Nu am crezut niciodata in farmece, blesteme si alte facaturi. Tocmai de aceea atunci cand colega mea de munca m-a amenintat ca va merge la o vrajitoare si ca voi plati scump pentru ca am stat in calea fericirii sale, am izbucnit in ras:

- Du-te de aici cu prostiile tale! Nici copiii nu mai cred in asa ceva!

Acum insa, dupa ce blestemul aruncat asupra mea a functionat si soarta m-a lovit crunt pana m-a ingenuncheat, cred...

Am cunoscut-o pe Eva in urma cu cativa ani, atunci cand ea s-a angajat in acelasi spital in care eu lucram de cativa ani, si pe acelasi post ca si mine, de asistenta. Eu am ajutat-o sa se acomodeze si, fiind de aceeasi varsta cu mine, ne-am imprietenit destul de repede. Nu aveam de unde sa stiu ce caracter urat are. Cat de dusmanoasa si de razbunatoare poate fi. Caci daca as fi stiut, m-as fi tinut departe. Cum insa parea o fata de treaba, am lasat-o sa se apropie de mine. Si rau am facut!

Conflictul cu colega mea de serviciu s-a iscat pe neasteptate. Intr-o zi, ea m-a zarit pe culoar discutand amical cu doctorul ortoped Marinus, un tip de care ma lega o simpatie ce era reciproca. Dar numai atat. Cum eu eram casatorita si aveam trei copii mari, intre noi nu se pusese niciodata decat problema amicitiei. Cu atat mai mult, reactia Evei mi s-a parut mai mult decat deplasata!

- Ce faci, Ispira? Si tu ai pus ochii pe Marinus? Iti place, nu-i asa? E un barbat super!

Si eu!? Nu stiam ca altcineva pusese deja ochii pe el. Si apoi, nu era catusi de putin adevarat. Cum ziceam, eu nu aveam nimic cu doctorul, mie nu imi cazuse cu tronc, caci de altfel era imposibil. Imi iubeam sotul si copiii cu disperare si nici macar o data nu m-am gandit la o aventura! Insa din privirea si din tonul ei am inteles ca vorbea serios, si nu era vorba nicidecum de tachinare. Motiv pentru care am tras concluzia ca ea era cea interesata de doctor.

Din pacate pentru Eva insa, doctorul nu era deloc interesat de ea. Ba dimpotriva. Din cele discutate cu mine, mi-a dat de inteles ca a observat ca ea ii poarta sambetele, dar nu este dornic de nicio relatie, caci de abia iesise dintr-alta, foarte complicata si cu consecinte dureroase. Prin urmare, Marinus prefera ca in momentele de respiro dintre doua operatii sa stea de vorba doar cu mine, in felul acesta obligand-o pe colega mea sa pastreze distanta. De unde sa fi stut doctorul ca, in felul asta, avea sa o faca pe Eva sa devina tot mai geloasa pe mine, sa ma urasca si mai apoi sa se razbune?

Se intampla cam in urma cu doi ani... Trecusera cateva luni bune de cand colegei mele i se aprinsesera calcaiele dupa doctor, cand, intr-un acces de furie dupa o noua discutie a mea cu Marinus, a izbucnit de-a dreptul, improscandu-ma cu venin:

- Deci d-asta imi esti, Ispira, cutra cu doua fete! D-asta ma ignora total doctorul, fiindca ti-o tragi tu cu el, curva proasta ce esti!

In zadar am incercat s-o conving ca se inseala, caci nu mi-o trag cu niciun doctor, ci numai cu sotul meu, care era contabil. Ea o tinea una si buna. Moment in care mi-a sarit si mie tandara si am pus piciorul in prag:

- Gata, Eva! Pana aici! De acum nu mai accept nicio aluzie, nicio jignire, nimic! Eu sunt femeie serioasa, si nu mai vreau sa am de-a face cu tine!

Ea s-a schimbat pe loc la fata si mi-a aruncat atunci amenintarea pe care nu am luat-o in serios desi, ulterior, o alta colega ma avertizase ca ar fi bine sa fiu cu bagare de seama, caci blestemele vrajitoarelor sunt foarte periculoase:

- Ba o sa ai de-a face cu mine, tarfa ce esti! Am sa merg la cea mai buna vrajitoare, Ciula, si am s-o platesc sa te blesteme de moarte! Ai sa vezi tu ce-ai sa patesti, asteapta-te la ce-i mai rau!

Of! Daca as fi stiut eu atunci ca femeia aceea nebuna chiar isi dorea sa ma faca sa sufar si ca blestemele vrajitoarelor pot avea efect! Cum spuneam insa la inceputul povestii mele, nu am crezut-o, si i-am ras in fata:

- Bine, bine, poti sa te duci si la mama Ciulei! Numai du-te mai repede, ca e batrana, si maine-poimaine da ortu' popii!