Parintii, cele doua surori, laolalta cu prietenii mei cei mai buni s-au crucit auzind, in urma cu cativa ani, cand s-a intamplat intreaga tarasenie, ce vroiam sa fac. De aproape doi ani eram prins intr-o extrem de pasionala relatie de dragoste cu Draga, o colega de serviciu care, insa, era maritata. Cum am decis impreuna ca ne iubim asa de mult incat dorim sa ne casatorim ca sa fim mereu impreuna, mie mi-a venit o idee pe cat de simpla, pe atat de nobila: sa mergem si sa ii dezvaluim sotului Dragei adevarul si sa o cer de sotie. Si chiar asa aveam sa facem. Despre cum au decurs lucrurile si la ce s-a ajuns ulterior este vorba in randurile ce urmeaza...
Sunt Stefan, am 42 de ani si o intamplare incredibila de povestit. Este vorba despre cum am cunoscut-o pe Draga, cum ne-am indragostit si cum, desi ea era maritata, am decis sa ne casatorim. Totul a inceput in urma cu 6 ani, mai exact in 2008, pe cand aveam 36 de ani. Atunci mi-am schimbat serviciul si, desi nu aveam de unde sa stiu la momentul respectiv, avea sa mi se schimbe intreaga viata. Asta pentru ca la Institutul de Statistica la care m-am angajat am intalnit-o pe Draga, pe care, privind acum in urma, pot spune ca am iubit-o din chiar prima clipa.
Am fost dintotdeauna un tip singuratic. Am preferat sa stau in casa si sa citesc in timp ce ascult muzica. Am o colectie de peste doua mii de CD-uri, astfel incat nu ma plictisesc niciodata de muzica preferata, care a fost si este cel mai mare ,,viciu" al meu. In ceea ce priveste viata sentimentala, am avut cateva relatii de durata, toate impotmolite insa in faza logodnei. Drept pentru care mi-am jurat, cam cu vreun an inainte sa ma angajez la Institut, ca nu ma voi mai logodi niciodata. Ci, in cazul in care imi va cadea cu tronc vreo fata, ma va voi casatori direct, fara logodna. Si, cum ziceam, numai ce am zarit-o pe Draga, ca mi s-au si aprins calcaiele. Din fericire, noua colega de serviciu a receptionat semnalele pe care i le-am transmis si mi-a impartasit sentimentele inca de la bun inceput. Din nefericre, insa, era maritata...
La cateva luni dupa ce devenisem amanti, intre doua reprize de amor, am iscodit-o despre sotul sau si despre viata pe care o are alaturi de el.
- Draga, ce fel de om este Damian? L-ai iubit vreodata? De ce te-ai casatorit cu el?
- Stefan, afla ca, desi sotul meu este un om foarte bland, cumsecade si intelegator, nu l-am iubit niciodata cu adevarat. M-am maritat cu el de gura parintilor, care mi-au impuiat capul cu tot felul de prostii, cum ca raman nemaritata si ii fac de ras si asa mai departe.
- Bine, dar aveai numai 28 de ani.
- Da, si cu toate astea l-am luat pe Damian, desi, repet, nu m-a atras din punct de vedere fizic de la bun inceput, nu l-am iubit si nu il iubesc. De altfel, daca l-as fi iubit, nu eram cu tine aici, acum...
- Inteleg. Nu ti-ai dorit copii? Sunteti totusi casatoriti de ceva timp.
Ba da, mi-am dorit si imi doresc copii, insa din pacate Damian este steril. De altfel, cred ca asta este motivul pentru care nu am reusit niciodata sa il iubesc, desi am incercat sa o fac: il gasesc vinovat pentru faptul ca inca nu am copii.
- Stai linistita, Draga! Ai numai 32 de ani, iar eu am 36 si nu sunt steril..
Desi au trecut 6 ani de atunci, imi amintesc foarte bine cum intr-o clipa i s-a luminat intregul chip. Eram impreuna de peste un an si jumatate. Ne cunosteam foarte bine, aveam incredere unul in celalalt, si prin urmare Draga stia ca nu ma joc cu cuvintele, nu le arunc ca sa ma aflu in treaba. Ceea ce ii spusesem echivala nici mai mult, nici mai putin, cu o cerere in casatorie, si eram constient de asta. O iubeam atat de mult incat imi doream sa fim impreuna toata viata, sa avem copiii nostri si sa o fac fericita.
- Stefan, tu iti dai seama ce spui? Cum sa facem copii? Uiti ca eu inca am un sot? Chiar daca avem demult o casatorie formala, el fiind prins zi si noapte cu crearea de site-uri si nemaiinteresandu-l nimic altceva, in timp ce mie nu-mi pasa decat de tine si de serviciu, eu si el suntem totusi casatoriti.
- Bine, stiu asta. Ti-e teama sa divortezi?
- Nu mi-e teama. Cum sa-mi fie teama? Ti-am zis ca e un om pasnic si intelegator... Dar mi-este rusine de el. Si totodata imi e mila.
