gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue21052024

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Am redevenit bărbat după ce cu alta m-am culcat

Evaluare: / 2
1
Index
Am redevenit bărbat după ce cu alta m-am culcat
Pagina 2
Toate paginile

Dupa 8 ani de convietuire, casnicia mea era pe butuci. Continuam sa fiu impreuna cu Mioara numai din inertie, iar apartamentul cu doua camere din cartierul Titan era tot ce mai aveam in comun de cativa ani buni. Cum fiecare dintre noi isi traia propria viata personala, nu m-am simtit deloc vinovat atunci cand am avut o aventura tumultuoasa cu o fatuca de numai 18 ani, desi eu implinisem 37. Ba mai mult, aventura cu Sole, din urma cu 10 ani, a avut asupra mea un efect de resuscitare, si la scurt timp dupa aceea am gasit puterea si curajul de a divorta pentru a-mi reface viata.

Am cunoscut-o pe Sole in Hanul cu Tei, din Centrul Vechi al Bucurestiului. In respectiva seara avusesem o noua disputa cu Mioara si, ca sa evit escaladarea scandalului, m-am imbracat si am iesit din casa, lasand-o sa urle ca apucata. Eram satul de istericalele ei... In Han era un fum de-l puteai taia cu cutitul, insa nu l-am taiat. Nici nu aveam cutit, si nici nu eram acolo pentru asa ceva. Cautam doar sa fiu singur pentru ca sa pot reflecta la cald, cu o bere rece in fata, la acest nou conflict in familie. Gandurile-mi fugeau insa aiurea, ca si privirile de altfel, si nu ma prea puteam concentra.

Am dat cu ochii de Sole cand era prea tarziu ca sa imi feresc privirea. Si, de altfel, nici nu aveam de ce sa o fac. Venise la masa mea ca sa-mi ceara un foc si in acest timp m-a fixat cu insistenta. Arata trasnet, imbracata complet in negru si cu buzele rujate in rosu-mac. Asa ca in timp ce am examinat-o usor ostentativ din cap pana in picioare, insistand cu privirea chiar pe cap si pe picioare, i-am zambit, am scos bricheta si i-am facut semn sa se aseze. Discutia a pornit vertiginos si a curs, de la sine, cat se poate de abrupt, pana am ajuns sa innoptam in "Hanul lui Manuc" si sa facem dragoste:

- Buna! Eu sunt Sole!

- Salut, Sole! Sunt Dragan. Stelian Dragan.

- Esti cumva spion, Stelian Dragan?

- Nu. Sunt insurat.

- Am bagat de seama tinicheaua de pe deget. Ar trebui sa fiu ingrozita?

- Nicidecum. Par fioros?

- Pari om.

- Chiar sunt. Casatoritii nu mai sunt oameni?

- Ba da, daca au fost si inainte...

- Bei ceva, Sole?

- Ma vezi ca beau? De ce intrebi?

- Asa... Faceam conversatie.

- Ca sa vezi! Mai bine fa un drum la bar si vino cu un cockteil "Amarillo by Morning"!

M-am conformat. M-am indreptat numaidecat spre bar, intrebandu-ma de unde rasarise o asa bucatica faina, care pe deasupra mai era si disponibila. Apoi, cat barmanul prepara cockteil-urile, am analizat-o cu coada ochiului. Nu parea sa aiba mai mult de 18 ani, insa rujul – singurul element de machiaj - si tinuta de doliu o faceau sa para ceva mai matura. Avea trasaturi placute, regulate, ochii mari, verzi si gura mica fiind o combinatie de mare efect. Era extrem de slaba, fusta mulata pe corp scotandu-i in evidenta formele proaspete, fragede. Pentru cateva clipe mi-am imaginat-o goala, si nu am putut sa nu ma gandesc cat de norocos eram... fiindca imi era clar ca vom petrece noaptea impreuna! Motiv pentru care la revenirea la masa am abordat chestiunea frontal:

- Noroc, Sole!

- Noroc, Dragan! Stelian Dragan.

- Pentru dragoste!

