De cand ma stiu am fost un om singuratic. Nu mi-a placut sa ies cu colegii de liceu sau facultate prin baruri si cluburi, iar mai apoi am evitat sa anturez cu tovarasii de munca. Ei mergeau adeseori in localuri, ca baietii la ,,una mica", dar eu preferam sa ma duc direct acasa si sa citesc o carte. De atunci anii au trecut, eu am ajuns la varsta de 45 de ani, insa firea mi-a ramas aceeasi. Ma simt cel mai bine in "barlogul" meu, departe de agitatia orasului si de tumultul vietii cotidiene. In randurile ce urmeaza veti afla totusi intamplarile ciudate pe care le-am trait in ultimii zece ani, de cand nu am mai iesit deloc din casa.
Mai intai si-ntai, trebuie sa va spun deschis ca sunt un om cu o situatie materiala grozava. Sau, mai pe romaneste, sunt bogat. Am mai multi bani decat pot cheltui, si asta nu de ieri, de azi, ci de peste 15 ani, mai exact de cand am mostenit clinica stomatologica a tatalui meu. El s-a stins din viata relativ tanar, din cauza unui cancer de prostata care il macinase ani buni, asa ca eu cu fratele meu, Marian, desi nu aveam nimic in comun cu stomatologia, am renuntat la slujbele noastre de ingineri si am preluat afacerea gata pusa pe picioare a tatalui. Si, desigur, nu ne-a parut niciodata rau, caci treaba a mers mereu ca pe roate si banii au venit si vin in continuare "garla"...
Era in urma cu peste un deceniu, cand am ales viata in solitudine si am decis sa ma mut in subsolul vilei in care fiinteaza clinica, din cartierul Vatra Luminoasa. In felul asta puteam colecta mai usor, seara, banii incasati peste zi... Si apoi, sa nu faceti greseala sa credeti, citind ,,subsol", ca ar fi vorba de vreo gaura de soareci. Nicidecum. Este in fapt un adevarat apartament luxos cu 5 camere spatioase, dotat cu toate amenajarile posibile, atat de confortabil incat nu iti vine sa il parasesti. Si, de altfel, nici nu mai aveam sa o fac odata ce m-am stabilit in el, asta in ciuda insistentelor fratelui meu, care, spre deosebire de mine, duce o viata absolut normala, la suprafata, ca sa zic asa...
Pracfic, eu nu muncesc, nu fac nimic. Marian este administratorul clinicii, el este acela care se ocupa de aprovizonarea cu materiale si ustensile, grija mea fiind, asa cum ziceam, sa strang seara banii. Am mai mult timp liber decat oricine, si nu exagerez deloc cand afirm asta. Astfel, in cea mai mare parte a zilei ma uit la televizor, navighez pe Internet, lecturez carti spirituale sau citesc presa care imi este adusa in fiecare dimineata - asta in timp ce beau vin negru, superior si mananc bunatati comandate de la restaurante de lux. De asemenea, vorbesc la telefon cu amicii si dorm destul de mult. Cam asta e viata mea... Si totusi, cateva evenimente iesite din comun au avut loc, si ele m-au facut sa va scriu povestea mea. E vorba de ultimii ani, perioada in care am inceput sa apelez la serviciile prostituatelor de lux.
Ce nu v-am spus deocamdata este ca sunt constient, asa cum am fost inca din adolescenta, de faptul ca sunt un barbat destul de putin atragator din punct de vedere fizic. Calvitia timpurie si burta destul de mare nu m-au ajutat niciodata in relatiile cu reprezentantele sexului frumos, care relatii, in fapt... nu prea au existat. Cum va marturiseam inca de la inceput, am fost mai mereu un tip retras, asta incluzand si faptul ca nu am avut niciodata o iubita sau o prietena. Ce-i drept, am tanjit intotdeauna dupa o partenera de suflet, mi-am dorit enorm sa fiu placut si iubit, insa in zadar. Aspectul fizic m-a tras mereu inapoi. Si atunci, in disperare de cauza, cam in urma cu un deceniu, odata cu instalarea in luxosul subsol al vilei unde se afla clinica stomatologica, am inceput sa platesc dame de companie ca sa vina la mine. Pentru ca sunt totusi un om normal, sanatos, cu dorintele si necesitatile hormonale ale oricarui barbat normal, sanatos. Cand au inceput sa vina prostituatele la mine - ei bine, atunci au inceput sa apara surprizele... Mai exact, cand am cunoscut-o pe Marinela.
