| Index |
|---|
| Am un fix cu d-alea roșii |
| Pagina 2 |
| Toate paginile |
Acele prime momente de frenezie traite alaturi de Eva nu am sa le uit niciodata! Practic, tot ce s-a intamplat atunci a fost un ritual pe care il concepuse minutios cu mult timp inainte, iar tot acest ritual se baza pe... esarfe! Dupa ce am baut un coniac fin si a facut dus, ea m-a asteptat sub cearsaf goala, dar cu o esarfa rosie la gat! Iar inainte sa ne contopim mi-a soptit duios:
- Coriolan, te rog sa porti si tu esarfa!
Fiind foarte surescitat, nu mi s-a parut ceva ciudat sau dubios, asa ca am facut ce a spus. A urmat un preludiu de peste o ora, in care Eva m-a atins cu esarfele - a sa, dar si cu a mea - in moduri incredibile, practic m-a mangaiat incat simteam ca plutesc! Manuia esarfa cu fermitatea cu care imblanzitoarea de lei manuieste biciul, pe de o parte; insa, pe de alta parte, nu stiu cum reusea, dar atingerile erau mai catifelate si mai moi decat puful de papadie scuturat de zefir. Ma simteam in al noualea cer! Iar amorul in sine, spre delectarea amandurora, s-a consumat tot cu esarfele rosii la gat... Pentru ca in timpul postludiului Eva sa scoata la iveala, din sertarul noptierei, alte cateva esarfe, majoritatea rosii, cu care a decorat, intr-o dulce dezordine, intregul asternut. Fiorii resimtiti atunci, la final, in timpul contactului cu esarfele atat de iubite de amandoi au fost de intensi incat am crezut ca voi lesina de placere!...
Dupa cum precizam chiar la inceputul povestirii mele, am intalnit-o pe aceasta femeie cu totul speciala in urma cu cateva luni bune, deci de la intamplarea cu pricina a trecut ceva timp... De atunci eu si Eva am devenit de nedespartit si ne-am cunoscut tot mai bine. Astfel am aflat ca pasiunea sa pentru esarfe este chiar mai puternica decat a mea, ea cunoscand si accente ilare sau dramatice – depinde din ce punct de vedere sunt privite lucrurile. De pilda, Eva nu s-a sfiit sa imi dezvaluie nu numai ca a pastrat cu sfintenie, intr-un mic sipet ancestral, achizitionat special de la Anticariat, toate esarfele pe care le-a purtat in timp ce am facut dragoste. Dar, mai mult, ea a brodat pe toate acele esarfe data la care ne-am iubit !!! Si, Doamne, ce iubiri au fost!
Dar mai bine sa las visarea deoparte si sa revin cu picioarele pe pamant, pentru ca exista un aspect al relatiei mele cu Eva, unul singur, care ma preocupa tot mai mult. Ajungand in punctul in care deja se pune tot mai pregnant problema casatoriei, trebuie sa ma lamuresc daca voi putea sa trec peste un blocaj emotional. Este vorba de faptul ca, din spusele sale, Eva s-a maritat virgina, la 21 de ani, iar raposatul sau sot a fost singurul barbat din viata ei, pana la mine. Problema care apare – si aici probabil ca unii dintre cititori vor zambi – este aceea ca iubita mea pastreaza, intr-o lada veche dosita in camara, o intreaga colectie de esarfe rosii. Care esarfe, desigur, au fost folosite in noptile de amor pe care Eva le-a trait candva impreuna cu fostul sot, iar acum se constituie in amintiri de suflet pentru ea!
Recunosc ca apropierea dintre noi doi este acum foarte puternica. Ba chiar cred ca pot afirma, cu mana pe inima, ca pentru prima data in viata SIMT IUBIREA ADEVARATA! Eva este o femeie cu totul si cu totul extraordinara, si a reusit ceea ce n-a reusit nicio alta femeie, anume sa ma faca sa imi doresc sa fiu mereu cu ea, zi si noapte. Insa pe de alta parte, gandul ca in casa noastra se va afla, de-a pururea, lada cu esarfele reprezentand tot atatea impreunari intre sotia mea si un alt barbat, fie el si fostul sot, decedat intre timp – ei bine, gandul acesta im da fiori reci pe sira spinarii!
Nu numai o data am fost tentat sa deschid lada din camara si sa numar esarfele din ea! Oare cate or fi? Si, in fond, ce conteaza? Cred ca deja in sipetul cumparat de Eva de la Anticariat pentru iubirile noastre sunt in jur de o suta de esarfe...
Deunazi, dupa o noua contopire cu Eva, in care esarfa de la gatul ei a fost de un rosu-sangeriu ce amintea de apusul in cetatea mistica a Avalonului, am avut o scurta discutie. O discutie care m-a bulversat si mai mult si care s-a incheiat sec:
- Eva, ce se va intampla cu lada din debara, cea cu esarfele din trecut, dupa casatoria noastra?
- Nimic, Coriolan. Va ramane la locul ei.
Nu stiu ce sa fac...
Din aceeasi categorie:
La viaţa mea mi-a plăcut femeia... care mă batjocorea...
Ceea ce mi s-a intamplat este greu de crezut. Dar, din pacate pentru mine, este strict autentic. Daca mi-ar fi spus cineva ca voi ajunge sa ma indrago...
Corina, Corina, cum ai răpus tu superbul animal care eram...
Numele meu este Mihai S, am 55 de ani si sunt mecanic auto la o baza de taximetre. Am fost casatorit timp de douazeci de ani, dupa care am divortat di...
Șapte fete în viață, doi băieți în pământ, șaizeci de ani în chinuri...
Inca din adolescenta am dorit sa imi intemeiez o familie, nefiind mare amator de distractii si placeri efemere, precum cei din generatia mea. Din tine...
Un copil, niciun copil, doi copii...
Numele meu este Ileana, am 40 ani si sunt din Bucuresti. Sunt casatorita cu Mihai, in varsta de 45 de ani, cu care am un baiat de zece ani, pe nume Cr...
TINETI MINTE!