Sambata dimineata, pe la ora 9.00, in Piata Delfinului intra, pusi pe fapte mari, el si ea. El e domnul Popazu, un barbat de 65 de ani, rotunjor la fata, cu inceput de chelie in fata, care aminteste de Stefan Mihailescu-Braila. Ea e doamna Popazu, sotia dansului, o femeie de 60 de ani, cu o fata lata si o gura mare, apropiata ca infatisare de Tamara Buciuceanu-Botez. Sunt amandoi pensionari si merg in piata sa ia gogosari.
Cel care conduce operatiunea este chiar capul familiei, respectiv domnul Popazu, un obisnuit al unor astfel de treburi, care isi face veacul prin zona si care-i cunoaste cam pe toti megiesii. Omul paseste sigur de el printre tarabe si cerceteaza, cu ochi de expert, oferta. Se uita-n stanga, se uita-n dreapta si, dupa un sfert de ora, ii spune femeii: “Taranu-i smecher, cu taranu’ trebuie sa stii sa te targuiesti! Tin’te dupa mine!” Si afisand un aer indiferent, de om ajuns intamplator pe acolo, se apropie de taraba unui taran tinerel, cu fata prelunga si subtire, care aduce cu Virgil Ogasanu in tinerete: “Ura!” “Ura!” ii raspune respectivul. “Cum merge piata?” “Pai cum sa mearga? Cum vezi si mata: 5 lei - gogosarii, 3 lei - castravetii, 2 lei - gogonelele”. Si isi deschide larg bratele, intr-un gest de bunavointa: “Ce va dau?”
La inceput, domnul Popazu sau “nea Popazu”, cum ii zic cunoscutii, nu spune nimic. Apoi, dupa ce matura cu privirea intreaga taraba, spune: “Mai, nenicule, io n-am venit sa cumpar, dar, fiindca vad ca ai gogosari frumosi, zic sa iau totusi cateva kile, acolo”. Incantat de complimentul primit, taranul ii umple imediat un tas: “Cat sa fie?”. Dar nu apuca sa mai spuna ceva, ca e oprit de nea Popazu: “Ho, ho! Stai asa si nu mana! Cum ii dai?”Contrariat, taranul ridica din umeri: “Pai nu va spusei?! 5 lei kilu’!” si-i arata pretul aflat la vedere. “Bine, bine!” i-o intoarce batranul. “Asta pentru cine intreaba! Da’ cine cumpara?”
“Nenicul” zambeste oarecum stingherit si repeta: “Tot 5 lei! Daca va convine, bine, daca nu...” Dar lui nea Popazu nu-i convine. Asa incat ii explica cu calm si rabdare celui din fata sa: “Omule, marfa-i a ta, banu-i al meu. Corect?” ; “Corect!” raspunde celalalt in mod mecanic. “Nu-mi convine, nu cumpar. Corect?” ; “Corect!” repeta taranul, asteptand sa vada ce urmeaza. Atunci, nea Popazu o apuca pe sotie de brat si ii zice cu voce tare: “Hai, femeie, ca-i piata mare!” si da sa plece. Vazandul ca face asta, taranul incearca sa-l opreasca: “Da’ stai asa, bre, un’ te grabesti? Un’ te duci? Stai asa, ca poate ne intelegem!” si-i face semn sa se intoarca. El se intoarce si-i arunca sec, pe un ton nemilos: “3 lei kilu’ si-ti iau tot sacu’! Cat are, 10 kile?” Taranul da din cap ca da, da nu accepta: “Esti subtire, tataie! Fara 4 lei nu-i las!” Si, demonstrativ, musca dintr-un gogosar mare si rosu: “Asta-i marfa a-ntaia, nu gluma!” Gogosarul ii paraie in masele si el continua: “Sanatate curata! Ii mananci de placere, nu de alta!”
Dar nu ii tine figura. Cumparator versat, nea Popazu da a lehamite din mana: “Lasa, lasa, ca stim noi cum sta treaba!” si vine cu o noua oferta: “Iti iau tot sacul cu 3,5 lei! Ultimul pret! Batem palma?”. Taranul se codeste, pare ca e gata sa accepte, dar pana la urma se intoarce: “N-o batem!” Si supraliciteaza: “4,5 lei!” “4,5?!” sare batranul, “Pai mai adineauri spusesi ca 4!” Si se umfla in piept ca un curcan inainte de a calca curca: “Nenicule, tie iti arde de glume sau iti bati joc de mine?”
Dupa vreun sfert de ora, cei doi sunt in aceeasi situatie. Nici unul nu vrea sa cedeze si drept urmare, nu reusesc sa ajunga la o invoiala. Pana cand, intr-o pauza a parlamentarilor, se aude vocea doamnei Popazu, care i se adreseaza taranului pe un ton cald, familiar: “Mai, Mitica, mai, copile! Tu pe noi te-ai gasit sa ne jecmanesti? Pe noi, care an de an luam de la tine gogonele, gogosari, conopida si cate mai cate?! Aaa? Ce naiba, se poate, Mitica?” Luat prin surprindere de interventia ei, taranul ramane perplex, ingana: “Nu, nu! Bine, bine!” si se lasa convins: “Uite, ca va cunosc si-mi sunteti clienti vechi, vi-i las mai jos!” Si le da gogosarii cu 3,5 lei kilul, pecetluind afacerea cu o strangere de mana si o vorba buna: “Asta e! Ura!”
Nea Popazu ia sacul, ii da omului banii si-i raspunde la fel: “Ura! Tot inainte!”, apoi, dupa ce se indeparteaza, o bate pe umar pe consoarta: “Auzi, femeie, tu chiar il cunosteai pe ala? Cand ai mai luat tu gogosari de la el?” Amuzata, aceasta raspunde: “Aiurea! Da’ de unde! L-am auzit pe unu’ cum striga sa-i dea o greutate in timp ce tu te targuiai cu el...” Incantat, batranul Popazu recunoaste: “Bravo tie, muiere! Incepi sa-nveti cum merge piata!”, dupa care izbucneste intr-un ras cu gura pana la urechi: “Cu banii economisiti luam douaspe beri!”
Din aceeasi categorie:
Reportul
Tatălui meu
- Cum e, taica, ce numere au iesit?... Ca eu nu prea le mai vad bine!
Cel care intreaba este un batran rotofei, cu parul alb si ciufulit, na...
Profesioniştii
Pe strada Stefan Furtuna se renoveaza o casa. Echipa de muncitori lucreaza de cateva zile intr-un ritm sustinut, 12 ore pe zi, ca adevaratii profesion...
Foamea în gât
Un nou supermarket isi deschide usile in cartierul Militari, imbiind cumparatorii cu tot felul de bunatati si oferte speciale, obisnuite pentru moment...
"Circ" la fereastra lui Grigore
In blocul C3 de pe strada Lucretiu Patrascanu se desfasoara sambata seara un scandal cu public extrem de interesant si savurat de o multime de locatar...
TINETI MINTE!