In fata magazinului Obor e stransa, de vreun sfert de ora, o multime de oameni de tot felul: tineri sfrijiti, fugiti de la scoala, muncitori invoiti de la serviciu, pensionari ramoliti, iesiti dupa cumparaturi, gagici misto, pe care carnea plesneste de sanatate si de bine ce-o duc. Cu totii se holbeaza la o fetita de vreo zece ani care, daca n-ar fi cam neagra, ar fi frumoasa. Langa fetita, un malac de om tiganos, de vreo doi metri si cinspe, in cojoc si cu caciula ruseasca, tine in mana o galeata plina cu zapada. Face impresia, daca nu a unui golan, atunci cel putin a unui om neserios, neobisnuit cu munca, dar obisnuit cu banii. Sta calm, inregistreaza pariurile (se mizeaza mult, de la o o suta de lei in sus, si se ajunge chiar pana la doua mii) si, din cand in cand, priveste catre fetita, o mangaie pe cap si-i spune: “Ai grija, Danuta, ma bazez pe tine. Uite, pun o gramada de bani pe tine.”
La ora 13 fix, fetita incepe. Se asaza pe vine, isi pune galeata in fata si, cu o lingura metalica, isi baga pe gat zapada alba, rece, racoritoare. Mananca incet, cu inghitituri mici, de parca n-ar vrea sa se sature. Nu stii, daca te uiti la ea, de mananca cu pofta sau cu noduri; nu stii daca ia zapada ca pe o mancare sau ca pe o bautura, daca-i tine de foame sau de sete; nu stii daca ce face, face de placere sau de nevoie.
Oamenii o privesc uimiti, cu rasuflarea taiata, fara sa scoata o vorba. Daca la inceput erau cu totii convinsi ca nu e posibil ca fetita sa inghita tot, acum, cand, incet-incet, lingura cu lingura, “dumicat cu dumicat”, se apropie de jumatatea galetii, unii incep sa creada ca e. Si le pare rau ca au pariat. Celorlalti, care nu s-au abtinut de la joc, le pare bine ca au facut-o. Si in orice caz, fiecare isi da seama ca aceasta nu e prima oara cand fetita incearca, precis are la activ si alte tentative de acest gen.
Tiganul din spatele fetei, care zice ca e tatal ei, zambeste pe sub mustati. Urmeaza sa ia, daca fetita termina galeata, aproape doua mii de lei. O incurajeaza tot timpul: “Hai, tata, hai, Danuta! Hai, ca poti! Hai, ca nu mai ai mult!” si-i face promisiuni pe care altfel nu i le-ar face si de care e putin probabil ca are de gand sa se tina: “Hai, ca diseara iti iau pizza, si ciocolata, si inghetata(!). Hai, ca poti!” E exaltat, se vede pe figura lui ca ar face orice ca Danuta sa manance toata zapada.
Peste putin timp, fetita oboseste. Are burta plina, nu mai are unde sa bage. A inceput mai mult sa suga zapada, sa o linga din lingura, decat sa muste din ea, ca la inceput. Din cand in cand, tuseste, sughite si scuipa. Daca la inceput a luat-o poate cu placere, acum, e clar pentru toata lumea, o ia cu durere. Fiecare gura inghitita e pentru ea un chin. Un chin care, spera cei ce au pariat impotriva ei, o va pune jos, o va face sa renunte, sa cedeze. Si, intr-adevar, nu peste mult timp, fetita spune: “Nu mai pot, ma doare burta” clacheaza si renunta.
Colapsul fetei, cuprinsa brusc de frisoane si de tremuraturi din cap pana-n picioare, il raneste profund pe tiganul cu cojoc. Omul, desi o vede ca nu mai poate, desi stie ca fetitei ii e rau, nu se poate impaca cu gandul ca pierde aproape doua mii de lei. Si asta pentru ce? Pentru ca ea n-a mai putut inghiti cateva linguri de zapada. I se pare nedrept si, poate, chiar asa e.
Lumea se raspandeste. Cei care au pariat isi iau banii si pleaca satisfacuti, in vreme ce ceilalti isi exprima ciuda ca n-au pariat si ei - acum ar fi fost invingatori. “Tiganul-tata” isi ia galeata de jos, varsa ce-a mai ramas in ea si o umple din nou cu zapada alba, imaculata, fina si pufoasa. Fara sa arunce macar o privire in directia fetitei invinse, merge si-si instaleaza “tabara” pe partea cealalta a strazii. Langa el, aparut parca din pamant, un baietel cu parul valvoi si nasul rosu, se uita ciudat in directia galetii. Privirea lui, pe de o parte tematoare, pe de alta increzatoare, pare sa spuna: “Oare oi reusi eu sa o mananc toata, daca Dana nu a putut?...” Parca citindu-l pe pusti, tiganul cu cojoc il mangaie pe cap si-l incurajeaza, in timp ce inregistreaza pariurile: “Ai grija, Danut, ai grija, tata. Ma bazez pe tine! Mizez o gramada de bani pe tine.”
Din aceeasi categorie:
Entuziasm neîmpărtăşit la vederea lui Cărtărescu
Vineri, ora 10.00, soseaua Stefan Cel Mare. Un tramvai 1 albastru, dintr-acela, la care trebuie sa apesi pe buton ca sa ti sa se deschida usa, e oprit...
Hingherii la atac
Ziua in amiaza mare, cam pe la mijlocul Bd.Uverturii, opreste o Dacie papuc modificata din care coboara patru oameni. Sunt imbracati in echipament est...
Frizerițele bestiale
E o unitate veche, in care lucreaza doua femei - una batrana si slaba, alta tanara si corpolenta - si un barbat mustacios, la vreo 50 de ani, cu figur...
Forța umilinței
Autobuzul 311 opreste in statia Piata Iancului si o gramada de oameni se imbulzesc sa coboare, iar o alta -se imbulzesc sa urce. Printre cei din urma,...
TINETI MINTE!