Ma numesc Alina si sunt o mare pacatoasa. Am comis niste fapte condamnabile, care nu au nicio logica si nicio scuza. E adevarat, as putea invoca, drept circumstante atenuante, faptul ca sotii surorilor mele au fost de acord cu relatiile extraconjugale. Ca doar nu i-am luat si i-am posedat cu forta... Insa asta tot nu imi dadea dreptul de a ma amesteca in casniciile lor si, din cati barbati sunt pe lumea asta, sa ma cuplez exact cu sotii celor trei surori ale mele.
Sunt cea mai mica dintr-o familie cu patru surori. Tatal meu si-a dorit toata viata sa aiba un baiat, si a tot incercat sa il conceapa, insa soarta a facut ca toti cei patru copii ai sai sa fie fete. Mama s-a simtit mereu vinovata pentru ca nu i-a daruit sotului baiatul mult visat, insa odata cu trecerea anilor a trebuit sa se resemneze. Iar faptul ca primele trei fiice au dovedit, pe masura ce cresteau, ca sunt fete de casa, serioase, pe care parintii se puteau bizui la nevoie, a indulcit amarul mamei si, mai ales, pe cel al tatalui meu.
Eu de mica am fost altfel decat surorile mele. Am fost baietoaica, neascultatoare si mereu pusa pe nazbatii. Nu e de mirare asadar ca eram considerata oaia neagra a familiei... Parintii ma certau mereu:
- Alina, mai stai locului! Alina, potoleste-te, fii cuminte si nu mai intarzia seara, vino direct acasa dupa scoala!
Insa ti-ai gasit!... Nici gand sa merg direct acasa dupa scoala. Ori ma plimbam de una singura pe strazi, admirand spectacolul vietii, ori anturam cu prietenii din cartier, mai exact stateam la taclale pana seara tarziu. Spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca nu imi pasa ca mama si tata isi faceau griji pentru mine si nici de faptul ca nu contribuiam cu nimic la treburile casei - stateam la curte, si prin urmare erau destule de facut... In egoismul meu, tot ce imi doream era sa ma simt bine, si asta faceam.
Anii au zburat cu viteza vantului si, una dupa alta, toate surorile mele, fete cuminti si bisericoase, au terminat facultatea, s-au angajat si s-au maritat. Eu nu am fost interesata nici de facultate, nici de maritis. Am terminat scoala post-liceala de asistente medicale si, multumita faptului ca - fara modestie - aratam foarte bine, mi-am gasit usor de munca intr-o clinica privata. Iar cat priveste viata sentimentala, invarteam barbatii pe degete si ii schimbam ca pe sosete. Pana la 27 de ani, cand incep intamplarile dramatice pe care vreau sa vi le povestesc, nu am iubit pe nimeni. Si, daca ma gandesc bine, nici pana in ziua de azi...
Prima care s-a maritat a fost Ioana, sora mea cea mai mare. In urma cu patru ani, cand eu aveam 27 de ani, ea avea 35, iar sotul ei, Damian, 37. Dintotdeauna mi-a placut Damian, care nu era doar un barbat foarte atragator, dar si foarte sociabil si volubil, iar el m-a placut pe mine. Cum Ioana cu sotul ei - ca si celelalte surori ale mele, de altfel - locuiau la numai cateva case departare de casa parinteasca in care ramasesem numai eu cu mama si tata, ne vizitam adesea. Prin urmare, nu pot spune cu precizie cand s-a infiripat dorinta animalica, insa cert este ca eu cu Damian ne-am trezit intr-o seara, in care Ioana era afara cu bebelusul lor de numai cateva luni, singuri in casa lor. Ne-am privit un timp reciproc, ne-am studiat cu lacomie si, intelegandu-ne mai mult din priviri decat din vorbe, ne-am trezit facand amor salbatic. Chiar acolo, in casa lor! Si cu riscul ca Ioana sa apara dintr-o clipa intr-alta! Nu a aparut insa, si asa se face ca imi amintesc si azi cu placere soaptele noastre fierbinti in timp ce ne-o trageam cu pasiune:
- Oh, Alina, daca ai sti de cat timp te doresc! Esti atat de frumoasa, Alina!
