gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu18042024

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Proasta de mine și-a recunoscut greșeala, dar nu a fost niciodată iertată... - Pagina 2

Evaluare: / 3
1
Index
Proasta de mine și-a recunoscut greșeala, dar nu a fost niciodată iertată...
Pagina 2
Toate paginile

Asa il chema pe el – Mircea. Lucrul acesta il stiau toti enoriasii, insa nimeni nu stia prea multe despre el - era un om care nu discuta despre persoana sa, insa un om despre care toti aveau o parere foarte buna; probabil ii cucerise, ca si pe mine, cu modestia, ravna bisericeasca cu care se incarcase in timp, dar si cu virilitatea - in sens bun, frumos – pe care o emana. Mai pe scurt, Mircea inspira multa incredere si degaja multa bunatate.

Evelin mi-a zambit complice si mi-a spus pe un ton sugestiv:

- Sorina, nu uita ca EU te-am adus la biserica. Deci MIE trebuie sa imi multumesti! – si iar am ras amandoua, bucuroase de mersul lucrurilor.

Invitatia lui Mircea la o cafea nu m-a surprins deloc; asteptam asta deja de un car de vreme (sau poate asa mi se paruse mie), si prin urmare a venit ca o izbavire. Iar de atunci intalnirile au continuat, pana cand, dupa fix o luna de la prima cafea impreuna, m-a invitat la el acasa.

- Sorina, imi doresc sa facem dragoste! Desi nu ne-am sarutat inca, si poate suna deplasat ce spun, repet: te doresc foarte mult, esti o femeie minunata! Vrei sa petrecem noaptea impreuna?

Daca imi doream? Muream de dorinta sa ma culc cu el cu mult inainte sa ma invite el. Dar desigur ca nu puteam sa ii fi facut eu asa propunere... Am cazut, teatral, pe ganduri, apoi l-am privit drept in ochi si l-am intrebat direct:

- Mircea, tu iti dai seama ce imi propui, ce imi ceri? Ma simt de-a dreptul jignita! Drept cine ma iei?... Am facut o scurta pauza, cat sa ii dau timp sa incerce sa se scuze:

- Bine, Sorina, dar eu nu vreau sa te supar... Apoi am continuat sa vorbesc,  fara sa il las sa-si incheie pledoaria:

- Drept cine ma iei?... Nu ai indraznit macar sa ma saruti, si deodata vrei sa facem dragoste? Ei bine, daca intr-adevar vrei sa facem dragoste, atunci trebuie sa incetezi cu scuzele, si sa ma saruti chiar acum!
A ramas perplex cateva clipe, apoi a inteles ca jucasem teatru, s-a relaxat, a zambit si s-a apropiat si mai mult de mine. Sedeam pe o bancheta intr-un separeu destul de intim dintr-un restaurant cu specific vanatoresc, si imi amintesc ca, in timp ce ma treceau fiori asteptand ca buzele-i sa se lipeasca de ale mele, privirea imi cazuse pe trofeul unui superb cerb carpatin, cu niste coarne uriase, virile, rasucite si cu ochii foarte mari si vii. ,,Superb animal! gandeam; ferice de caprele pe care le-a iubit!'' Abia cand am simtit caldura gurii lui Mircea, gustul dulcetii de nuci verzi de pe buzele sale matasoase, si am perceput ghidusiile pe care le facea cu limba sa moale ca o molusca in gura mea umeda si avida dupa siropul prelins din cavitatea sa bucala – abia atunci am reusit sa fac sa dispara din ochii mintii mele imaginea cerbului viguros de pe peretele restaurantului calarind o capra pulpanoasa pe crestele muntilor. Iar in locul ei mi-a aparut imaginea lui Mircea gol, imperturbabil, imperial, in toata splendoarea, in fata patului in care eram tolanita despuiata si frematand de dorinta...

Iubirea a fost asa cum am visat, si din acea noapte am devenit tot mai apropiati, astfel incat dupa nici jumatate de an, Evelin nu se indoia ca ne vom casatori; de altfel, ma tot iscodea:

- Sorina, cat mai astept dupa voi? Sunteti atat de frumosi impreuna... neuitand sa adauge de fiecare data razand:

- Sper ca nu ai uitat ca eu te-am tarat in biserica...
Nu uitasem asta, desigur, si stiam ca prietenei mele trebuie sa ii fiu recunoscatoare pentru ca am l-am intalnit pe Mircea. Totusi, pe masura ce relatia curgea firesc si intr-un regim laminar, fara turbulente, spre casatorie, pe mine incepusera sa ma bantuie niste ganduri nelalocul lor; sarpele neincrederii mi se strecurase in suflet, se cuibarise acolo si nu vroia deloc sa mai plece - era vorba de faptul ca, dupa atat timp impreuna, eu tot nu stiam mai nimic din trecutul lui Mircea. Imi spusese numai ca parintii sai decedasera cu multi ani in urma, si mai aflsem ca lucreaza ca inginer de sistem intr-o multinationala unde castiga bani frumosi. Dar atat. De fiecare data cand aduceam vorba de trecutul sau, cand intrebam ce a facut, cum a trait pana la cei 38 de ani ai sai, ma loveam ca de un zid – ocolea cu abilitate raspunsurile si schimba subiectul pe nesimtite. Motiv pentru care, dupa ce am acceptat cererea sa in casatorie, inainte de a stabili data cununiei, am ticluit, impreuna cu buna mea prietena, Evelin, un plan diabolic de a-i afla secretele din trecut.

