Cand l-am cunoscut, Marian parea un baiat bun. Cu cine vorbeai, avea numai cuvinte frumoase la adresa lui. Se imbraca cu bun gust, vorbea cautat, nu intrecea masura in nicio privinta. Pe scurt, era exact genul de baiat serios, pe care o fata sa-l aprecieze imediat si cu care sa-si doreasca sa intemeieze o familie. Fata m-am nimerit a fi chiar eu, si cand l-am auzit cerandu-ma de sotie, am crezut ca am apucat pe Dumenzeu de picioare, asa am fost de fericita. Am spus "Da" din tot sufletul, sperand ca alaturi de Marian am sa traiesc o viata frumoasa, plina de satisfactii si impliniri. Din pacate, nu a fost deloc asa, si pentru asta am si eu o oarecare vina, fiindca nu am acordat suficienta atentie semnelor care spuneau ca nu totul e atat de roz precum parea la prima vedere.

Cand ne-am cunoscut, in urma cu trei ani, eu aveam 22 de ani, iar Marian, 27. Poate ca va surprinde ceea ce am va voi destainui in continuare, dar chiar asa a fost, si tocmai de aceea am spus ca ar fi trebuit sa fiu atenta la detalii. Ei bine, cat de putin probabil ar parea, sa stiti ca exact asa e: atunci, la acea data, Marian era virgin (!). Nu avusese niciun fel de relatie intima cu vreo femeie si, ce-i mai ciudat, nici nu i se parea ca ar fi fost ceva deplasat in asta. Initial, eu am vazut in lucrul asta un motiv de bucurie. Mi-am spus: "Ce baiat cuminte! Nu s-a dus cu una, cu alta, numai de dragul de a se duce! A asteptat sa intalneasca iubirea adevarata pentru a se dezvirgina!" Mai apoi, insa, cand am ajuns in inimitate cu el, lucrul acesta avea sa se intoarca fatal impotriva mea. Dar, sa nu anticipez.

Probabil ca va intrebati, asa cum m-am intrebat si eu, ce facea Marian, cu ce se ocupa, daca de fete nu era interesat. Ei bine, aflati ca nu era preocupat nici de sport, nici de baute cu baietii, nici de masini sau motociclete, lucruri care atrag masculii de varsta lui. Nu, el nu avea treaba nu nimic din toate astea. Iesea rar din casa, de plimbari romantice prin parc nu ii ardea, ci isi ocupa timpul liber cu un singur lucru, si anume calculatorul. In fapt, era de ajuns sa-i privesti figura ca sa-ti dai seama de asta: avea o fata rotunda si bucalata, un par blond, lins, dat pe spate, purta ochelari si, desi abia implinise 27 de ani, un inceput de burta i se insinuase deja deasupra centurii. Pe scurt, genul clasic de internaut obsedat de calculator, si numai de el. Daca adaug si faptul ca tatal sau, ca si toti cei trei frati ai sai aveau si ei una si aceeasi preocupare a navigatului pe internet, probabil ca intelegeti, ca si mine, ca boala (caci alfel nu pot sa-i spun) avea o componenta ereditara, ca ceva nu era in regula, inca din nastere, cu Marian. Eu, din pacate, orbita de dragoste, nu am inteles asta atunci, iar cand am inteles era deja prea tarziu, mult prea tarziu: eram deja casatorita cu el.

Viata cu Marian era lejera, in fond, si poate ca asta m-a si incantat in prima faza. El lucra la un institut de cercetari, castiga bine si aducea banii acasa, la timp. Nu avea mari pretentii din partea mea, ii era de ajuns sa ma stie prin preajma, si puteam sa fac orice cata vreme nu-l ridicam din fata monitorului. Iar referitor la ultimul aspect al casniciei nostre, pomenit mai sus, respectiv cel intim, pot spune cu mana pe inima ca acesta este cel care a dus la sfarsitul urat de tot la care s-a ajuns. Sa vedeti ce si cum.

Marian stia dinainte de casatorie ca eu, pana sa il cunosc pe el, nu avusesem relatii intime decat in doua randuri si ca, in consecinta, nu posedam experienta sexuala. Era deci firesc sa astept ca intiativa explorarii si descoperirii placerii erotice sa vina de la el. Cand colo, el astepta de la mine… Am incercat, cat m-am priceput, in fel si chip sa-l destept, sa-l fac sa se simta dorit si rasfatat in pat, dar nu a functionat. Nu progresa deloc si, ce e mai grav, nici nu parea ca isi doreste asta. Nu intelegea ca exista o arta a iubirii dintre sot si sotie, ci considera ca impreunarile trebuie sa fie simple refulari carnale, animalice. Eu insa vorbeam cu sora mea, mai discutam cu colegele de facultate, si mai aflam una-alta. Iar cand le auzeam vorbind despre satisfactie sexuala, despre orgasm, sau despre punctul G, simteam ca innebunesc. Adica, cum sa va spun, nu voiam nimic in plus fata de ele, nu asteptam nimic extraordinar, nu voiam decat ceea ce era normal sa primesc. Dar Marian al meu…

