Toate erau bune si frumoase in viata mea, pana in urma cu circa jumatate de an. Eram casatorit cu o femeie serioasa, de casa, devotata si care avea un job foarte bun: Adela. Aveam impreuna un baiat de 6 ani, frumos, sanatos si foarte istet: Gabriel. Lucram ca inginer la o companie de telefonie mobila, unde castigam gras. Si, peste toate acestea, aveam amanta ideala, sexi si inteligenta, cu care, intre doua reprize de amor, puteam discuta orice: Marcela. Azi, din cele de mai sus nu mai am decat copilul, pe care insa il vad numai in week-end si in vacante. Restul s-au dus, si asta din cauza prostiei receptionerei hotelului in care ma vedeam de 4 ani cu Marcela.

Pe sotia mea nu am iubit-o niciodata cu patima. Ne-am cunoscut in urma cu 10 ani, la aniversarea unui prieten comun, ne-am placut si, cum niciunul din noi nu mai era foarte tanar, am decis destul de rapid sa ne casatorim, mai ales ca amandoi ne doream copii. Eu aveam 35 de ani, iar Adela - 31, si prin urmare eram suficient de maturi pentru a admite faptul ca respectul si intelegerea reciproca erau stalpii de sustinere ai casniciei noastre. Dragostea si pasiunea se aflau in plan secundar, dar asta nu ne deranja prea tare cata vreme aveam aceleasi idealuri si aspiratii si duceam o viata foarte comoda si linistita. Dupa nasterea lui Gabriel, insa, viata aceasta comoda si linistita nu mi-a mai fost de ajuns. Resimteam acut nevoia de o variatie erotica, mai exact de salbaticie si desper, dupa ce monotonia instalata in relatia cu Adela devenise greu suportabila.

Pe Marcela am remarcat-o la nunta unei rude mai indepartate, in urma cu circa 4 ani. Era o blonda subtirica, cu sani fermi ca niste ghiulele si cu ochi ratacitori. La randul sau, m-a privit cu insistenta de mai multe ori, asa incat am profitat de prima ocazie ivita si am intrat in vorba cu ea. A fost un dialog scurt, direct, fara ocolisuri.

- Buna. Eu sunt Marin. Am observat ca esti cam abatuta. Nu-ti place nunta?

- Buna. Marcela ma numesc, si nu prea ma dau in vant dupa chefuri si paranghelii. Prefer singuratatea.

- Singuratatea in doi?

- Nu, de una singura. Am acasa destula singuratate in doi, sunt satula...

- Se observa din privirea ta trista. Si te inteleg. Cunosc senzatia, traiesc cu ea zilnic.

Asa a inceput totul... Am schimbat numerele de telefon si m-a avertizat sa nu o sun decat in timpul zilei, cand se afla la serviciu. Am sunat-o chiar a doua zi si ne-am vazut in aceeasi seara. Surprinzator, niciunul dintre noi nu a fost stanjenit, ci amandoi ne-am purtat foarte familiar, desi postura in care ne aflam era mai mult decat delicata. Am iesit pe o terasa, in public, insa din fericire riscantul nostru rendez-vous s-a incheiat fara incidente - iar aceasta avea sa fie si prima, si ultima data cand ne-am intalnit “afara”. Inca de data viitoare ne-am vazut direct la un hotel mic, discret, de cartier, unde eram convinsi ca suntem in siguranta si unde, pana de curand, chiar am fost. In urma cu cateva luni, insa, din cauza stupiditatii receptionerei hotelului in care ma intalneam cu amanta, legatura extraconjugala ce dura de 4 ani avea sa fie data in vileag, iar viata mea - data peste cap.

Era intr-o duminica dimineata si, ca de obicei, ma aflam la biserica impreuna cu sotia si cu baiatul. Spre rusinea mea, ascultam liturghia usor distrat, gandurile fugindu-mi la Marcela, cand, deodata, am observat o tipa care imi facea cu ochiul. Sa nu-mi vina sa cred! Eu eram cu sotia alaturi in biserica, iar o necunoscuta imi arunca ocheade in timpul slujbei... Initial, am crezut ca mi se pare. Dar dupa ce semnele s-au repetat, nu numai ca am fost sigur ca eu eram cel vizat de tanara, dar am si recunoscut-o: era receptionera hotelului in care ma intalneam cu Marcela! Nedumerit de atitudinea ei, mi-am zis: “Doamne, ce o vrea nebuna asta? De ce nu sta in banca ei?” Apoi am simtit cum rosesc instantaneu si am intors capul spre sotia mea, sperand sa nu fi observat nimic. Din pacate, insa, Adela fusese pe faza si deja o studia pe cea care imi aruncase ocheadele.