- Nu are de ce sa iti fie mila. N-ai spus ca el este fericit in lumea sa, a site-urilor si a paginilor web? In afara de asta, nu esti tu vinovata ca nu iti poate darui copii, iar voi nu mai sunteti un cuplu adevarat de multa vreme.
- Da, asa este, dar tot imi este jena de el. S-a purtat mereu frumos cu mine, nu m-a jignit, un m-a ranit... A fost si este un om bun.
- In regula. Daca e asa cum spui tu, atunci Damian va intelege dorinta ta de a fi fericita. Iar daca tu nu poti discuta cu el, atunci o voi face eu, Draga. Voi merge si iti voi cere mana... sotului tau! Desigur, asta numai daca esti sigura iti doresti sa te mariti cu mine...
- Mai intrebi? Desigur ca vreau sa ma marit cu tine, nu-mi doresc nimic mai mult pe lume. Si vreau sa imi faci doi copii cat mai curand...
De la discutia cu pricina trecusera cateva saptamani bune. Amanasem punerea in aplicare a planului nebunesc de a o cere pe Draga de sotie chiar de la sotul ei, si asta pentru ca, din cele discutate cu parintii, cu surorile mele si cu prietenii, constatasem ca tuturor ideea mea li se paruse mai mult decat aberanta. Cu totii m-au avertizat ca imi asum un mare risc dand buzna in casa omului, dezvaluindu-i ca sunt combinat cu sotia sa de aproape 2 ani si cerandu-i sa divorteze pentru ca eu sa pot sa ma casatoresc eu cu ea. Cu toate astea, insa, in cele din urma aveam sa-mi iau inima in dinti si intr-o seara, sa bat, impreuna cu Draga, la usa lui Damian.
Greu de descris in cuvinte expresia de pe figura bietului om atunci cand si-a descoperit sotia in prag, insotita de un necunoscut care o tinea de mana si care i s-a adresat direct, fara sa ii lase timp sa se dezmeticeasca:
- Buna seara! Am venit sa discutam de la barbat la barbat. Eu si Draga ne iubim si vrem sa ne casatorim, insa pentru asta avem nevoie de consimtamantul tau.
Desigur ca acum, cand imi amintesc scena cu pricina, ma mir si eu de tupeul pe care l-am avut. E drept ca stiam de la Draga ca sotul ei este un om pasnic, tolerant si deloc violent, insa cu toate astea nu puteam sti cum va reactiona la aflarea unei astfel de vesti. In fond, cat de intelegator sa fii incat sa accepti ca sotia sa vina acasa insotita de un alt barbat, care te anunta ca trebuie sa divortezi intrucat vrea sa se casatoreasca el cu ea?... Drept pentru care, in ciuda faptului ca ma dadusem un cocos mare si tare in fata iubitei mele, avand mari emotii, m-am gandit sa mi le anulez dand peste cap 200 de vodca cu putin timp inainte de a merge in petit. Si, din fericire, se pare ca alcoolul si-a facut efectul, pentru ca, asa cum spuneam, am gasit curajul de a bate la usa sotului incornorat si a-i spune de-a dreptul cum stau lucrurile.
Damian si-a revenit cu greu din uluiala. Cand a facut-o totusi, ne-a facut semn sa intram in casa, ceea ce am si facut. L-am urmat amandoi in sufragerie, unde, pret de cateva minute, care insa mi-au parut ani, s-a asternut o liniste mormantala. Il priveam pe Damian si incercam sa realizez de ce parea un tip atat de sters. Nu avea trasaturi urate, ci dimpotriva, era chiar dragut. Insa, cum sa spun? Nu iesea cu nimic in evidenta, nimic nu era atragator la fata sa regulata, dar extrem de banala. Oricum, dupa fizionomia lui, era clar ca sotul Dragei era un om bland, calm si cumsecade, iar asta m-a linistit pe moment.
Discutia din acea seara avea sa fie prima si ultima in acea formula. De altfel, in ceea ce ma priveste, a fost si singura data in care l-am intalnit pe Damian, care in seara cu pricina a spart stanjenitoarea tacere intreband cat se poate de calm:
- Imi spune si mie cineva ce se intampla aici ? Draga, cine este acest om si ce cauta in casa noastra?
Draga, pe chipul careia se putea citi jena, isi adunase intre timp puterile si a reusit sa nu se piarda cu firea. Privindu-si sotul cu duiosie, drept in ochi, i-a servita adevarul gol golut:
- Damian, imi pare rau, dar dupa cum stii, intre noi nu mai este demult nimic. Pe de alta parte, eu si Stefan de iubim si vrem sa ne casatorim. Nu am intentionat sa te ranesc si nu vreau sa te fac sa suferi, insa pur si simplu s-a intamplat: eu si Stefan ne-am indragostit.
Ma uitam la sotul Dragei in timp ce o asculta pe aceasta si nu-mi venea sa cred cat de imperturbabil ramanea. Ma gandeam ca, probabil, in locul sau, m-as fi napustit asupra celor doi misei si i-as fi spintecat cu cutitul de bucatarie. Insa, el a ramas neclintit in calmul sau si abia dupa ce iubita mea a terminat ce a avea de spus, s-a indreptat spre mine:
- E adevarat ca o iubesti pe sotia mea si vreti sa va casatoriti?
