Index |
---|
Bărbatul meu mă doreşte atât de mult încât îmi vine să urlu de supărare... |
Pagina 2 |
Toate paginile |
M-am casatorit cu Vasile in urma cu 15 ani. Avusesem, pana atunci, cateva relatii serioase si incepusem sa cunosc cat de cat barbatii. Simteam imediat care se afla in cautarea unei simple aventuri si care ar putea fi om de casa. Doar aveam 27 de ani, nu mai eram o copila...
L-am ales ca sot pe Vasile pentru ca el se incadra foarte bine in tiparul barbatului - model pe care mi-l imaginasem: la cei 34 de ani ai sai era frumusel, bine facut, destept, cult, bland si avea o situatie materiala buna. Peste toate, era indragostit de mine si dorea sa ma faca fericita. Asa ca atunci cand m-a cerut de sotie, in urma cu 15 ani, am acceptat fara retineri, desi nu il iubeam. Aveam insa suficienta experienta de viata incat sa consider ca dragostea va veni cu timpul si prin urmare am zis ,,da” din toata inima si cu toata convingerea. Nu aveam de unde sa stiu ca, peste ani, voi ajunge sa regret alegerea facuta si voi intenta divort pentru a-mi putea reface viata cat inca mai sunt tanara. Dar, din nefericire, aici am ajuns: nu am mai suportat sa stau cu Vasile in casa nici macar o singura noapte!
Problemele in cuplu au aparut inca din luna de miere, cand am mers intr-o statiune luxoasa din Turcia, in regim all-inclusive. Practic, aveam acolo tot ce imi dorea inimioara, mai putin armonie in relatie... Si asta pentru ca Vasile nu isi dorea decat sa faca jogging dimineata, sa alerge pe plaja o ora, iar la intoarcerea in camera de hotel, dupa dus, avea chef de sex! Se baga in pat langa mine si se gudura ca un catel sprintar in jurul stapanei care ii aduce castronul cu ciorbita calda:
- Cerasela, facem? Sotia mea scumpa si draga, ia spune, facem putin amor?
Numai ca eu, trezita din somn cu forta si buimaca, numai libidou nu aveam... Motiv pentru care de fiecare data l-am respins fara mila:
- Ce sa facem, Vasile? Ce sa facem, nu vezi ca dorm? Nu facem nimic, lasa-ma in pace si mai baga niste alergari pana ma trezesc!
Rezultatul era ca de cele mai multe ori el se bosumfla, se intorcea cu spatele la mine, deschidea televizorul si se uita la stirile diminetii difuzate de CNN. Dupa care, spre pranz, cand ma trezeam si eu, duceam munca de lamurire cu el ca sa il fac sa inteleaga ca asa sunt eu, adormita in zori, dar asta nu inseamna ca nu il iubesc... Of, tare greu reuseam sa il impac peste zi, si asta numai dupa ce faceam sex dupa amiaza. Practic, acelea erau singurele momente in care eram pe aceeasi lungime de unda si ne intelegeam foarte bine unul cu altul, caci mai apoi, spre seara, el simtea nevoia sa traga pe dreapta in timp ce eu eram plina de energie si imi doream sa dansez in cluburi turcesti. Asa ca nu e deloc de mirare ca ajungeam sa ne contram din nou:
- Cerasela, hai la culcare, ca ma ia cu somn!... Si apoi, daca nu te culci acum, maine dimineata iar nu te vei putea trezi ca sa facem putin amor!
- Cum sa ma culc, mai Vasile, cand e abia 9 seara?! Am venit in Turcia sa dormim, ori sa ne distram? Revino-ti in simtiri, aduna-ti fortele, si hai in clubul de pe plaja! Am chef de karaoke!
- Ce vorbesti, femeie? De karaoke imi arde mie acum, cand pic de oboseala? Doar am venit aici sa ne odihnim si sa ne iubim, nu sa pierdem noptile aiurea...
...Si ne tot ciorovaiam asa pana cand ori se facea prea tarziu ca sa mai iesim, ori imi pierea tot cheful de dans. Prin urmare ma bagam in pat langa Vasile, ma uitam la documentare despre evadari din inchisori straine pana mult dupa miezul noptii si adormeam frustrata si inciudata.
Astfel s-a dus luna de miere si mai apoi, pe nesimtite, au zburat inca 10 ani! Perioada in care am adunat atata dezamagire si furie in mine incat imi este greu sa le exprim in cuvinte. Caci desi in esenta Vasile era un sot foarte bun, corect si devotat, el m-a terorizat un deceniu cu dorinta sa sexuala matinala. Ba chiar pot spune cu mana pe inima ca m-a adus la capatul rabdarii! Chiar si dupa 10 ani de casatorie, tabieturile sale ramasesera neschimbate: isi facea in fiecare dimineata exercitiile, mergea la baie sa se spele, dupa care se strecura tiptil in pat si ma asalta fara mila, precum asalteaza motanul aflat in calduri o biata pisicuta virgina captiva intr-o cursa de soareci.
- Cerasela, facem? Sotia mea scumpa si draga, ia spune, facem putin amor acum?
Dar, la randul meu, ramasesem la fel de ferma pe pozitie ca in luna de miere si il rejectam intotdeauna fara sa imi pese de imbufnarea sa:
- Ce sa facem, Vasile? Nu facem nimic acum, dormim! E ora 6 dimineata! Du-te si fa un dus rece daca ai chef de amor, si lasa-ma-n pace!
Venise totusi momentul ca, dupa zece ani de chin, sa pun piciorul in prag, caci altfel ajungeam sa innebunesc… Mai ales ca obiceiurile lui Vasile ramasesera aceleasi si in partea a doua a zilei, atunci cand el dadea semne evidente de extenuare si in jurul orei 9 seara propunea sa ne bagam la culcare, ca sa fim odihniti a doua zi si sa putem sa ,,facem”.
Intr-o dimineata l-am abordat, asadar, fara menajamente. Ma trezisem cu capsa pusa dupa un cosmar prelungit, iar chemarile sale patetice la impreunare erau ultimul lucru de care imi doream sa am parte atunci. Dar, bineinteles, am avut! Motiv pentru care n-am mai suportat, si am rabufnit:
- Mai omule, tu nu esti normal? De zece ani iti tot spun sa ma lasi in pace dimineata, sa nu mai tragi de mine, ca nu facem nimic, si tu tot tragi! Ce e in capul tau? Noaptea, cand sunt vioaie si imi doresc sa fii romantic, tu te bagi la somn... Spune-mi, ce ai cu mine de nu imi dai pace ? Vrei sa ne despartim ca sa scap de calvarul asta?