Marian parca era orb. Nu vedea din framantarile mele, nu stia altceva in afara de calculator. Eram disperata. Asa ca am incercat sa vorbesc cu el. I-am explicat nemultumirile mele si l-am rugat, in prima instanta, sa citeaca niste carti. I-am cumparat Kamasutra, Arta impreunarii sexuale si alte carti de profil; i-am recomandat chiar sa vorbeasca cu prietenii sai (putini la numar, e drept), sa le ceara lor sfaturi privind subiectul. Mai apoi, l-am dus la un consilier marital si la un psihiatru, doar-doar oi reusi sa starnesc animalul din el. In zadar. Tot moale ramanea. Mai mult, pe sistem nervos, isi indusese reticente si inhibitii suplimentare, care i-au provocat disfunctii sexuale cum ar fi ejacularea precoce sau erectia insuficienta. Era din ce in ce mai rau!

In disperare de cauza, am ajuns sa fac din cele nefacute. Am mers cu Marian la niste tiganci vrajitoare din Afumati, recomandate de sora mea. Le-am dat sa descante si sa arda chilotii barbatului meu, iar ele i-au dat sa bea niste lichide verzui, amare, care ar fi trebuit sa-l puna pe picioare. Un armasar ar fi trebuit sa faca din el. Degeaba insa. N-au avut niciun efect ierburile lor la Marian al meu. Dimpotriva, dimensiunile organului sau genital parca se reduceau, in vreme ce testiculele i se mareau in diametru, capatand un aspect grotesc. Am hotarat, asadar, sa renuntam la serviciile tigancii si ne-am adresat medicului specialist.

L-am dus pe Marian la spitalul Panduri, unde, in mod bizar, rezultatele tuturor consultatiilor si analizelor au iesit bune, ba unele dintre ele chiar foarte bune. Exprimata in termeni tehnici, concluzia medicilor a sunat cam asa: pompa functiona la parametrii normali, lichidul avea calitatea si vascozitatea necesare, si doar blocajul mental il impiedica pe Marian sa performeze la pat, mai exact teama ca va inregistra un nou esec ii provoca efectiv acel esec. Un adevarat cosmar! Si daca ar fi fost numai atat…

Nu mai stiam ce sa fac. Eram distrusa. Am crezut ca ma maritasem cu un taur, dar de fapt ma maritasem cu un bou! Si atunci am facut ceea ce nu cred ca fac multe femei pe lumea asta, un lucru de care imi e rusine sa va pomenesc, dar o fac, nu am cum altfel: l-am convins pe Marian sa mearga la profesioniste in ale amorului. Adica la bordel. Am vorbit cu sora mea, care la randul ei a vorbit cu prietenul ei, un tip versat, uns cu toate alifiile. Acesta l-a dus pe Marian la un salon de masaj, unde functiona un bordel mascat, si a aranjat cu o fata de acolo, foarte priceputa, sa-l serveasca cum stie ea mai bine. Cand, dupa vreo luna, consideram ca a venit timpul sa constat pe propria piele ce anume a invatat sotul meu - alta belea: l-a procopsit Dumnezeu cu sifilis! Numai asta ne mai lipsea, o boala venerica!… Simteam ca am ajuns la capatul puterilor, asa ca m-am hotarat sa incerc ultima varianta: m-am dus cu Marian la biserica. Era singurul lucru pe care nu-l incercasem.

Parintele Molina este duhovnicul meu de cinci ani. Un om bun, rabdator, inzestrat cu har, care nu se abate de la morala crestina si care se roaga cu ravna pentru mantuirea enoriasilor. Cand m-a auzit, el a ramas putin surprins, dar nu s-a ingrijorat. Mi-a spus sa-l aduc pe Marian duminica la liturghie si sa ramanem dupa slujba, caci are sa vorbeasca cu el, sa-i dea povata. Si intr-adevar, parintele a vorbit cu el; cu multa rabdare si blandete, i-a explicat ce inseamna iubirea adevarata in legea lui Dumnezeu, cum sta treaba cu impreunarea dintre barbat si femeie, ba chiar i-a dat canon sa renunte la orice fel de autosatisfacere sexuala.

