac fericita! Iti multumesc ca existi in viata mea!

Incepand din ziua aceea, de cate ori o privesc pe Natalia, nu reusesc sa inteleg ce am putut vedea la ea. In afara de faptul ca este intr-adevar o amica pe cinste, iar eu sunt fratele pe care nu l-a avut niciodata, nu ne mai leaga nimic. Viata mea este Mirabela, sotia mea. Iar minciuna in care spuneam la inceputul povestii mele ca am trait de cand m-am casatorit consta in faptul ca eu credeam ca n-o iubesc pe Mirabela, dar de fapt am iubit-o mereu fara sa stiu.

Din aceeasi categorie:

M-a îngrășat ca pe un porc și m-a părăsit ca pe un bou

Probabil ca nu sunt nici primul, nici ultimul barbat din lume care s-a indragostit nebuneste de o femeie si a facut pentru ea o multime de sacrificii....

Citeşte mai mult...

Inimii i-am tot dat ghes, și-am ales pân-am cules...

Ma numesc Mariana A, am 37 de ani, sunt din Bucurest si sunt singura. Locuiesc intr-o apartament frumos din Piata Iancului, ma deplasez cu un autoturi...

Citeşte mai mult...

Sora mea și-a vândut copilul și sufletul în același timp...

Am fost cinci fete si un baiat la parinti. Din pacate, acum nu mai suntem decat patru surori, Leta si Marin prapadindu-se in anul care a trecut. Leta ...

Citeşte mai mult...

Popa Gabriel s-a jucat cu destinul meu cum a vrut el...

Sunt, la 43 de ani, un om nenorocit, care si-a pierdut sotia, copiii si casa - si toate astea numai si numai din cauza inconstientei preotului Gabriel...

Citeşte mai mult...