gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun18112018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Profesioniştii

Evaluare: / 1
1

Pe strada Stefan Furtuna se renoveaza o casa. Echipa de muncitori lucreaza de cateva zile intr-un ritm sustinut, 12 ore pe zi, ca adevaratii profesionisti. Marti de dimineata, pe la 8 si ceva, baietii sunt deja sus pe schele, cu sculele si uneltele in mana. Fac ei ce fac pe acolo cand, deodata, isi face aparitia un barbat la vreo 55 de ani, cu pardesiu, palarie si baston. Un personaj cu un aer anacronic, venit parca din trecut, de undeva de pe la 1940. El se opreste, se uita cu atentie la ce se-ntampla sus si, intr-un tarziu, deschide discutia: “Cum e baieti, merge?”

Lucratorii, obisnuiti cu astfel de apelative populare, mai ales cand vin din partea unor persoane in etate, nu se afecteaza: “Merge, cum sa nu mearga? Ce, e dupa ea?” si continua munca, privind in jos, cu oarecare curiozitate, la omuletul care pusese intrebarea. “Ce ziceti, in cat timp terminati?” se mai adreseaza sobrul varstnic. “Cam intr-o luna o dam gata!” ii raspunde unul dintre lucratori, dar se observa din tonul sau ca nu-i face placere sa-i raspunda. “Aveti materialele necesare luate? Nu va mai trebuie nimic, va descurcati?” insista omul cu palarie. “Ne descurcam, nu ne mai trebuie nimic! Sanatate sa avem, ca daca suntem bine, intr-o luna e gata casa!” il lamureste un alt tip de pe schela, dupa care, vizibil agasat, ii da de inteles ca-i tine din munca si ca ar cam fi cazul sa se duca: “Sanatate si matale! Ura! Mergi in pace!” Dar el nu merge.

 

Se plimba la pas de-a lungul casei, analizeaza cu atentie intreaga constructie si pe muncitori si, dupa cateva minute, revine in pozitia initiala, la baza schelei: “Da’ stiu ca-i de munca aici! La ce ora incepeti treaba?” Dar de data asta nimeni nu-i raspunde. Baietii se uita unii la altii cu subinteles, iar unul dintre ei sopteste: “Ce naiba vrea asta, de nu ne lasa in durerea noastra?”, dar de spus, nimeni nu-i spune nimic batranului, asa ca trebuie sa repete: “Alo, baieti, cu voi vorbesc! La ce ora incepeti lucrul? M-auziti?”

Muncitorii aud, dar se fac ca nu. Doar unul mai tinerel si mai fara cumpatare se ataca si, plin de draci, izbucneste: “Da’ mai slabeste-ne, nene, ca ne obosesti! Vezi-ti de treaba ta, te-a bagat cineva-n seama?” Dupa care se intoarce spre colegii sai: “Ce ne tot freaca la melodie mosu’ asta? Vrea sa-i zic vreo doua de dulce?” Vorbe dure, spuse pe un ton destul de ridicat si prinse, din nefericire, de omul de jos. Imediat, el se inroseste tot, respira de trei ori cu putere: “Uh! Uh! Uh!” si, cand isi revine, intreaba: “Cati ani ai tu, tinere, de-ti permiti sa vorbesti asa cu mine? Nu te gandesti ca ti-as putea fi tata sau chiar bunic?! Nu ti-e rusine?”.

Dar lui nu-i e. Desi ceilalti ii fac semn sa taca, el nu poate face asta. Dimpotriva. Atatat de reprosul batranului, se aprinde rau si incepe sa urle: “Da’ mai du-te-n pielea mea acasa, moarte in vacanta, sa nu ma dau jos la tine, auzi?! Cara-te!” Si-i face semn sa plece. La asta, omul raspunde numai: “Bravo tie! Frumos iti sade!”, dupa care se indeparteaza de el si se apropie de un alt grup de muncitori. “Cam cat face o astfel de lucrare, baieti?” il interpeleaza pe unul dintre ei. Acesta, un tip ceva mai descuiat la minte si care asistase la discutia de mai inainte, incearca sa aplaneze conflictul: “Omule, nu ne mai bate la cap, ca avem treaba! Ne deranjezi, nu-ti dai seama?”

Batranul da din cap ca da si vrea sa spuna ceva, dar este oprit de un altul, ceva mai repezit si fara de cumpat: “Hai, gata! Scuteste-ne!”, individ rau care, peste asta, mai si adauga: “Ia mai da-te in gura ma-tii de bosorog! Poate vrei sa-ti trag o flegma de-aici de sus, sa-ti umplu palaria!”, iar intr-un final, ca sa fie masa masa, ii spune ceva de origini si-i arata degetul. Drept urmare, batranul cu pardesiu scutura din cap oripilat, cuprins de un fior de sila si dupa ce se mai uita o data la ei, se indeparteaza, vorbind singur: “Ce animale! Astia numai oameni nu sunt! Ia uite pe cine voiam eu sa pun sa-mi renoveze casa!...”

 

Din aceeasi categorie:

Pasiune dezlănţuită la vârsta a treia

Pasiune dezlănţuită la vârsta a treia

Sub cei cativa arbori din parcul Unirii sta tolanit, de o buna bucata de vreme, un cuplu trecut de prima tinerete. El e descheiat la camasa si lasa sa...

Citeşte mai mult...

Tudor, fericit pe ultimul drum

Tudor, fericit pe ultimul drum

Pe soseaua Pantelimon trece, joi dupa-amiaza, un mic convoi funebru. In frunte e un preot batran, cu barba alba, lunga, insotit de un tanar imberb ce ...

Citeşte mai mult...

Hingherii la atac

Hingherii la atac

Ziua in amiaza mare, cam pe la mijlocul Bd.Uverturii, opreste o Dacie papuc modificata din care coboara patru oameni. Sunt imbracati in echipament est...

Citeşte mai mult...

Infiltrare abilă în mediu ostil

Infiltrare abilă în mediu ostil

Se lasa seara si in acceleratul de Bucuresti, venind dinspre Mangalia, se face racoare. Intr-un compartiment de clasa a doua sunt trei baieti de vreo ...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Viaţa noastră Profesioniştii