M-am casatorit de tanar, la numai 25 de ani, cu o fata si mai tanara ca mine, de 21 de ani, Catalina. O fata simpla, de la tara, pentru care, spre deosebire de mine, Credinta era la mare pret. O domnisoara evlavioasa, cuminte, blanda si devotata, alaturi de care am trait 13 ani in dragoste, intelegere si armonie. Nimic nu ar fi anuntat o schimbare radicala de caracter din partea ei, si totusi aceasta s-a produs! Pentru ca, atunci cand este scris sa isi bage coada Necuratul, atunci nu e nimic de facut...

Totul a inceput subit, in urma cu 2 ani, atunci cand mergand la piata, absolut intamplator, mama a zarit-o pe Catalina in oras insotita de un barbat. Bineinteles ca, stiind ca sotia mea era la serviciu la acea ora, am fost convins ca mamei i s-a parut si de fapt a fost o confuzie. Insa cand, dupa cateva zile, si tatal meu, mergand la cumparaturi, a zarit-o pe Catalina cam in aceeasi zona in care o zarise mama, insotita de un barbat, atunci mi-a stat inima in loc! Nu puteam crede! Catalina mea sa aiba o aventura? Era ultima persoana din lume pe care as fi suspectat-o de asa ceva! M-am gandit atunci ca trebuie sa fie vorba de vreun coleg de serviciu cu care s-a deplasat in interes de serviciu. Apoi tot eu ma intrebam: ,,Dar daca e asa, de ce nu mi-a pomenit nimic de aceste drumuri? Si cum ramane cu faptul ca, din spusele parintilor, cei doi pareau destul de apropiati?'' In cele din urma, dupa un scurt consiliu cu mama, tata si fratele meu, am decis sa angajez un detectiv particular!

Ceea ce aveam sa aflu peste ceva timp m-a dat pur si simplu peste cap: sotia mea chiar avea o aventura! Probele pe care mi le-a prezentat detectivul erau indubitabile. Cei doi se intalneau o data pe saptamana, miercuri dupa-amiaza, atunci cand eu stiam ca Catalina merge la un curs de formare profesionala. De altfel, asa se scuza, uneori, cand intarzia acasa...

In ziua cand eu, Traian, am aflat ca sunt mai incornorat... decat un cerb, am simtit ca tot universul se naruie peste mine! Desi nu am facut niciodata excese de alcool, in acea seara, de ciuda si totodata de durere, m-am imbatat crita si am ajuns acasa pe trei carari. Nu am declansat niciun scandal, pentru ca nu sunt un om impulsiv si agresiv din fire, ba dimpotriva - doar m-am intins si m-am culcat pe covor, nesuportand sa ma bag in pat langa adulterina! Din fericire, Mihai, baietelul nostru in varsta de 3 ani, era adormit, si prin urmare nu m-a vazut clatinandu-ma. Cat despre Catalina, ea s-a mirat sa ma vada in asa stare delicata, lipsit de echilibru:

- Bogdan, ce e cu tine? Ce ai patit? Iti este rau?

Am privit-o cu sila cu care sunt priviti suculentii gandaci de bucatarie inainte de a fi striviti si am zis doar atat:
- Nu mi-e rau. Mi-e bine!

Apoi, vazand ca n-o scoate la capat cu mine, n-a mai zis nimic; m-a lasat in legea mea, iar eu am adormit pe covor.

A doua zi, cum era sambata, am dus baiatul la bunici, care locuiau la doi pasi de noi, si am abordat subiectul frontal. I-am vorbit taios, dar fara jigniri. I-am spus ca stiu totul si ca nu are rost sa nege, ci mai bine mi-ar spune de ce. Asta era intrebarea care ma macina cel mai mult de cand aflasem: DE CE? Spre surprinderea mea, nu a negat nimic. De altfel, ar fi fost in zadar, dupa cat de evidente erau dovezile... Mi-a dezvaluit, printre lacrimi, ca pur si simplu nu stie de ce. Stie numai ca s-a intamplat. Era vorba de un coleg de serviciu care o curtase ani buni si pe care, cu timpul, l-a perceput ca foarte dragut, inteligent si manierat. Pas cu pas, nemernicul, folosindu-se de tot felul de subterfugii psihologice, i s-a infiltrat in suflet si a facut-o sa cedeze. Dupa spusele Catalinei, ticalosul nu se sfiise sa ii sugereze chiar ca nu e sanatos ca o femeie sa nu cunoasca intim deca un barbat in toata viata... Aceasta, precum si multe alte bazaconii cu care i-a impuiat capul, i-au sucit mintile sotiei mele, si astfel i-a devenit amanta – repet, astfel mi-a infatisat ea evenimentele, incercand cumva sa imi sugereze ca este o victima, iar vina ar fi numai si numai a insistentului handralau! Ce tupeu pe ea!

Am decis pe loc sa divortez si am anuntat-o asta, iar ea nu s-a opus. Singura sa conditie a fost ca Mihai sa ramana in custodia ei, lucru pe care de altfel, stiind cat de mamosi sunt baietii, l-am acceptat. Procesul parea sa fie unul scurt si fara circ, mai ales ca decisesem sa vindem apartamentul si bunurile si sa impartim suma rezultata pe din doua. Problema cea mare a aparut insa la final, atunci cand m–am ingrozit sa constat ca traisem 13 ani langa un monstru! Pur si simplu, Catalina, sustinuta de o armata de avocati extrem de abili si de martori dintre care pe unii nu-i vazusem in viata mea, a cerut ca eu sa nu mai am dreptul sa imi vad niciodata copilul! Si ce e mai rau e ca a obtinut asta! Prevalandu-se de niste fotografii pe care mi le facuse, - vicleana si parsiva femeie! - in noaptea in care m-am imbatat de suparare si am dormit pe covor, ca si de niste declaratii mincinoase ale unor vecini platiti, m-a ,,scos'' un aloolic inveterat, si prin urmare un element periculos si care nu are ce cauta in preajma copilului! Greu de crezut, dar adevarat! Eu, care imi iubeam copilul mai presus de orice pe lumea asta si care facusem eforturi enorme sa il cresc pana la 3 ani, nu mai aveam voie sa il vad!
Pana la urma, am ajuns la o intelegere destul de dureroasa pentru mine, dar asta a fost tot ce am putut obtine: si anume, am renuntat la jumatatea mea bani in favoarea mamei – chipurile, ca sa poata sa creasca baiatul in siguranta materiala -, iar in schimb am primit dreptul de a-mi vedea baiatul in week-end-uri si in vacante. Si astfel am ramas fara nimic, si a trebuit sa ma intorc in casa parinteasca si sa o iau de la zero, multumirea fiind aceea ca puteam sa il vad pe cel mic...

- Doamne, ce femeie rea! O scorpie mai mare nu puteai gasi! Langa cine ai stat atatia ani, Bogdan? ma compatimeau parintii!
Iar fratele meu era chiar mai inversunat:

- Jigodia! Ti-a mancat 13 ani din viata, apoi te-a ruinat!