- Dragoste? Care dragoste?

- Din noaptea asta!

- Nu stiam ca in noaptea asta facem dragoste.

- Acum stii. Ai vreo problema cu dragostea, Sole?

- Nu. Nicidecum, Dragan. Stelian Dragan.

Am continuat sa ne tachinam si sa ne impungem inca vreun ceas, timp in care fiecare am mai dat pe gat cate un cockteil si o bere, apoi am propus sa ridicam ancora. Fata a zambit atunci cu subinteles si n-a protestat deloc, asa ca am schimbat rapid "Hanul cu Tei" cu "Hanul lui Manuc", unde am inchiriat o camera pentru o noapte si am comandat pizza si bere... Si nu am sa va dau in continuare detalii intime, insa macar atat pot sa va spun: desi avea numai 18 ani, Sole stia meserie, nu gluma! Se implica total in actul iubirii, se daruia plenar, isi traia placerea cu intensitate maxima. Nu in ultimul rand, ea nu se sfia sa ii ofere barbatului - in speta, mie - extazul trupesc in toate modurile posibile, incat sa il faca sa se simta nici mai mult, nici mai putin decat stapanul lumii! Era intr-adevar speciala fata...


Dupa ce am facut dragoste in fel si chip, cum va spuneam, am constatat ca noaptea trecuse pe nesimtite, lumina zorilor si bataile in usa ale receptionerului reamintindu-ne ca trebuie sa parasim camera. Inainte sa o facem insa, Sole m-a surprins din nou: mai exact, mi-a cerut sa o pozez goala! Cum la asa ceva e imposbil sa zici "nu", am pozat-o, dupa care am intrebat-o:

- De ce, Sole?

- Fiindca vreau sa pastrezi o amintire cu mine.

- De ce, Sole?

- Fiindca nu ne mai vedem niciodata!

- De ce, Sole?

- Fiindca tu esti insurat, iar eu sunt logodita. A fost doar o nebunie.

- De ce, Sole?

- Fiindca m-a inselat si am vrut sa ma razbun. Atat.

Si, cum a spus chiar ea... atat! Atat a fost! Ne-am despartit in zori, cand ea s-a urcat intr-un taxi, iar eu in altul. Nu stiam nimic despre acea fata minunata, in afara de prenumele Sole, si chiar nu speram sa o mai vad vreodata, cu atat mai mult cu cat imi spusese ca nu este bucuresteanca. Insa te pui cu soarta? Peste nicio luna aveam sa ne intalnim, absolut intamplator, in Herastrau. Cand am vazut-o, sedea pe banca si era absorbita de lectura. M-am apropiat de ea tiptil, am salutat-o in acelasi stil ca la intalnirea anterioara, iar faptul ca mi-a raspuns fara sa para prea surprinsa si a intrat in jocul meu m-au facut sa am senzatia puternica a unui deja vu:

- Salut! Sunt Dragan. Stelian Dragan.

- Buna! Eu sunt Sole!

- Nu sunt spion.

- Stiu. Esti numai insurat.

- Iar tu numai logodita.

- Nu, mai. Cu virgula. Sau cu cratima. Nu-mai! Adica nu mai sunt logodita.

- Ar trebui sa imi pare rau? Sau nu?...

- Tu stii mai bine.

- Nu stiu. Dar stiu ca mi-a fost dor de tine, Sole!

- Si tu mi-ai lipsit, Dragan. Stelian Dragan.

- Sigur?

- Sigur.

A urmat o pauza in care ne-am privit direct in ochi, cu nostalgie. Si cu mult drag. Nu cu dragoste, ci cu drag. Apoi deodata vorbele mi-au iesit din gura fara sa gandesc, pur si simplu. Am intrebat-o daca e de acord sa mergem impreuna in week-end la munte, iar ea a raspuns soptit, usor imbujorata si vadit emotionata: "da"!

