Index |
---|
Soțul și tatăl meu se întrec în depravare, iar eu mă umflu de plâns |
Pagina 2 |
Pagina 3 |
Toate paginile |
Am acceptat fericita propunerea lui Ovidiu, cu atat mai mult cu cat ea fusese insotita de niste juraminte de credinta care ma impresionasera pana la lacrimi... Si, ce-i drept, primii ani de casnicie au fost foarte reusiti, pentru ca, asa cum va ziceam, Ovidiu avea sa isi tina juramintele si sa fie un sot si un tata model. Insa, asta numai pana in urma cu doi ani, atunci cand, peste noapte, influentat de tatal meu, cu care treptat ajunsese sa antureze tot mai mult, sotul meu avea sa se schimbe complet. Mai exact, avea sa devina ultimul om cu care mi-as fi dorit sa fiu casatorita, un curvar libidinos pe care nu l-as fi suportat nici macar o clipa in preajma mea daca nu as fi dorit ca Mihai, baiatul nostru, sa creasca alaturi de ambii parinti...
Nu am apucat sa va spun, dar mama mea a decedat demult, in urma cu peste 15 ani, astfel ca eu am fost crescuta numai de tata, cu care de altfel am si locuit pana sa ma marit, cand m-am mutat in casa sotului. Dupa casatorie, tata, care acum are 58 de ani, ne-a vizitat destul de des, astfel ca intre el si Ovidiu s-a legat o frumoasa prietenie, mai ales ca amandoi impartasesc aceeasi pasiuni pentru fotbal si muzica anilor 70-80. Nu m-a deranjat, asadar, ca sotul meu petrecea mult timp discutand cu tata despre pariuri sportive si despre slagare ale trupelor precum Beatles, Queen sau Rolling Stones. Insa nu prea imi convenea cand, fara sa vreau, din cand in cand auzeam cum cei doi faceau diverse comentarii nelalocul lor la adresa fetelor care se nimereau sa apara la televizor.
- Ce zici de prospatura asta, Ovidiu? Frumoasa bucatica, nu-i asa? Plesneste carnea pe ea, cu una ca asta faci cursa intreaga.
- Da, fatuca sta bine si cu atacul, si cu apararea. Ar merge o tura de control, i-as da cateva lovituri de berbecut...
- Clar! La cum arata, as fi in stare sa rup patul cu ea, si nu alta!
Cam astea erau, la inceput, replicile care imi ajungeau la ureche fara sa vreau si care, trebuie sa recunosc, ma cam mahneau. Nu imi placea ca, dincolo de privirile incarcate cu jind pe care le aruncau tinerelor imbracate mai mult sau mai putin sumar, tatal si sotul meu sa se exprime precum doi obsedati sexual. Dar, ce puteam face? I-am lasat in pace, sa se amuze pe saturate, mai ales ca, pana la urma, observatiile lor erau inofensive. De unde sa fi stiut ca aceste remarci erau doar prima faza a ceea ce urma sa devina curand o adevarata dependenta de sex? Ar fi trebuit sa intuiesc, poate, caci prea le ieseau ochii din orbite cand priveau fetele golase, insa repet: cum puteam sti ce puneau la cale? Cum sa ma fi gandit, macar o clipa, ca tata si Ovidiu sa aveau sa devina niste clienti fideli ai bordelurilor, niste depravati pentru care nu mai conta nimic in afara de aventurile erotice?
Acum, daca stau sa judec la rece, pe tata hai sa zicem ca l-as putea intelege, la o adica. Este un barbat singur, aflat la o varsta critica, la care poate culege ultimele fructe ale dragostei. Insa sotului meu, om la 40 de ani, cu nevasta si copil, ce ii trebuia sa se incurce cu toate parasutele cand avea parte de suficienta iubire si de sex acasa? Si, mai ales, cum de nu a incercat macar sa ascunda noua sa preocupare? Nu stiu cum il influentase tata, ce-i spusese de il transformase intr-un curvar patetic, insa cert este ca Ovidiu al meu nici macar nu s-a jenat de mine. Dupa fiecare escapada in promiscuitatea bordelurilor, venea si imi spunea de-a dreptul ce se intamplase, imi impartasea cu detalii picante experienta traita, de parca cine stie ce grozavie facuse. Cand, de fapt, nu facuse altceva decat sa se culce cu o prostituata...
Ce om sa fii incat sa nu iti pese de suferinta provocata, ci sa ii dezvalui sotiei amanunte din contactul intim cu tarfele? Unde era omul bun si cald, muncitor si devotat cu care ma maritasem, si ce se intamplase cu juramintele lui? Nu puteam crede ca o persoana se poate transforma intr-atat de mult, asa ca am incercat, in repetate randuri, sa il fac pe Ovidiu sa inteleaga ce monstruzitate comite si sa revina pe drumul cel bun. Insa, de fiecare data cand ii reprosam ca, de cand s-a lasat corupt de catre tata si a apucat-o pe calea preacurviei, casnicia noastra era pe butuci, el avea una si aceeasi justificare:
- Parca tu nu stii ca asa sunt barbatii, Madalina... Nu pot sa nu calce stramb, e in firea lor sa fie vanatori. E adevarat ca ti-am jurat fidelitate, insa ispita e la tot pasul, iar tatal tau mi-a aratat o lume fascinanta, populata de bunese apetisante si ghiduse. Cum spuna, un barbat normal, ca mine, nu unei asemenea chemari? Una ca asta nu se poate!