Se lasa seara si parcul Titan, o oaza de pace si liniste in mijlocul nebuniei cotidiene din Capitala, incepe sa se populeze. Tinerii indragostiti se imbratiseaza pe bancile mai retrase sau prin tufisuri, bunicii isi plimba nepoteii in carucioare pe aleile din jurul lacului, cei pasionati de sport fac jogging, iar cei mai rabdatori, fara alte treburi, dau la peste. E vineri, e inceput de weekend si lumea e fericita. Ce a fost mai greu a trecut.
Pe una dintre scarile de acces in parc dinspre podul Rebreanu, coboara un baiat de vreo 20 de ani, imbracat simplu, in tricou, blugi si sandale. Are freza intr-o parte, ca pe vremuri, fruntea lata si privirea visatoare, de romantic.
Paseste domol, cu mainile la spate, adoptand o ipostaza meditativa, pana in apropierea lacului, si se opreste cu varfurile incaltarilor pe marginea lui. Se uita in oglinda apei limpezi, isi aseaza parul cazut pe frunte si zambeste numai la un gand de el stiut. Apoi ridica privirea si o vede pe ea.
E o fata tot de vreo 20 de ani, imbracata ca si el, in blugi, tricou si sandale, doar ca tricoul ei e fara maneci, lasand dezveliti umerii albi si apetisanti. Are fata ovala, un par negru superb, ca al Andreei Marin, si chiar seamana putin cu ea. E simpatica. Sta pe o banca de pe insula din mijlocul lacului, cu un caiet in mana, si scrie ceva. Din cand in cand inchide ochii si ridica putin capul in sus, inspre cer, soptind printre buze. La un moment dar, ii deschide si il vede pe el.
Pentru cateva clipe, nici unul dintre ei nu spune nimic. Se privesc in tacere. Direct, fara retineri, fara ocolisuri. Se sorb din priviri. Fiecare zambeste, dar celalalt nu-si da seama. Fiecare isi pune intrebari, fiecare se framanta, viseaza si spera. Ce-ar putea sa se intample? Primul care vorbeste este el.
- Hei, ce faci?
- Bine, dar tu?
- Bine si eu. Ma plimb si admir asfintitul asta superb. Iti place?
- Da, e frumos. Dar de ce tipi asa?
- Ca sa m-auzi. M-auzi?
- Da, dar nu mai tipa. Am zis ca-mi place.
- Dar de mine iti place?
- Nu stiu, ca nu te vad prea bine; esti prea departe...
- Pai vino mai aproape!
- Eu? Glumesti! Vino tu!
- Nu stiu ce sa zic. Cum ai ajuns acolo?
- E un podet mai in spate. Vii?
- Nu, prefer sa raman aici. Mi-e teama ca pana ajung eu acolo, tu ai sa dispari.
- Nu dispar, ca n-am pe unde, podetul e singura cale de acces.
- Bine, atunci. Ma mai gandesc, poate vin mai tarziu. Tu ce faci acolo, citesti?
- Nu citesc, invat. Am examen luni.
- Da? La ce?
- La matematica: derivate, integrale, chestii d-astea. Te pricepi?
- Da' cum sa nu? Intreaba-ma!
- Ce sa te intreb, derivate?! Sunt satula de ele. Mai bine spune-mi o poezie. Poezii stii?
- Stiu. Da' mi-e rusine, ca-i lume in jur!
- Aiurea, ti-e rusine! Hai, spune!
- Nici vorba! N-am chef sa razi de mine!
- Nu rad, iti promit! Daca vrei, plang!
- Aoleu, asta ar fi culmea... Daca spun, imi dai o sarutare?
- Da, de la distanta! Peste lac!
- Mersi, asa n-am nevoie! Ce culoare au ochii tai?
- Negri, dar de ce te intereseaza?
- Am facut o conventie cu mine: cand intalnesc o fata cu ochii negri, o fac prietena mea.
- Si pana la mine n-ai mai intalnit?
- Nu, ca am facut conventia asta abia acum 5 minute, si tu esti prima. Vrei sa fii prietena mea?
- Pai nici nu te cunosc! De unde stiu ca nu esti insurat?
- Iti spun eu: nu sunt insurat!
- Bine, da' tot nu vreau, ca nu-ti vad bine fata. Daca esti urat?
- Asa e, trebuie sa risti! Si eu risc: nici nu stiu sigur daca ai ochii negri. Daca m-ai mintit?
- Nu te-am mintit, ca eu nu mint! Cum facem?
- Ce sa facem?! Nu facem nimic, ne declaram prieteni si gata, dar repede, ca trebuie sa plec!
- Dar ziceai ca vii pe insula!
- Asa ziceam, dar nu mai am timp, ca m-ai tinut prea mult de vorba! Mai vorbim!
- Cand? Cum?
- Ne intalnim maine, tot aici, tot la ora asta, da?
- Si daca ploua?
- Ce daca ploua? La mine nu conteaza, eu tot vin. Sa vii si tu!
- Si daca nu pot veni, daca ma retine ceva?
- Ce sa te retina? Daca nu vii, tu pierzi!
- Ba tu pierzi!
- Ba tu!
- Ba tu!
Baiatul face semn cu mana, se intoarce cu spatele si, fara o vorba in plus, se indeparteaza la pas. Fata ii face si ea semn cu mana, priveste dupa el pana dispare din raza sa vizuala, ofteaza si isi reia vechea preocupare. Cei cativa oameni de pe bancile alaturate, atenti pana atunci la discutia tinerilor, revin si ei la propriile treburi, iar alergatorii, care se oprisera in loc, continua miscarea. Un pescar amator ii spune altuia: "Bine ca a plecat! Cat a stat aici, n-am prins nimic!" Celalalt ii raspunde: "Da, da, e nasol, cica vine si maine!", iar un al treilea completeaza: "Bine ca stiu! Maine ma duc de partea cealalta a podului!", apoi arunca toti trei unditele si se pun pe asteptat.
E din nou pace si liniste in jur. A inceput weekend-ul si lumea e fericita. Ce a fost mai greu a trecut.
Din aceeasi categorie:
Entuziasm neîmpărtăşit la vederea lui Cărtărescu
Vineri, ora 10.00, soseaua Stefan Cel Mare. Un tramvai 1 albastru, dintr-acela, la care trebuie sa apesi pe buton ca sa ti sa se deschida usa, e oprit...
Despre unul care zace în stradă
Chiar la intrarea in parcul «Arenei Nationale», este cazut un om. Imbracat foarte decent, in costum de stofa si camasa alba, el atrage, vineri seara, ...
Cazul unui om imposibil de recuperat
Intr-unul din vagoanele metroului ce circula pe ruta Dristor-Gara de Nord este asezat un domn simpatic, dar foarte plapand, pe care de-abia stau haine...
Farsa lui Roncea cu șobolanul
In cartierul Damaroaia, pe strada Independentei, este situat un mare atelier auto in care lucreaza aceiasi oameni de zeci de ani. Bineinteles ca toti ...
TINETI MINTE!