gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sat14122024

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Nu mai pot trăi fără cel ce-și bate joc de mine

Evaluare: / 1
1
Index
Nu mai pot trăi fără cel ce-și bate joc de mine
Pagina 2
Pagina 3
Toate paginile

L-am cunoscut pe Codin inainte de a cunoaste ce inseamna dragostea. M-am atasat de el si am considerat ca ceea ce simteam pentru el era dragoste. Se purta frumos cu mine, ma alinta, imi satisfacea toate poftele de copila rasfatata si capricioasa ce eram. Mi s-a parut, atunci, firesc sa ii raspund cu caldura si afectiune si sa ii permit sa-si satisfaca, la randul sau, prin mine visele si fanteziile sale barbatesti. Numai ca, aveam sa aflu in timp, ceea ce el ma facuse sa cred ca era normal, nu era altceva decat boala din capul lui.

Aveam 18 ani si nu avusesem niciun fel de relatie intima pana atunci. Sunt nascuta la tara, din parinti cumsecade, crestini in legea lui Dumnezeu, oameni simpli si buni, carora nu le-a fost niciodata rusine sa scoata capul in lume. Educatia mea a trecut intotdeauna pe primul plan pentru ei, drept pentru care am fost crescuta asa cum se cuvine, in morala crestin-ortodoxa, fiind capabila sa apreciez adevaratele valori umane si sa nu ma las influentata sau pacalita de aparente. Veneam la oras si incepeam facultatea intr-un oras mare si frumos, si eram constienta ca faceam un pas important in viata mea, dar si ca, in acelasi timp, ma asteptau capcane de tot felul la tot pasul. Am incercat sa le evit, pe cat posibil, si am reusit pana la un punct. Acel punct a fost intalnirea cu Codin Stratulat.

Codin Stratulat avea 28 de ani. L-am cunoscut intamplator pe o terasa unde iesisem cu colegele. Avea un aer sagalnic in priviri si un fel hatru de a vorbi, cu care m-a cucerit inca de la inceput. Plus ca arata bine, desi nu acesta era criteriul de baza dupa care judecam eu partea masculina. Ne mai vazusem de cateva ori, dar nu schimbasem nicio vorba. Atunci, insa, a venit la masa noastra si s-a prezentat simplu, direct:

-  Eu sunt Stratulat. Codin Stratulat. Imi dati voie sa iau loc la masa voastra?

Cum colegele mele n-au avut nimic impotriva, n-am avut nici eu. Asa ca s-a asezat. Mai apoi, i-a chemat si pe cei doi amici cu care era, si uite asa s-a legat discutia. Am aflat despre el ca terminase o facultate tehnica in Brasov si ca avea o firma de calculatoare care mergea foarte bine. De altfel, se putea vedea din modul in care era imbracat si din felul superior in care se manifesta ca era un barbat obisnuit cu un standard ridicat de viata. Am mai aflat si ca era singur de jumatate de an, de cand se despartise de fosta prietena si ca locuia singur intr-o casa la curte. Dupa ce am facut cunostinta cu Codin, m-am mai intalnit cu el de cateva ori, tot asa, fiecare dintre noi fiind insotit de prieteni din grupul sau. De fiecare data mi-a facut impresia unui tip de treaba, serios, de care m-as fi putut atasa. De fapt, sincera sa fiu, cred ca eram deja atasata intr-un fel de el cand, intr-o buna zi, m-a luat de mana, m-a privit in ochi si mi-a lansat invitatia directa:

- Dalia, am doua bilete la un Multiplex pentru maine seara. Mi-are face placere sa ma insotesti, daca nu ai nimic impotriva...

Am ramas putin suprinsa, fiindca nu ma asteptam ca lucrurile sa se petreaca atat de firesc si rapid, si nu am putut sa-l refuz.

- De ce nu? Chiar ma bucura invitatia ta, Codin!,i-am raspuns cu un entuziasm nedisimulat, simtind in adancul sufletului ca a venit vremea ca soarele sa iasa si pe strada mea. Din pacate, ceea ce am simtit era total eronat, pe strada mea urmand sa se arate cat de curand nu soarele fercirii, ci dimpotriva, norii negri ai tristetii...

Ca sa nu lungesc prea mult povestea, trebuie sa va mai spun ca dupa circa jumatate de an de curte asidua din partea lui Codin, i-am cedat. Nu am vazut nimic nefiresc in comportamentul sau fata de mine, ba din contra, era mereu tandru si atent, radator si intelegator cu mine. Imi satisfacea toate dorintele, ma trata ca pe o mica printesa, drept pentru care am facut pasul care deosebeste fata de femeie, am acceptat sa fac dragoste cu el. Oferindu-i virginitatea mea, i-am oferit, practic, mai mult decat am oferit oricui altcuiva pe lumea asta si am sperat ca va aprecia lucrul acesta si se va purta in continuare la fel de frumos si cald cu mine. Doamne, ce naiva am putut fi!



Drumul spre fericire Nu mai pot trăi fără cel ce-și bate joc de mine