Sunt o femeie nenorocita! Nu as fi crezut vreodata ca voi ajunge sa imi plang de mila si sa blestem ziua in care l-am cunoscut pe Ovidiu. Desi, daca stau sa ma gandesc bine, nu sotul meu este principalul vinovat pentru nenorocirea ce mi s-a intamplat, ci nimeni altul decat tatal meu. Pentru ca, pana sa se imprieteneasca si sa se inhaiteze cu el, Ovidiu a fost omul de casa, serios, muncitor si devotat cu care ma maritasem. De abia dupa ce tata i-a aratat sotului meu o latura salbatica si promiscua a vietii, el si-a pierdut capul, a decazut din punct de vedere moral, urmarea fiind ca i-a pasat tot mai putin de nevasta si de copil.

Inainte sa va povestesc cum o duc in prezent si cat patimesc, am sa va povestesc pe scurt ce viata am avut cu sotul meu inainte ca el sa se transforme intr-un animal, caci altfel nu pot sa ii spun. Imi cer anticipat scuze pentru vocabularul colorat, rugand cititorii sa fie ingaduitori cu mine, insa s-au adunat atata frustrare si furie in mine, incat, daca nu ar fi tatal baiatului nostru, l-as omori cu mana mea pe nemernic, as baga cutitul in el. Asta pentru ca nu mai suport sa vad cum isi bate joc de mine si cum il neglijeaza pe Mihai, fiul nostru de 4 ani. Of, cand ma gandesc cat de fericiti eram, si ce om bun era Ovidiu pe vremea cand s-a nascut Mihai, imi vine sa imi dau pumni in cap de ciuda si de nervi...
Cand l-am cunoscut pe cel care avea sa imi devina sot, in urma cu 7 ani, eu aveam 30 de ani, iar el era cu trei ani mai in varsta ca mine. Ne-am intalnit intr-o vacanta la munte, unde grupul meu de prieteni si cel al lui Ovidiu au facut jonctiunea pentru o ascensiune cu grad ridicat de dificultate. Odata ajunsi la cabana situata pe piscuri, am innoptat cu totii acolo, iar in jurul focului de tabara ridicat la miezul noptii s-au legat multe prietenii. In ceea ce ma priveste, la revenirea din excursie m-am revazut cu Ovidiu, un tanar care imi paruse nu doar sarmant si spiritual, ci si cu capul pe umeri, iar peste cateva luni aveam sa devenim iubiti. N-am sa uit niciodata originala sa cererea in casatorie, facuta intr-un balon cu aer cald cu care zburam deasupra Capadocciei, in pitoreasca Turcie, cerere care m-a luat complet pe nepregatite:

- Suava si rafinata printesa, te rog sa imi faci onoarea de a imi fi sotie! Iti jur ca toata viata mea voi face tot ce imi sta in putinta ca sa fii fericita, iar pentru mine nu va mai exista nici o alta femeie!