- Oh, Damian, si eu te doresc! Esti un barbat superb! Te rog, nu te opri acum!
...Si nu s-a oprit. Nici atunci, nici peste cateva zile, niciodata. L-a oprit numai sotia sa si sora mea, care avea sa ne surprinda impreuna la peste mai bine de un an de cand eram amanti.
- Stai asa, nu misca, Damian! Ce se intampla aici, ce faci? Doamne, te culci cu sora mea?
Greu de crezut, insa sora mea nu a facut tambalau, asa cum m-as fi asteptat, ci, dupa ce a smuls de la sotul ei promisiunea sfanta ca nu va mai calca niciodata stramb, a musamalizat totul. Nici surorile mele, nici parintii nu au aflat nimic. Nu ma asteptam ca Ioana sa dea dovada de atata maturitate, bunatate si iertare, insa a dat:
- Alina, daca ma despart de Damian, care e un om de casa, serios si muncitor, cum voi creste copilul singura? E barbat, si probabil s-a simtit neglijat in favoarea copilului. Poate a contat si faptul ca m-am ingrasat dupa nastere, nu stiu... Dar sunt sigura ca nu se va mai repeta! Bine ca totusi a comis-o cu sora mea, si nu s-a dus cu vreo nespalata...
Astfel mi-a vorbit Ioana, care, spre uimirea mea, nu mi-a reprosat nici atunci si nici altadata ce facusem. Ceea ce nu insemna insa ca eu nu ma simteam vinovata. Chiar asa de insensibila nu eram... Motiv pentru care am incheiat imediat relatia adulterina cu Damian si... m-am orientat catre sotul celei de-a doua surori, Petra.
Da! Ati citit bine! Nu stiu ce demon m-a indemnat sa o fac, insa am facut-o. Poate ma impingea numai curiozitatea de a compara performantele erotice ale celor doi cumnati ai mei, poate imi doream numai o noua confirmare a farmecului meu. Dar la momentul respectiv, dupa incheierea legaturii cu Damian, adica in urma cu aproape 3 ani, am inceput sa petrec tot mai mult timp cu Petra, sotul ei si copilasul lor de numai 2 ani. Si, la fel ca si in cazul anterior, nici Cornel, barbatul Petrei, nu a rezistat fara sa isi doreasca mai mult decat niste schimburi de priviri sugestive sau atingeri cu coatele, in trecere. Odata, cand Petra era dusa la dispensar pentru a vaccina copilul, ramasa singura in casa cu Cornel, m-am pomenit cu el imbratisandu-ma cu putere si sarutandu-ma pe toata fata. Mai mult ca sigur ocheadele mele si decolteul minuscul il infierbantasera si ii aprinsesera imaginatia, si asa se face ca i-am raspuns avansurilor fara nicio retinere. Iar cand m-am trezit cu el gol peste mine si i-am auzit chemarea disperata, m-am daruit cu toata pasiunea de care eram in stare si l-am acompaniat pe drumul spre extaz:
- Oh, Alina, te vreau acum, esti o minune a lumii! Lasa-ma sa te am, Alina!
- Oh, Cornel, ia-ma! Sunt numai a ta, nu te jena! Ia-ma cum stii tu mai bine, Cornel!
... Si nu s-a jenat. Si m-a luat. Niciodata, timp de vreun an, Cornel nu s-a jenat sa ma ia. Insa avea sa se jeneze cand ne-a prins nevasta-sa si sora-mea, Petra, in miezul actiunii. Ba avea sa se jeneze atat de tare incat precum isi ascunde strutul capul in nisip in speranta ca nu il vede nimeni, asa si Cornel, complet despuiat, s-a grabit sa isi bage capul in soba. Din fericire, era vara, soba nu era aprinsa, si cu toata jena sa, el a a auzit-o pe Petra tipandu-si durerea:
- Doamne! Ooooh, Doamne, ce-ai cautat pe Alina, Cornel? Cum de ai ajuns acolo, nu ti-e rusine?