La inceput, mai exact in primii ani, totul a fost in regula. Era suficient sa imi aleg partenera dorita accesand site-urile unor asa-zise saloane de masaj. Urma apoi o scurta discutie telefonica, si detaliile erau puse la punct; fata venea atunci cand imi doream sa vina, statea atat cat voiam sa stea si facea tot ce imi placea sa faca. Asadar, toate bune si frumoase... Pana intr-o zi, in care am ales-o de pe site pe Marinela. N-am sa uit niciodata prima impresie pe care mi-a facut-o aceasta fata suava si sfioasa, care parea picata din alta lume. Total diferita de colegele sale de "munca", Marinela era machiata discret, foarte tacuta si modesta, si nimic din infatisarea sau din atitudinea sa nu sugera ca este practicanta a celei mai vechi meserii din lume...
Nu am sa intru in prea multe detalii intime in cele ce vor urma, insa deocamdata e suficient sa va spun ca Marinela imi parea atat de ingenua si de docila incat nu am putut, cel putin la inceput, sa o privesc altfel decat ca pe o copila inocenta. Motiv pentru care, in primii trei ani in care o plateam pe Marinela ca sa vina si sa facem sex, nici nu am pus-o sa se dezbrace. Nici macar o data nu am vazut-o goala in trei ani, asa de mult respect si deopotriva compasiune impunea aceasta fatuca... Si nu mica mi-a fost mirarea cand am simtit ca,... pe nesimtite, m-am indragostit de ea!
Acum, probabil ca majoritatea cititorilor au vizionat pelicula "Pretty Woman", in care Richard Gere se amorezeaza de prostituata interpretata de Julia Roberts. Eu, unul, nu puteam, la vremea respectiva, sa nu asociez relatia mea cu Marinela cu cea din film. Singura deosebire era aceea ca eu nici macar nu o atinsesem pe cea pe care o iubeam in ascuns... Atunci cand Marinela venea in barlogul meu - cum imi place sa numesc subsolul vilei in care locuiam si inca locuiesc - nu faceam altceva decat sa stam de vorba, sa bem si sa mancam, iar ulterior, odata ce ne-am cunoscut mai bine, sa ne uitam la filme sau sa citim impreuna carti cu tematica spirituala. Cam asta era "viata" mea cu Marinela, si nu pot spune ca nu eram foarte multumit, desi o plateam pentru timpul petrecut cu mine... Pentru ca pur si simplu mi se parea un sacrilegiu sa pangaresc o fiinta atat de scumpa si delicata - dar totodata extrem de atragatoare - precum Marinela. Si asa au trecut trei ani...
De cand o cunoscusem pe Marinela se mai intamplase ceva destul de greu de crezut, dar foarte adevarat. E vorba de faptul ca, desi m-am simtit intotdeauna foarte bine cu fiecare din damele de companie care ma vizitau, deodata nu mi-am mai dorit sa ma apropii de niciuna. Da, da, chiar asa! Dezvoltasem un soi ciudat de fidelitate fata de fata de care ma atasasem si pe care, de cand o cunoscusem, pur si simplu o monopolizasem. Ceea ce inseamna, nici mai mult nici mai putin, ca o plateam zi de zi, chiar daca, asa cum spuneam, nici o atingeam, astfel ca ea sa nu mai poata ajunge la alte angajamente... Iar in ceea ce o priveste pe Marinela, trebuie spus ca ea se obisnuise, la randul sau, cu cu stilul de viata impus de mine, ba chiar incepuse sa ii placa.
Dupa trei ani de vizite nu mai era nevoie sa stabilim nimic dupa o zi pe alta, caci Marinela stia lectia. Ea intra in vila mea ca si cum ar intra in propria-i casa; ii dadusem chiar si o dublura de la chei, asa de mare incredere aveam in ea. Si fiindca am pomenit de casa ei, trebuie sa va spun ca fata era singura la parinti, cu care de altfel locuia inca intr-un mic apartament confort trei si pe care ii intretinea din ce castiga... de la mine. Fiindca de trei ani toate veniturile sale constau exclusiv in banii pe care eu ii dadeam in fiecare seara, la plecare, si care venituri, in paranteza fie spus, erau din ce in ce mai mari si mult mai consistente decat ale oricarei dame de companie. Deh, aveam - si am - bani foarte multi, bani care nu contau - si nu conteaza - pentru mine din moment ce clinica a produs - si produce - mereu sume fabuloase...
In urma cu cinci ani, am luat o decizie foarte importanta pentru mine si Marinela: i-am propus, nici mai mult, nici mai putin, decat sa se mute la mine! Eu aveam 40 de ani, ea avea 25 si un cont destul de frumusel in banca. Parintii sai erau sanatosi si se puteau intretine din ce castigau si din ceea ce completau din contul fiicei lor, asa ca situatia lor materiala nu mai era precara... Motiv pentru care nici nu ma gandeam ca fata pe care o iubeam nu ar accepta propunerea pe care i-o facusem din tot sufletul:
- Marinela, te rog sa imi faci onoarea de a veni si a ramane in casa mea! Imi esti tare draga si nu imi imaginez nicio zi fara tine in viata mea!