Pentru ca, am omis sa va spun, dar in ultima vreme Marian prinsese si dusese la exacerbare viciul onaniei. Descarca filme pentru adulti de pe internet si, noaptea tarziu, dupa ce adormeam eu, recurgea la acest pacat egoist pentru a obtine linistea si pacea cu care ma innebunea apoi pe mine a doua zi… Cum spuneam, am sperat ca intervenetia parintelui Molina sa dea roade, dar nu s-a intamplat asta. Dimpotriva, ajunsese atat de impatimit in viciul lui incat isi cumpara DVD-uri cu tot felul de filme deocheate, si ma punea sa ma uit si eu o data cu el. El zicea ca vrea sa invete, sa progreseze, sa se perfectioneze in arta dragostei, dar adevarul era cu totul altul: ii placeau filmele acelea, ii erau de ajuns, nu-i mai trebuia nevasta! Eram in plus si, ca sa va dati seama de asta, e suficient sa va destainui faptul ca, la trei ani de la casatorie, noi nu faceam amor mai des de o data pe luna, si atunci numai amor nu se putea numi ceea ce se intampla in scurtul timp in care eram in intimidate.

Ajunsesem la exasperare. Ma batea gandul nebunesc sa imi gasesc un amant, caci simteam ca altfel nu mai resist. Noroc cu parintele Molina, care m-a oprit de la aceasta greseala, explicandu-mi ca, daca sotul meu este un pacatos, faptul ca devin si eu o pacatoasa nu are sa-l mantuiasca pe el in niciun fel, ci doar avea sa ma dea si pe mine pierzaniei si focului iadului. I-am dat dreptate parintelui si, nestiind ce altceva sa mai fac, am recurs la ultima solutie: l-am anuntat pe Marian ca vreau sa divortez.

Ma asteptam ca amenintarea mea sa aiba oarecare efect asupra lui, sa-l scoata din amorteala, raceala si nepasarea in care se complacea de atata timp si sa-l ridice odata din fata calculatorului. Credeam ca ma iubeste. Daca m-ar fi iubit, asa ar fi procedat. Dar el, nu. Nici vorba de asa ceva. Mi-a raspuns in doi peri ca pot sa fac ce vreau eu, ca nu-l deranjeaza sa divortam, cata vreme asta inseamna ca eu voi fi fericita. De parca i-ar fi pasat lui de fericirea mea… Daca i-ar fi pasat, atunci m-ar fi luat intr-o seara, m-ar fi pus jos si mi-ar fi aratat ca e barbat, nu ar fi stat ore in sir in fata monitorului, cu ochii atintiti la tot felul de vagaboande care defilau una dupa alta in pielea goala si vorbeau tot felul de mascari. Eu asa consider. Dar, sa revin.

Deci, cum ziceam, am intentat divort. Am bagat actele la judecatorie si am primit drept termen de gandire (sau mai bine zis de razgandire) perioada clasica de 30 de zile. Eu inca mai nadajduiam ca ceva se poate intampla, ca Dumnezeu il va lumina cumva pe Marian si-l va aduce pe calea cea buna. Cata naivitate din partea mea sa cred una ca asta, cand el era deja supus diavolului, cand o apucase cu temei pe drumul pierzaniei... Si ca sa va convingeti ca nu vorbesc aiurea cand afirm asta, aflati ca la nicio saptamana de la intentarea actiunii in instanta, venind acasa, l-am gasit pe Marian zacand pe covor, complet gol! Avea venele taiate, in timp ce pe monitorul computerului sau era deschisa o pagina de chat erotic pe care erau afisate tot felul de mesaje obscene. Peste toate, o femeie imbracata sumar tot repeta: "Marian, mai esti acolo? Marian, ma vezi? Marian, Marian…"

Desi nu-l mai iubeam de mult, m-am ocupat de formalitatile de ingropare a fostului meu barbat, dupa care am vandut apartamentul si m-am mutat in alt cartier, lasand in urma trecutul dureros si tineretea irosita alaturi de un om bolnav. De atunci au trecut deja trei ani. Intre timp, m-am recasatorit cu Sorin, un barbat atent si potent, care ma face fericita si cu care am doi copii. De Marian as fi putut uita deja, daca nu ma batea la cap sora mea sa va scriu si sa va povestesc prin ce calvar am trecut…

Din aceeasi categorie:

Soțul amantei mă caută să mă usuce în bătaie

Ce ar fi viata fara dragoste, oameni buni? Eu sunt sigur ca nu ar avea niciun rost, motiv pentru care am si trait mereu pentru iubire si m-am bucurat ...

Citeşte mai mult...

Am zărit-o într-o seară, într-un vagon de metrou...

Am zarit-o pe fata despre care vreau sa va povestesc in metrou. Se intampla in urma cu sapte ani. Ma urcasem la ,,Titan''. Calatoream spre ,,Politehni...

Citeşte mai mult...

Mi-am umilit soțul, dar acum îl iubesc de nu mai pot

Intortocheate sunt caile Domnului! Nu m-am gandit nicio clipa, dupa ce sotul meu imi intrase in dizgratie si ma decisesem sa scap de el, ca in final v...

Citeşte mai mult...

Am lepădat copilul pe care mi l-am dorit toată viața

Sunt Marta S., din Bucuresti, acum in varsta de 46 de ani. Locuiesc impreuna cu Florin, iubitul meu, intr-un apartament cu trei camere, din Colentina....

Citeşte mai mult...