Cum am spus deja, chiar ii era rusine, altfel nu se pitea in soba! Dar ulterior, cum biata mea sora incornorata a lasat-o mai moale si, la fel ca si Ioana, l-a iertat, Cornel a putut respira usurat. Si, desigur, la fel am facut-o si eu dupa ce am ascultat-o pe Petra:
- Ce sa fac, Alina, sa divortez? Dupa atatia ani impreuna, si cu copil mic? Mai bine incerc sa uit si sa il iert, ca e om bun totusi, am facut o casa cu el! Si apoi, nu s-a dus cu vreo parasuta, s-a culcat cu sora mea...
Sa nu imi vina sa cred! Ca si Ioana, Petra, in loc sa ma urasca si sa se razbune pe mine, nu mi-a reprosat nimic, ba a zis mersi ca am fost eu in locul alteia... Ar fi trebuit atunci sa ma opresc din nebunia mea, sa devin o femeie responsabila, sa ma caiesc si sa multumesc Cerului ca am iesit basma curata dupa o a doua relatie adulterina cu un sot al surorii. Nu am facut insa nimic din toate astea, dar in schimb am gasit de cuviinta ca, odata rupta relatia cu Cornel, in urma cu doi ani, sa mi-l trec pe lista cuceririlor si pe al treilea si ultimul cumnat, Silviu, barbatul Mariei...
La fel ca si in cazurile precedente, lucrurile au evoluat de la sine. Locuind la cativa pasi de casa parinteasca, Maria cu Silviu veneau adesea pe la mama si tata. Si, desigur, eu stateam inca acolo. Asa ca ii vedeam pe sora mea si pe sotul ei mult si bine, fara a mai pune la socoteala si faptul ca in multe seri ma opream la ei pentru un pahar cu vin si o mica sueta. Cum insa Maria era insarcinata, ea nu bea, ci beam numai eu cu Silviu.
Acum, nu pot spune sigur daca am premeditat sau nu, insa in prima zi in care m-am cuplat cu Silviu am mers la el acasa tocmai fiindca stiam ca Maria era plecata la un consult ginecologic. Am baut un pahar cu vin cu Silviu, apoi inca unul, iar dupa al treilea a fost suficient sa imi sterg buzele cu limba pentru ca sotul Mariei sa saliveze de dorinta. Cum si eu eram deja incalzita de la vin, dar si de pofta de a-l simti pe al treilea cumnat contopit cu mine si de a-l compara cu primii doi, lucrurile au curs aproape firesc dupa ce barbatul si-a dezvaluit intentiile:
- Alina, simt un impuls de nestavilit. Ma misti ca nimeni alta, si trebuie sa te posed pe loc! Tu simti la fel?
- Da, Silviu, si eu simt la fel, asa ca nu mai sta pe ganduri! Nu mai scoate nicio vorba! Doar poseda-ma pe loc!
...Si m-a posedat. Apoi l-am posedat eu pe el. Si tot asa, ca... posedatii, pana am cazut lati, extenuati. Dar, din pacate, nu ne-am saturat. Asa ca am devenit amanti si am continuat sa fim cam un an. Cam tot atat ca si in precedentele cazuri, de altfel. Aveam, in acea perioada, o puternica senzatie de deja vu, senzatie care m-a urmarit pana in ziua in care Maria, devenita intre timp mama, ne-a prins in toiul faptelor. Atunci cand a dat de noi transpirati si cu ochii scosi din orbite din pricina efortului sexual, sarmana mea sora era sa lesine, si nu alta:
- Ptiu drace, ce-i asta? Sunteti chiar voi? Sora mea si barbatul meu? Si de ce aveti ochii bulbucati?
