Numele meu este Bogdan, am 45 de ani si locuiesc in Pitesti impreuna cu sotia mea, Andreea, si cu parintii ei. Andreea are 40 de ani si este o femeie serioasa si muncitoare, care vede de gospodarie si totodata ii ingrijeste pe parintii sai, oameni batrani si bolnavi, in a caror casa locuim de circa zece ani, de cand ne-am casatorit, si care casa urmeaza sa ne ramana noua dupa moartea lor. De fapt, aceasta a fost conditia pusa de Andreea la cununie, anume sa ramanem in casa alor ei, in ideea de a ii avea aproape si a le putea acorda sprijinul necesar.

Am inteles-o pe sotia mea si nu am avut nimic impotriva, cata vreme ea este singurul copil al socrilor mei. Asa incat, desi am fi putut locui la fel de bine si in casa parintilor mei, care la randul lor nu mai sunt nici ei tineri, nici foarte sanatosi, am conchis ca ar fi mai intelept sa ne stabilim la parintii Andreei, mai ales ca eu am o sora care inca locuieste cu mama si tata. N-aveam de unde stiu pe atunci unde avea sa ma conduca decizia aceasta...

Mama soacra si tatal socru, cum le spun eu, desi niste oameni buni si intelegatori in aparenta, sunt niste scorpii in realitate. Una imi spun mie in fata, si alta vorbesc pe la spate. De cand ii cunosc, n-au facut altceva decat sa bage strambe si sa ii impuie Andreei capul cu tot felul de prostii despre mine. Mai ales, au tocat-o marunt in privinta corectitudinii mele conjugale, dandu-i exemple de barbati infideli si inoculandu-i ideea ca toti sunt la fel. Incet-incet, in felul asta au facut din ea o paranoica incurabila care a inceput sa se indoiasca serios de mine. Si, drept urmare, atunci cand n-am mai suportat suspiciunile si neincrederea ei, absolut nefondate, am ajuns la concuzia ca, daca tot ea si familia ei ma cred un afemeiat, macar sa nu ma creada degeaba.... Asa ca mi-am facut o amanta. Si asta a fost doar inceputul, caci, desi poate parea greu de crezut, dupa un timp mi-am facut si o a doua amanta. Asa se face ca am ajuns acum in situatia de a iubi trei femei si de a nu ma putea hotari cu care dintre ele sa raman...

Pana la a ajunge sa va povestesc de cele doua amante, sa incerc insa sa va conturez, in cateva cuvinte, portretul Andreei si sa infatisez viata mele alaturi de ea. Nu de altceva, dar n-as vrea sa ramaneti cu impresia ca as fi, asa cum insinueaza socrii mei, un neserios si un curvar. Dupa cum spuneam, m-am casatorit cu Andreea in urma cu zece ani. Eu aveam pe atunci 35 de ani, iar ea avea 30. Ne-am cunoscut la aniversarea unui prieten comun, am iesit de cateva ori impreuna si, cand am observat ca era foarte indragostita de mine, atat de indragostita incat imi saruta mainile in public (!), am inceput sa ma gandesc serios la un viitor alaturi de ea, asta desi pana atunci nu luam in calcul un asemenea lucru, ci vedeam relatia cu ea doar ca pe o noua etapa in viata mea amoroasa. Din acel moment, insa, constatand ca fata ma iubeste cu adevarat, m-am hotarat sa ii acord o atentie sporita. Si ce am constatat? Am constatat ca Andreea era o fata simpla si deschisa ca fire, fara aspiratii marete, dar cu un suflet curat si un scop bine fixat in minte: acela de a-si gasi un barbat pe care sa-l iubeasca, care sa o iubeasca la randul lui si cu care sa se marite. Acel barbat eram eu.

Intr-adevar, desi initial nu simteam mare lucru pentru Andreea, treptat am ajuns sa tin la ea si, mai ales, sa iubesc dragostea ei pentru mine, modul patimas, vecin cu disperarea, cu care ma iubea si se lupta pentru noi. Asa ca am trecut peste retinerile de ordin interior, ca si peste sfaturile parintilor, care mi-au atras atentia ca fata era destul de insuficient cultivata pentru un intelectual rafinat ca mine, si am cerut-o de sotie. La nici un an de cand ne cunoscusem eram deja casatoriti si mutati la ea acasa. Atunci avea sa inceapa pentru mine chinul. Fiindca, desi in fata parintii Andreei mi se adresau frumos si imi aratau atentie si afectiune, in spate ma vorbeau de rau si nu stiau ce sa mai inventeze pentru a o detasa pe fiica lor de mine. Nu stiu de ce, dar nu le convenea ca ma iubea mai mult ca pe ei. Ajunsesem chiar sa ma mir de ce oare nu au oprit-o de la a se casatori cu mine, din moment ce tineau cu tot dinadinsul sa ne desparta. Dar nu le-am spus nimic. Stiam ca sunt niste oameni batrani si bolnavi, si oamenii de acest fel sunt capriciosi prin definitie, asa incat i-am privit cu indulgenta si am incercat sa le ignor malitiozitatea. Pe undeva am reusit, desi cu fiecare vorba urata aruncata la adresa mea ma indepartau de Andreea; dar, la un moment dat, nu am mai putut suporta rautatea lor, si m-am hotarat sa le-o platesc. Drept pentru care am transformat relatia mea de prietenie cu Loredana, o veche colega de serviciu, intr-una de dragoste...