...Si, din fericire, raspunsul ei a fost afirmativ:
- Andrei, si tu imi esti foarte drag, si imi doresc sa intru in casa si in viata ta! Simt ca o sa ne fie bine impreuna!
Nu cred ca aveti idee cat de fericit am fost in acea zi, pe de o parte! Pe de alta parte, insa, in sinea mea ma temeam ca, desi era o fata extrem de linistita, fara ifose si pretentii de cucoana, Marinela nu se va putea acomoda stilului meu de viata din... subsol. Ei bine, temerile aveau sa-mi fie spulberate dupa numai cateva luni de convietuire impreuna cu aleasa mea, atunci cand aveam sa ma conving de intetiile sale serioase in ceea ce ma priveste. In acea zi, pe care nu o voi uita niciodata, iubita mea a ingenuncheat in fata mea, a izbucnit in plans si mi-a spus:
- Andrei, vom avea un copil! Vei fi tata!
Am omis sa va spun ca, atunci cand am decis sa locuim impreuna, am hotarat totodata sa las deoparte sentimentele paterne pe care le dezvoltasem pentru suava creatura alaturi de care traiam si sa devenim un cuplu in toata regula. Marinela primise cu multa bucurie decizia mea, spunand, la vremea respectiva, ca sunt un om minunat si ca si-a dorit intotdeauna sa ma stranga in brate, sa ma sarute si sa ma faca fericit. Iar eu, dupa cat de mult tanjisem sa gasesc o fata care sa vada dincolo se aparente si sa ma iubeasca pentru sufletul meu cald, nici ca puteam fi mai multumit. Ce-i drept, aparitia copilului nu fusese prevazuta, din moment ce inca nu discutasem despre casatorie, insa atunci cand am primit marea veste de la Marinela, mi-au dat lacrimile de fericire si am cerut-o de sotie pe loc:
- Marinela, te iubesc din prima clipa in care te-am vazut! Am sa te fac cea mai fericita femeie si mama: te rog sa fii sotia mea!
...Si asa ajung cu povestirea mea in prezent. Un prezent in care cateva lucruri trebuie neaparat punctate, caci sunt cu adevarat iesite din comun. Mai intai, e vorba de faptul ca, desi suntem casatoriti de cinci ani, in fiecare seara, la culcare, ii "achit" sotiei mele contravaloarea vizitei la domiciliu a unei dame de companie. De ce? Pentru ca acest lucru ne amuza pe amandoi, ne face sa ne amintim cu nostalgie cum ne-am cunoscut... Apoi, e vorba de faptul ca Marinela si cu baiatul nostru, Robert, cum este si firesc, ies regulat din casa, merg la gradinita, la joaca, la cumparaturi... Si, nu in ultimul rand, e vorba de mine, mai exact de faptul ca nici dupa nasterea copilului nu mi-am dorit sa ies din casa, si prin urmare nu am iesit. Am acelasi stil de viata hibernal, din fericire acceptat de sotia mea, care, desi este insarcinata din nou si are grija de Robert, s-a obisnuit sa ma asiste seara, cand colectez banii incasati in urma serviciilor stomatologice oferite de clinica pe care o patronez impreuna cu fratele meu...
In finalul povestirii mele imi doresc sa le reamintesc celor care poate nu au inteles ca toata viata am fost un om foarte singuratic si linistit. Un om care s-a simtit intotdeauna grozav in "barlogul" sau, departe de agitatia orasului si de tumultul vietii cotidiene... In fond, o duc foarte bine inauntru, in subsol. Ii am pe cei iubiti aproape, am tot ce imi doresc si niciun motiv sa ies.
ADAUGA COMENTARIU
Din aceeasi categorie:
Soțul meu a stricat o căsnicie și o nuntă în aceeași noapte...
L-am cunoscut pe Bogdan in urma cu 4 ani, atunci cand s-a angajat la aceeasi firma unde eu lucram de multa vreme. O firma de telecomunicatii unde se c...
Rex mi-a alungat toți pretendenții
Numele meu este Andrada si am 35 de ani. Locuiesc in Sighisoara impreuna cu sotul meu, Damian, dar pe perioada vacantei ne stabilim la Paris, acolo un...
În dormitor, soţul meu făcea tot ce putea ca s-o satisfacă pe mama sa...
Sunt casatorita cu Tristan Stratan de doi ani. Ne-am cunoscut in pauza unui spectacol de teatru, la o tigara, in urma cu trei ani, si peste numai un a...
Hemoroizii mi-au mâncat maţul gros şi o parte din ficaţi…
Din capul locului, trebuie sa stiti ca am fost toata viata un om sanatos, viguros, pentru care nu prea au existat medicamentele. Adica, de existat, el...
TINETI MINTE!