Asadar, chiar eram desfigurati... Va spun sincer ca nu mai speram sa scap cu bine si de data asta, insa am scapat! Dupa ce s-a calmat, Maria m-a chemat la ea acasa si m-a intrebat ce as face in locul ei. Nu s-a luat deloc de mine, ci mi-a vorbit de parca nu eu as fi fost cea alaturi de care sotul ei comisese ticalosia. Am discutat de la om la om si, influentata de vorbele mele, Maria a concluzionat:
- Bine, Alina, ii trec cu vederea lui Silviu aceasta aventura, dar asta numai si numai fiindca avem un copil impreuna si pentru ca a fost vorba de tine, de sora mea! Daca s-ar fi dus cu alta, atunci nu l-as fi iertat! Asa insa, poate o fi avut vreo fantasma legata de mine...
Si uite asa s-au desfasurat 3 ani din viata mea. 3 ani in care am avut relatii adulterine cu toti cei trei cumnati ai mei si de fiecare data am fost iertata de surorile mele. La finele ultimei dintre ele mi-am zis: ,,Doamne, nu mai fac! Ma potolesc!" Si, desi nu eram deloc o persoana evlavioasa, am inceput sa merg la slujbe la biserica si chiar la spovedanie. Dupa aproape un an, atunci cand am crezut ca pacatele mi-au fost iertate, aveam sa constat insa ca Dumnezeu are un ciudat simt al umorului. Pentru ca in urma cu o luna, cand deja incepusem sa uit ce marsavii facusem si descopeream calea credintei, m-am pomenit cu toate cele trei surori si cu sotii lor peste mine...
Ce se intamplase? La un sprit, barbatii se laudasera cu aventurile lor, si asa se aflase ca o pusesem cu toti. Motiv pentru care Ioana, Petra si Maria, ca si parintii mei de altfel, m-au renegat. Asa ca am plecat din casa parinteasca si acum stau singura, cu chirie, in cealalta parte a orasului. Nu am nicio relatie cu niciun barbat, in afara de cea cu Dumnezeu, pe care il intreb in fiecare zi:
- De ce cand nu regretam deloc faptele mele groaznice, am fost iertata de surorile mele? Si de ce tocmai cand am descoperit calea celor sfinte si am inceput sa ma caiesc, s-a aflat tot adevarul si am fost alungata de familie?
Inca nu am primit vreun semn din cer, inca nu am un raspuns. Dar o sa continui sa traiesc in piosenie pana am sa aflu. Trebuie sa stiu, trebuie sa inteleg la ce nivel subtil are loc lucrarea divina... Asta mai ales ca, din cele auzite de la o prietena, vecina cu ai mei, dupa ce buboiul s-a spart, toate cele trei surori ale mele au decis sa divorteze de barbatii lor infideli si sa isi creasca copilasii ajutati numai de mama si de tata.
V-am spus eu ca sunt o mare pacatoasa...
Din aceeasi categorie:
Cătălina a fost pentru mine o buruiană, dar Dalia este o floare
M-am casatorit de tanar, la numai 25 de ani, cu o fata si mai tanara ca mine, de 21 de ani, Catalina. O fata simpla, de la tara, pentru care, spre deo...
Cincisprezece ani am fost jucăria sexuală a bărbatului meu
Oare cum am putut fi atat de naiva? Atat de proasta... Pentru ca nu m-am lasat inselata si folosita de Nistor doi ani sau trei, ci 15 !!! Ne-am cunosc...
Era vai de mine dacă nu dădea tata milităria jos din pod
Numele meu este Liliana, am 37 ani, sunt din Bucuresti si pot spune ca viata mea e un roman; unul militaresc, daca exista asa ceva. Asta dintr-un moti...
Soacră-mea își dirijează fiul, care mă dirijează pe mine
Numele meu este Dalia si sunt din Bacau, ca si Bogdan, sotul meu, cu care locuiesc in centrul orasului. Eu am 35 de ani, iar Bogdan - 40. Avem doi cop...
TINETI MINTE!