Astfel, l-am convins pe iubitul meu, care nu avea un duhovnic, sa se spovedeasca, inainte de casatorie, la preotul chipes pe care mersesem sa il vad atunci cand l-am remarcat pe Mircea: preotul Luca - asa am aflat intre timp ca se cheama. Iar Mircea a acceptat, nebanuind ca i se intinde o cursa si ca, la sfatul lui Evelin, ii strecurasem, in buzunarul hainei, minusculul meu telefon celular, programat pe inregistrare sunet... Si totul a mers exact cum am prevazut: eu l-am insotit si l-am asteptat pe Mircea in biserica, el s-a spovedit, apoi, la iesire, sub pretextul ca imi este frig, i-am cerut haina si astfel am recuperat aparatul pe care se afla imprimata confesiunea viitorului meu sot.

Nici nu mai stiu de cate ori am ascultat spovedania lui Mircea. Eu si cu el locuiam deja impreuna, in apartamentul sau, asa ca, pentru a putea asculta in liniste, mergeam la parinti, cu care locuisem inainte sa ma mut la el. Iar faptul ca am dezvalui mamei si tatalui ce facusem avea sa imi fie fatal, pentru ca ei au fost cei care m-au convins sa ii marturisesc lui Mircea gestul meu miselesc.
- Nu se poate sa pasiti in casnicie cu acest secret, spunea mama. Idee impartasita si de tata, dar nu si de Evelin, care era de cu totul alta parere:

- Nu ii spune nimic, Sorina! Daca se supara? Vrei sa afle ca nu ai avut incredere in el, si l-ai verificat, dar nu ai gasit nimic compromitator?... Pentru ca trebuie sa marturisesc ca, desi am tot ascultat spovedania, nu am gasit niciun mare pacat in trecutul omului iubit; cel mai important dintre ele era faptul ca in tinerete se mai infuriase uneori si le vorbise urat parintilor sai care erau excesiv de grijulii. In rest, nimic important - cu adevarat un om special, cu un caracter deosebit, cum de altfel imi facuse impresia de la bun inceput.

Ceea ce avea sa urmeze insa m-a convins ca, din neincredere si din prostie – pentru ca asta e de fapt principalul motiv-, am comis greseala vietii mele.

- Sper sa ma ierti si nu ma urasti pentru ce am facut, dragul meu! am incheiat eu destainuirea facuta lui Mircea. Te iubesc si nu vreau sa te pierd!

El ascultase totul cu mare atentie si cu calmul sau incredibil, ceea ce ma facea sa cred ca totul e in ordine. Insa dupa ce a stat putin pe ganduri, l-am vazut cum se schimba la fata, i-am vazut chipul bland si senin cum se aspreste si se intuneca.

- Te iert si nu te urasc, Sorina! mi-a soptit Mircea cu durere in glas. Insa in toata viata mea nu m-am simtit mai tradat ca acum. Cum ai putut sa faci asa ceva, cum ai putut sa imi furi sfanta spovedanie? Te rog sa iti iei lucrurile si sa pleci, te rog sa nu ma mai cauti niciodata, caci totul s-a terminat intre noi!

Am izbucnit in plans, l-am rugat din nou sa ma ierte, dar totul a fost in zadar: am plecat. Apoi, dupa cateva zile, l-am sunat. Nu mi-a raspuns; abonatul nu putea fi contactat. Atunci am mers la el acasa, dar am avut surpriza sa constat ca inchiriase apartamentul unor studente blajine si timide. Ele nu stiau decat ca la fiecare inceput de luna urmeaza sa le contacteze proprietarul ca sa stabileasca modalitatea de a-si primi chiria. Inca o data am simtit cum cade cerul pe mine, si am plecat lacrimand. Iar ce este si mai rau este faptul ca ceva in mine imi spune ca o a doua sansa nu voi mai avea. Un om ca Mircea nu voi mai intalni niciodata...

 

Din aceeasi categorie:

Nepotul m-a batjocorit, dar unchiul lui chiar m-a iubit

Nepotul m-a batjocorit, dar unchiul lui chiar m-a iubit

Maricel a fost in doua randuri sotul meu. In urma cu zece ani ne-am casatorit pentru prima oara; pe atunci eu nu implinisem inca 30 de ani, in vreme c...

Citeşte mai mult...

Amantul nevestei mele îmi oferă o viață de huzur

Amantul nevestei mele îmi oferă o viață de huzur

Sunt cu Didi de 20 de ani. Eu am acum, cand va scriu, 47 de ani, iar ea are 39. Ne-am casatorit de tineri, si asa se face ca avem copii mari: Mihai ar...

Citeşte mai mult...

Am lepădat copilul pe care mi l-am dorit toată viața

Am lepădat copilul pe care mi l-am dorit toată viața

Sunt Marta S., din Bucuresti, acum in varsta de 46 de ani. Locuiesc impreuna cu Florin, iubitul meu, intr-un apartament cu trei camere, din Colentina....

Citeşte mai mult...

Mi-am şantajat cumnata cu SIDA şi-am obţinut păsărica...

Mi-am şantajat cumnata cu SIDA şi-am obţinut păsărica...

Oameni buni, viata este plina de surprize, dar, din pacate, nu toate sunt frumoase. Unele sunt de-a dreptul oribile... Oare va puteti da seama ce am s...

Citeşte mai mult...



Drumul spre fericire Proasta de mine și-a recunoscut greșeala, dar nu a fost niciodată iertată... - Pagina 2