Ce puteam spune, dupa ce intrasem in casa omului tinandu-i sotia de mana?
- Da, este adevarat. O iubesc foarte mult si tot ce imi doresc este sa o fac fericita. Te rog sa incerci sa ne intelegi si sa ne ierti, te rog sa nu ne urasti si sa ne dai binecuvantarea ta, care pentru Draga inseamna foarte mult!
Damian nu parea catusi de putin furios, ci doar un pic trist. Se putea observa clar ca nu isi mai iubeste sotia, insa tinea inca la ea, iar faptul de a o pierde in favoarea altuia ii provoca o mica suferinta, vecina cu nostalgia. Sau invers: o nostalgie vecina cu suferinta. Pana la urma, insa, aceste nuante conteaza mai putin. Cert este ca sotul iubitei mele a inteles cum stau lucrurile, si anume stateau foarte prost pentru el. Cu toate astea, dupa ce ne-a ascultat atat pe Draga, cat si pe mine, el a stat putin pe ganduri, dupa care, spre imensa mea uimire, avea sa dea dovada de o incredibila putere de intelegere. Astfel, Damian ne-a acordat o nesperata iertare si totodata o binecuvantare care a venit ca o eliberare pentru viitoarea mea sotie, inca sotia sa.
- Chiar daca as vrea, nu as putea s-o opresc pe Draga din drum, pentru ca este o femeie foarte puternica si independenta. Oricum, nu doresc sa stau in calea fericirii sale. Desi m-am straduit, se pare ca din pacate nu am reusit sa ii ofer ceea ce si-a dorit cu adevarat. Sper din suflet sa gaseasca ceea ce cauta...
Dupa care s-a ridicat incet si s-a indreptat spre dormitor. M-a surprins si in acelasi timp m-a bucurat nespus faptul ca Damian nu a intrebat de cat timp ne cunoastem, de cand traim impreuna si asa mai departe, evitand astfel momente si mai penibile decat cele care se consumasera deja. In ceea ce ma priveste, am respirat usurat si am multumit Cerului pentru turnura favorabila pe care o luasera evenimentele. Nu ma asteptam ca totul sa decurga asa de bine, asa ca, de fericire, in seara cu pricina mi-am dus iubita la un restaurant de lux unde, dupa ce am toastat cu sampanie, am cerut-o, de data aceasta in mod oficial, de sotie...
Au trecut 6 ani de la intamplarea cu pricina. Dupa divort, desfasurat pe cale amiabila si pronuntat in regim de urgenta, Draga si Damian au impartit totul pe din doua, inclusiv apartamentul, pe care l-au vandut pe bani frumosi. Eu si iubita mea ne-am casatorit la scurta vreme dupa divort, iar dupa numai cateva luni de la nunta, a urmat... botezul. Draga l-a nascut pe Mihai, apoi, peste doi ani, avea sa il nasca pe Gabriel. Acum suntem o familie foarte fericita, atat de fericita incat sotia mea isi mai doreste un copil, mai exact o fetita.
Cat despre Damian, cu care Draga a ramas in relatii de prietenie, acesta si-a refacut viata alaturi de o inginera de sistem, cu care are in comun ceva esential: pasiunea pentru computere si internet. Eu ma bucur sincer pentru el, caci, dupa cum spusese Draga, in esenta sa chiar este un om bun, calm si intelegator. Nu stiu cati oameni ar fi trecut cu brio peste una din cele mai traumatizante experiente prin care poate trece un barbat, si anume sa te pomeneasca intr-o seara ca sotia sa vine acasa de mana cu altul, care i-o cere de sotie si il roaga sa ii inteleaga, sa ii ierte si sa le dea binecuvantarea...
ADAUGA COMENTARIU
Din aceeasi categorie:
După ce l-am pierdut pe Smire, am ajuns la mănăstire...
Ma numesc Maria S, deocamdata. De luna viitoare numele meu va fi altul, voi fi maicuta Eufrosina. Dar, cum spuneam, nu despre ceea ce urmeaza sa fie v...
Am avut-o cinci minute şi, de cinci ani, nu mai scap de ea...
Povestea mea este povestea unui barbat care, ca mai toti barbatii, aflat fata in fata cu ispita, a capitulat, lasandu-se coplesit de instinctul primar...
Abia după ce am arătat că sunt bărbat, am devenit bărbat...
Sunt Marcel, de meserie inginer, am 40 de ani si locuiesc in Bucuresti. Ce vreau acum e sa va relatez povestea mea, o poveste pe alocuri trista, pe al...
Gheorghe a făcut dintr-o sfântă o alcoolică, apoi i-a dat papucii...
Ma numesc Dorina S, am 31 de ani si sunt alcoolica. Incep trista mea poveste, scrisa de pe patul Clinicii de Dezalcoolizare, cu cel mai dureros adevar...
TINETI MINTE!