Cand l-am cunoscut, Marian parea un baiat bun. Cu cine vorbeai, avea numai cuvinte frumoase la adresa lui. Se imbraca cu bun gust, vorbea cautat, nu intrecea masura in nicio privinta. Pe scurt, era exact genul de baiat serios, pe care o fata sa-l aprecieze imediat si cu care sa-si doreasca sa intemeieze o familie. Fata m-am nimerit a fi chiar eu, si cand l-am auzit cerandu-ma de sotie, am crezut ca am apucat pe Dumenzeu de picioare, asa am fost de fericita. Am spus "Da" din tot sufletul, sperand ca alaturi de Marian am sa traiesc o viata frumoasa, plina de satisfactii si impliniri. Din pacate, nu a fost deloc asa, si pentru asta am si eu o oarecare vina, fiindca nu am acordat suficienta atentie semnelor care spuneau ca nu totul e atat de roz precum parea la prima vedere.

Cand ne-am cunoscut, in urma cu trei ani, eu aveam 22 de ani, iar Marian, 27. Poate ca va surprinde ceea ce am va voi destainui in continuare, dar chiar asa a fost, si tocmai de aceea am spus ca ar fi trebuit sa fiu atenta la detalii. Ei bine, cat de putin probabil ar parea, sa stiti ca exact asa e: atunci, la acea data, Marian era virgin (!). Nu avusese niciun fel de relatie intima cu vreo femeie si, ce-i mai ciudat, nici nu i se parea ca ar fi fost ceva deplasat in asta. Initial, eu am vazut in lucrul asta un motiv de bucurie. Mi-am spus: "Ce baiat cuminte! Nu s-a dus cu una, cu alta, numai de dragul de a se duce! A asteptat sa intalneasca iubirea adevarata pentru a se dezvirgina!" Mai apoi, insa, cand am ajuns in inimitate cu el, lucrul acesta avea sa se intoarca fatal impotriva mea. Dar, sa nu anticipez.

Probabil ca va intrebati, asa cum m-am intrebat si eu, ce facea Marian, cu ce se ocupa, daca de fete nu era interesat. Ei bine, aflati ca nu era preocupat nici de sport, nici de baute cu baietii, nici de masini sau motociclete, lucruri care atrag masculii de varsta lui. Nu, el nu avea treaba nu nimic din toate astea. Iesea rar din casa, de plimbari romantice prin parc nu ii ardea, ci isi ocupa timpul liber cu un singur lucru, si anume calculatorul. In fapt, era de ajuns sa-i privesti figura ca sa-ti dai seama de asta: avea o fata rotunda si bucalata, un par blond, lins, dat pe spate, purta ochelari si, desi abia implinise 27 de ani, un inceput de burta i se insinuase deja deasupra centurii. Pe scurt, genul clasic de internaut obsedat de calculator, si numai de el. Daca adaug si faptul ca tatal sau, ca si toti cei trei frati ai sai aveau si ei una si aceeasi preocupare a navigatului pe internet, probabil ca intelegeti, ca si mine, ca boala (caci alfel nu pot sa-i spun) avea o componenta ereditara, ca ceva nu era in regula, inca din nastere, cu Marian. Eu, din pacate, orbita de dragoste, nu am inteles asta atunci, iar cand am inteles era deja prea tarziu, mult prea tarziu: eram deja casatorita cu el.

Viata cu Marian era lejera, in fond, si poate ca asta m-a si incantat in prima faza. El lucra la un institut de cercetari, castiga bine si aducea banii acasa, la timp. Nu avea mari pretentii din partea mea, ii era de ajuns sa ma stie prin preajma, si puteam sa fac orice cata vreme nu-l ridicam din fata monitorului. Iar referitor la ultimul aspect al casniciei nostre, pomenit mai sus, respectiv cel intim, pot spune cu mana pe inima ca acesta este cel care a dus la sfarsitul urat de tot la care s-a ajuns. Sa vedeti ce si cum.

Marian stia dinainte de casatorie ca eu, pana sa il cunosc pe el, nu avusesem relatii intime decat in doua randuri si ca, in consecinta, nu posedam experienta sexuala. Era deci firesc sa astept ca intiativa explorarii si descoperirii placerii erotice sa vina de la el. Cand colo, el astepta de la mine… Am incercat, cat m-am priceput, in fel si chip sa-l destept, sa-l fac sa se simta dorit si rasfatat in pat, dar nu a functionat. Nu progresa deloc si, ce e mai grav, nici nu parea ca isi doreste asta. Nu intelegea ca exista o arta a iubirii dintre sot si sotie, ci considera ca impreunarile trebuie sa fie simple refulari carnale, animalice. Eu insa vorbeam cu sora mea, mai discutam cu colegele de facultate, si mai aflam una-alta. Iar cand le auzeam vorbind despre satisfactie sexuala, despre orgasm, sau despre punctul G, simteam ca innebunesc. Adica, cum sa va spun, nu voiam nimic in plus fata de ele, nu asteptam nimic extraordinar, nu voiam decat ceea ce era normal sa primesc. Dar Marian al meu…