| Index |
|---|
| Am un fix cu d-alea roșii |
| Pagina 2 |
| Toate paginile |
Fiecare om are o pasiune a sa, mai mare sau mai mica. La unii ramane in stadiul de hobby, in timp ce la altii tot creste si poate ajunge sa fie ridicata la rang de obsesie. Este si cazul meu. Nu stiu cum am ajuns colectionar de esarfe rosii, insa de cand ma stiu mi-au placut foarte mult. Ce imi amintesc cu siguranta este faptul ca inca din Facultate obisnuiam sa port esarfe rosii. Aveam mai multe, de nuante diferite, si le purtam prin rotatie. Nu putine au fost momentele in care am fost tachinat pentru aceasta preferinta vestimentara. Insa pot spune fara modestie ca, desi sunt un barbat frumos, atragator, accesoriul nu a lipsit – si nu lipseste – niciodata din vestimentatia mea. El ma face sa ma simt mai bine, mai increzator in fortele proprii.
Sunt profesorul de istorie Coriolan Stanciu si, desi am ajuns la 43 de ani, nu m-am casatorit. Ba pot spune ca nici nu mi-am dorit sa o fac, fiindca stiu ca nu am iubit vreodata cu adevarat, cu toata fiinta.... pana in urma cu cateva luni, cand am intalnit-o pe Eva. Ma aflam atunci la vernisajul expozitiei unui pictor tanar si ma cam plictiseam; artistul nu promite prea mult, din cate am vazut eu. In asteptarea cockteil-ului ce urma mi-am aruncat ochii prin sala cu pricina, si privirea mi s-a oprit, instinctiv, pe esarfa unei doamne foarte cocheta, imbracata cu un deux pieces rosu-carmin la care accesorizase o brosa din aur rosu. Esarfa, bineinteles, tot rosie! Era prea mult pentru mine, colectionarul de esarfe rosii... mai ales ca in acel moment eram singur cuc, fara nicio relatie in derulare de peste jumatate de an. Pur si simplul, am simtit pe loc ca trebuie sa o cunosc pe acea doamna, care parea a fi neinsotita. Nu avea mai mult de 30 de ani si, precum majoritatea celor prezenti, facea impresia unei micute burgheze – asta pe de o parte. Pe de alta insa, analizand-o cu mai multa atentie, am constatat ca zambea intruna, usor distrata, si probabil ca era cu mintea undeva departe, unde si-ar fi dorit sa fie in acele clipe, in loc sa participe la vernisaj. La cockteil, i-am intins cu galanterie o cupa sampanie si am abordat-o frontal, mai ales ca ceva mai inainte privirile ni se intalnisera de cateva ori.
- Buna seara! Ma numesc Coriolan Stanciu! Nu am putut sa nu remarc ce dantura superba aveti!
A acceptat sampania, a ras teatral, dezvaluindu-si inca o data dintii, care intr-adevar erau albi, mici, impecabil asezati, iar dupa ce s-a prezentat discutia a curs de la sine.
- Eva Plischi! Buna seara si mersi! Banuiesc ca sunteti stomatolog...
Esentialul din acea seara este faptul ca am glumit peste doua ceasuri impreuna si ne-am despartit, cu regrete de ambele parti, dupa miezul noptii. Am aflat ca era cea mai buna amica a surorii pictorului care expunea si ca venise la vernisaj la staruinta acesteia, ca sa fie mai multa lume... Insa pasiunea sa nu era pictura, nici sculptura, nici muzica, nici... nici..., ci marea sa iubire erau accesoriile vestimentare, si in special esarfele! Iar dintre acestea, esarfele rosii erau pe primul loc! Evident ca, impartasind acelasi interes, dupa cateva pahare de sampanie am inceput nu numai sa ne tutuim, dar discutam de parca ne-am fi cunoscut de o vesnicie. Cum ea era de profesie medic ginecolog si a doua zi, la prima ora, avea programate pentru consult cateva dintre pacientele sale fidele, pe la ora 0.30 am chemat un taxi si am condus-o pana in fata locuintei sale din cartierul Floreasca. Apoi am mers in clubul ,,Control'' pentru a medita, la un whisky cu gheata, la intalnirea cu Eva si la ce urma - pentru ca, dincolo de atractia comuna pentru esarfe, am simtit ca se nascuse si o atractie reciproca...
