De circa un an, sunt un om nenorocit: de circa un an, dorul ma parjoleste. Si asta pentru ca Ramona, femeia care mi-a furat inima si mi-a sucit mintile, nu vrea sa mai aiba de-a face cu mine. Am facut dragoste o singura data, la initiativa sa, pentru ca sa isi poata satisface o fantezie, iar de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte si din suflet. Ma gandesc zi si noapte la ea si visez la ziua in care ne vom contopi din nou. Fara acest vis nu as mai avea de ce sa traiesc, viata mea nu ar mai avea niciun rost...

Am cunoscut-o pe Ramona in urma cu 9 ani, inainte ca site-urile de socializare sa cunoasca explozia de azi, atunci cand, dornic sa imi gasesc sufletul pereche, m-am adresat unei agentii matrimoniale. Intre partenerele pe care mi le-au recomandat oamenii de acolo s-a aflat si Ramona, o tanara de 24 de ani, frumoasa, supla si care afisa o modestie si o ingenuitate iesite din comun. Pot afirma, fara putinta de a gresi, ca m-am indragostit de ea chiar de la prima intalnire, care a avut loc pe o terasa din centrul orasului. Numai ca, din cate avea sa imi dezvaluie ulterior si dupa cum de altfel simtisem si eu insumi, atractia nu a fost reciproca. Ramona nu se  indragostise de mine.

Cu toate astea, intre noi s-a nascut o prietenie sincera, curata. Dincolo de faptul ca eu o iubeam pe Ramona, in timp ce pentru ea eram doar un amic de suflet si un confident, ne intelegeam foarte bine, aveam mare incredere unul intr-altul si ne facea placere sa fim impreuna. Cand ne vedeam, discutam cate-n luna si-n stele, radeam voiosi si faceam tot felul de glume; nici nu simteam cum trec orele, zilele, anii... Pentru ca astfel, cu intalniri prietenesti, aveau sa treaca nu mai putin de 8 ani, timp in care nu am reusit sub nicio forma sa o fac pe Ramona sa ma priveasca si cu alti ochi decat cu aceia cu care privesti un bun prieten. Si, de altfel, era si greu sa fi facut asta din moment ce, asa cum imi dezvaluise chiar ea, la putin timp dupa prima noastra intalnire cunoscuse un tip care ii placuse mult si cu care se casatorise de cativa ani...

Acum, sa nu va inchipuiti ca in cei 8 ani de prietenie nu am incercat sa o "corup" pe cea de care eram obsedat. Ba pot spune ca am curtat-o cu inversunare, chiar si dupa ce s-a maritat. Ramona, o femeie cu un simt al umorului foarte dezvoltat, se amuza teribil de ambitia mea de o seduce si nu s-a suparat niciodata pe mine, nici macar atunci cand faceam glume fara perdea sau ii bateam niste apropouri cat se poate de elocvente... Nu, tinea foarte mult la mine, ca amic, si nu se supara pe mine chiar daca insistentele mele erau uneori exagerate. Insa totodata era, la randul ei, cat se poate de capoasa si nu a binevoit sa ma fericeasca macar cu un sarut in 8 ani, desi au fost momente in care efectiv am cersit acest sarut:

- Ramona, te rog din suflet, daca intr-adevar insemn pentru tine atat de mult precum afirmi, hai sa ne sarutam o data! Numai o singura data sa iti simt gustul buzelor, si promit ca apoi nu te voi mai asalta niciodata, iar relatia noastra nu se va schimba in niciun fel! Nu va sti nimeni, iar eu imi voi vedea visul cu ochii. Oare iti cer prea mult? Un simplu sarut, numai unul, ca intre prieteni, te rog din suflet...

Cam asa m-am umilit, nu numai o data... Insa, in zadar. Femeia pe care o doream cu toata fiinta nu a acceptat niciodata sa ne sarutam. Ce-i drept, nu pot spune ca, dincolo de fidelitatea fata de sotul sau, nu avea un motiv cat se poate de intemeiat pentru asta:

- Tibi, uite cum stau lucurile: nu as muri daca ne-am saruta o data, pentru a-ti indeplini visul urmat cu o vointa de fier atatia ani. Si da, ai dreptate, nici nu va afla nimeni, si nici nu se va schimba nimic in relatia noastra daca ar fi numai atat. Insa, pe de alta parte, stiu cum sunteti voi, barbatii, si prin urmare sunt convinsa ca, o data ce vei fi obtinut sarutul, vei vrea mai mult de la mine. Asa ca te rog, nu mai insista, caci nu ne vom saruta! Sentimentele mele pentru tine vor ramane mereu pur prietenesti, iar relatia noastra nu se va schimba niciodata, nu te supara!

Of, de suparat, nu ma suparam pe ea, dar muream de ciuda cand o auzeam vorbind asa! Insa, cu toate astea, tot nu ma descurajam... Imi repetam intruna ca femeile sunt schimbatoare, imprevizibile, ca oricand se pot suci si razgandi, si continuam sa sper cu obstinatie ca va sosi si ziua mea. Si, nu mica avea sa imi fie mirarea cand, intr-o buna zi, cam in urma cu un an, Ramona a venit la mine si mi-a spus pe sleau:

- Tibi, te rog sa ma urmaresti cu atentie si sa nu ma judeci! Dupa ce vei asculta ce am de zis, vreau sa te gandesti bine si sa imi spui care este decizia ta! Pe scurt, lucrurile stau asa: imi iubesc sotul foarte mult, stii asta. Suntem casatoriti de cativa ani, suntem fericiti impreuna si in viitor ne dorim copii, dar...

Parca presimtind ceva foarte important, atunci cand am auzit "dar"-ul, am facut ochii mari. Oare avea sa fie ceea ce ma gandeam eu, ceea ce am asteptat de 8 ani? Oare visul meu avea sa devina in cele din urma realitate? Dar ce sa o fi facut sa isi reconsidere punctul de vedere in ceea ce ma priveste pe cea care nu vrusese pana atunci sa imi dea macar un sarut?... Cam astea erau intrebarile pe care mi le puneam in acele momente, in care inima imi batea nebuneste. Iar ceea ce a urmat avea sa sa reprezinte cea mai mare si mai frumoasa surpriza din viata mea:

- ...dar exista in mine o dorinta launtrica, o fantezie nebuna care nu imi da pace. Am adus in discutie, foarte subtil, subiectul respectiv, ca sa aflu parerea sotului meu, insa, dupa cate am inteles, nici vorba ca el sa imi poata indeplini aceasta dorinta, caci el este categoric impotriva oricarei forme de violenta. Ei bine, Tibi, ceea ce imi doresc cu ardoare este ca macar o data in viata sa fac dragoste animalica! Mai exact, vreau sa fiu palmuita, muscata, trasa de par si sa mi se vorbeasca murdar! Vreau sa experimentez latura salbatica a iubirii trupesti, Tibi! Crezi ca ma poti ajuta?