Am plecat la Bran – Moeciu in chiar vinerea viitoare, iar sotiei nici macar nu a trebuit sa ii dau explicatii, fiindca - ironia sortii! – ma anuntase ea inainte ca in week-end va pleca la mare cu niste colegi si colege de munca... Mai bine nici ca se putea! As fi vrut sa va spun, legat de minivacanta montana, ca am vizitat imprejurimile, ca am urcat pe creste, ca am cules fructe de padure si asa mai departe. Ei bine, insa, nimic din toate acestea nu s-au intamplat, desi Moeciu este o zona linistita si racoroasa, o adevarata oaza in inima muntilor! Tot ce s-a intamplat a fost dragoste si iar dragoste! In afara de momentele in care am coborat la restaurant, tot timpul am stat numai sus, in patul din camera de la mansarda cabanei, si ne-am iubit! Ca nebunii ne-am iubit! Zi si noapte! Pentru ca pe drumul de intoarcere Sole sa primeasca un telefon si sa ma anunte cu lacrimi in ochi:

- Ma marit!

Nu am pus nicio intrebare. Nu avea rost. Am dedus ca logodnicul o sunase pentru a-i propune sa stearga cu buretele tot ce fusese urat intre ei si sa se casatoreasca, iar ea acceptase. Asa ca inainte sa ne despartim, in Bucuresti, ne-am imbratisat si i-am urat mult noroc. Ea mi-a promis ca imi va trimite pe mail fotografii de la nunta. (Si chiar mi-a trimis.) Iar eu, la intoarcerea dupa un week-end in care m-am simtit, dupa mult timp, din nou viu, am decis ca, in sfarsit, sa divortez. Si chiar am facut-o!

Acum, la final, s-ar putea ca unii dintre cititori sa spuna ca intamplarea mea nu este senzationala. Ei bine, chiar daca poate nu este iesita din comun, este a mea, am trait-o pe viu, iar amintirile de atunci imi sunt si azi foarte dragi. Multumita acelei fete, firava dar senzuala, aparitie meteorica in viata mea, am gasit puterea si curajul de a iesi dintr-o relatie moarta, care ma consuma de ani buni. Am divortat de Mioara, am rezolvat partajul "jumi-juma" si mi-am cumparat o garsoniera. Mi-am regasit treptat tonusul, increderea in mine si dorinta de a realiza ceva cu care sa ma mandresc. Mi-am refacut viata alaturi de Sorina, o femeie minunata cu care sunt casatorit de 6 ani si care ma respecta si ma iubeste la fel de mult cum o respect si o iubesc si eu pe ea. Avem doi copii maricei, o fata de 4 ani, Soledad, si un baiat de 3 ani, Mihai. Oare mai e nevoie sa va spun de ce mi-am numit fata Soledad?...

 

 

Din aceeasi categorie:

Din casa liftului am ajuns la Casa Lido

Din casa liftului am ajuns la Casa Lido

Numele meu este Calina Purima, sa zicem... Am 30 de ani, sunt din Bucuresti si locuiesc intr-un cartier rezidential din nordul orasului impreuna cu so...

Citeşte mai mult...

Profesorul Brenner mi-a rupt familia în două

Profesorul Brenner mi-a rupt familia în două

Ma numesc Dan P, am 75 de ani si locuiesc in Bucuresti, in apartamentul in care m-am mutat inca de cand m-am insurat, in urma cu 50 de ani. Am din cas...

Citeşte mai mult...

De câte ori am încercat să îmi iau viața, de atâtea ori am fost salvată!

De câte ori am încercat să îmi iau viața, de atâtea ori am fost salvată!

Sunt Alina, am  47 de ani si am sase tentative de sinucidere la activ. Am avut o viata destul de frumoasa, cu bune si rele, pana in urma cu cativa ani...

Citeşte mai mult...

Amnezia m-a lovit pe autostradă...

Amnezia m-a lovit pe autostradă...

Ma numesc Doru Stanciu si am 45 de ani. Stau dovada pentru asta actele mele de identitate, eliberate de Politia Municipiului Bucuresti. Dar ma numesc ...

Citeşte mai mult...

Drumul spre fericire Am redevenit bărbat după ce cu alta m-am culcat