Am sunat-o intr-una din zilele urmatoare, mai exact intr-o vineri, pentru a iesi impreuna la o cafea, am stabilit sa ne vedem chiar in acea seara, si nu m-a mirat sa observ ca purta la gat o esarfa rosu-caramiziu.
- Superba dantura! am glumit eu direct cand am revazut-o. A zambit, a intins mana si mi-a pipait esarfa rosu-mac pe care o etalam aparent nepasator - in realitate, insa, studiat – peste haina negru-abanos. Apoi a spus:
- Superba esarfa!
Asa a inceput intalnirea care avea sa imi schimbe viata... Pentru ca in acea zi am ramas impreuna pana la ivirea zorilor, cand, spre surprinderea mea, Eva m-a invitat la ea acasa!
- Nu stiu ce impresie iti vei face despre mine si nici nu ma intereseaza, de altfel! a zis ea dandu-si parul pe spate. Sa-ti spun ca n-am mai facut asta? Ar conta daca ai sti ca sunt vaduva de 4 ani si ca de atunci niciun barbat n-a mai calcat pragul casei mele?
Am stat o clipa pe ganduri inainte sa-i raspund foarte serios, afisand totodata o atitudine foarte sobra:
- Da, sigur! Ar conta foarte mult!
Apoi m-a pufnit rasul, asa ca am strans-o in brate si ne-am sarutat.
Am intrebat-o totusi inca o data inainte de a cobori impreuna cu ea din taxi:
- Esti sigura, Eva?
- Da, Coriolan!...
Dupa care am facut dragoste pana la amiaza!
Acele prime momente de frenezie traite alaturi de Eva nu am sa le uit niciodata! Practic, tot ce s-a intamplat atunci a fost un ritual pe care il concepuse minutios cu mult timp inainte, iar tot acest ritual se baza pe... esarfe! Dupa ce am baut un coniac fin si a facut dus, ea m-a asteptat sub cearsaf goala, dar cu o esarfa rosie la gat! Iar inainte sa ne contopim mi-a soptit duios:
- Coriolan, te rog sa porti si tu esarfa!
Fiind foarte surescitat, nu mi s-a parut ceva ciudat sau dubios, asa ca am facut ce a spus. A urmat un preludiu de peste o ora, in care Eva m-a atins cu esarfele - a sa, dar si cu a mea - in moduri incredibile, practic m-a mangaiat incat simteam ca plutesc! Manuia esarfa cu fermitatea cu care imblanzitoarea de lei manuieste biciul, pe de o parte; insa, pe de alta parte, nu stiu cum reusea, dar atingerile erau mai catifelate si mai moi decat puful de papadie scuturat de zefir. Ma simteam in al noualea cer! Iar amorul in sine, spre delectarea amandurora, s-a consumat tot cu esarfele rosii la gat... Pentru ca in timpul postludiului Eva sa scoata la iveala, din sertarul noptierei, alte cateva esarfe, majoritatea rosii, cu care a decorat, intr-o dulce dezordine, intregul asternut. Fiorii resimtiti atunci, la final, in timpul contactului cu esarfele atat de iubite de amandoi au fost de intensi incat am crezut ca voi lesina de placere!...
Dupa cum precizam chiar la inceputul povestirii mele, am intalnit-o pe aceasta femeie cu totul speciala in urma cu cateva luni bune, deci de la intamplarea cu pricina a trecut ceva timp... De atunci eu si Eva am devenit de nedespartit si ne-am cunoscut tot mai bine. Astfel am aflat ca pasiunea sa pentru esarfe este chiar mai puternica decat a mea, ea cunoscand si accente ilare sau dramatice – depinde din ce punct de vedere sunt privite lucrurile. De pilda, Eva nu s-a sfiit sa imi dezvaluie nu numai ca a pastrat cu sfintenie, intr-un mic sipet ancestral, achizitionat special de la Anticariat, toate esarfele pe care le-a purtat in timp ce am facut dragoste. Dar, mai mult, ea a brodat pe toate acele esarfe data la care ne-am iubit !!! Si, Doamne, ce iubiri au fost!
Dar mai bine sa las visarea deoparte si sa revin cu picioarele pe pamant, pentru ca exista un aspect al relatiei mele cu Eva, unul singur, care ma preocupa tot mai mult. Ajungand in punctul in care deja se pune tot mai pregnant problema casatoriei, trebuie sa ma lamuresc daca voi putea sa trec peste un blocaj emotional. Este vorba de faptul ca, din spusele sale, Eva s-a maritat virgina, la 21 de ani, iar raposatul sau sot a fost singurul barbat din viata ei, pana la mine. Problema care apare – si aici probabil ca unii dintre cititori vor zambi – este aceea ca iubita mea pastreaza, intr-o lada veche dosita in camara, o intreaga colectie de esarfe rosii. Care esarfe, desigur, au fost folosite in noptile de amor pe care Eva le-a trait candva impreuna cu fostul sot, iar acum se constituie in amintiri de suflet pentru ea!
Recunosc ca apropierea dintre noi doi este acum foarte puternica. Ba chiar cred ca pot afirma, cu mana pe inima, ca pentru prima data in viata SIMT IUBIREA ADEVARATA! Eva este o femeie cu totul si cu totul extraordinara, si a reusit ceea ce n-a reusit nicio alta femeie, anume sa ma faca sa imi doresc sa fiu mereu cu ea, zi si noapte. Insa pe de alta parte, gandul ca in casa noastra se va afla, de-a pururea, lada cu esarfele reprezentand tot atatea impreunari intre sotia mea si un alt barbat, fie el si fostul sot, decedat intre timp – ei bine, gandul acesta im da fiori reci pe sira spinarii!
Nu numai o data am fost tentat sa deschid lada din camara si sa numar esarfele din ea! Oare cate or fi? Si, in fond, ce conteaza? Cred ca deja in sipetul cumparat de Eva de la Anticariat pentru iubirile noastre sunt in jur de o suta de esarfe...
Deunazi, dupa o noua contopire cu Eva, in care esarfa de la gatul ei a fost de un rosu-sangeriu ce amintea de apusul in cetatea mistica a Avalonului, am avut o scurta discutie. O discutie care m-a bulversat si mai mult si care s-a incheiat sec:
- Eva, ce se va intampla cu lada din debara, cea cu esarfele din trecut, dupa casatoria noastra?
- Nimic, Coriolan. Va ramane la locul ei.
Nu stiu ce sa fac...
Din aceeasi categorie:
Sora cea mică a fost dragostea cea mare...
Stiu ca s-a tot spus asta, insa trebuie sa o repet, la randul meu: intortocheate sunt caile Domnului atunci cand e vorba de dragoste! Nu as fi crezut ...
Gheorghe a făcut dintr-o sfântă o alcoolică, apoi i-a dat papucii...
Ma numesc Dorina S, am 31 de ani si sunt alcoolica. Incep trista mea poveste, scrisa de pe patul Clinicii de Dezalcoolizare, cu cel mai dureros adevar...
Mi-am umilit soțul, dar acum îl iubesc de nu mai pot
Intortocheate sunt caile Domnului! Nu m-am gandit nicio clipa, dupa ce sotul meu imi intrase in dizgratie si ma decisesem sa scap de el, ca in final v...
Contratimp. Când m-a vrut ea, n-am mai vrut-o eu...
Ma numesc Gabi, am 50 de ani si sunt din Constanta. Femeia de care va povestesc in continuare, Liza Ionascu, este o persoana cu 5 ani mai tanara decat...
TINETI MINTE!