gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed23052018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Grăsană, pierdut aur în mare

Evaluare: / 1
1

Vremea continua sa fie caniculara, asa ca pentru turistii aflati sambata pe plaja statiunii Eforie Nord, singura solutie pentru a se mai racori este, bineinteles, o baie in mare. Este si concluzia la care a ajuns, peste pranz, o grasana pe care straturile de untura atarna dizgratios si care, conform propriilor spuse, are mari probleme cu temperaturile ridicate. “Aoleu, Doamne! E vipie! Mor de cald!” se vaita respectiva la plajuitorii din preajma si se indreapta, cu mersul sau greoi si puturos, spre mare. Este o femeie trecuta de 50 de ani, cu fata frumoasa si fina ca un fund de copil mic, dar cu un fund mare si urat ca un taburet flescait; aurul de pe maini, de la gat si din urechi o recomanda ca pe o cucoana cu un nivel de trai peste medie.

Numai ce intra marea doamna in marea linistita, fara valuri: “Ai, ce bine e! E rece, ma racoreste!”, ca si urineaza din belsug: “Oh, ie!”, dupa care se schimba brusc la fata. Duce mana la gat, simte ca masivul lant de la gat nu mai e la locul lui si se pune pe zbierat: “Aoleu, Doamne! Lantul meu! Am pierdut ditamai lantul!” Si, in cateva clipe, o multime de oameni, necunoscuti pentru ea si intre ei, se aduna in jurul sau, incepand cautarile. Intre acestia, doi tineri mistocari, pletosi, de varsta Andreei Esca in urma cu douazeci de ani, dau dovada de mult zel. Ei imping lumea, tipa: “Aur, fratilor! E aur in mare!” si se agita in disperare. Pagubita le apreciaza entuziasmul: “Asa, baieti, cautati-l, ca va cinstesc daca il gasiti!”, insa ceilalti cautatori sunt deranjati, iar lucrul acesta le e adus la cunostinta prin vocea unui salvamar cat dulapul: “Ia lasati-o mai moale, fanfaronilor! Sa nu ma suparati, ca va dau cap in cap, ca berbecii!”

Dar amenintarea asta nu-i face sa isi domoleasca avantul. “Marinache, capul la fund, omule! E aur acolo!” propune unul dintre ei, iar celalalt nu sta prea mult pe ganduri: “Gata, Peline! Capul la fund, omule!” Si amandoi se scufunda si scotocesc adanc nisipul de pe fundul marii, in zona in care grasana continua, la randul sau, sa se uite dupa lant. In numai zece minute, numarul cautatorilor creste vertiginos, asa incat peste 30 de oameni isi incearca acum norocul. Apa fiind insa tulburata rau acolo unde s-a rascolit nisipul si vizibilitatea fiind foarte scazuta, Marinache si Pelin scot capetele la suprafata si anunta, ca sa stie toata lumea: “Nici o sansa, nici o speranta! Noi renuntam, ne oprim aici!” Dupa care ies din apa si se indreapta spre cea mai apropiata terasa de pe plaja. In urma lor, multi rasufla usurati: “Mai bine c-au plecat aia!”, iar salvamarul, care conduce impetuos ostilitatile, comanda: “Nimeni nu ma misca! Stati pe loc, sa se limpezeasca apa!” si, timp de vreo cinci minute, toti raman stana de piatra. Privit de pe mal, grupul statuar format din marea doamna si multimea ce o inconjoara incremenita, incordata, te duce inevitabil cu gandul la closca cu puii ei; iar un fotograf mucalit ce tocmai trece prin zona si ii observa se uita crucis la ei si le striga: “Ce-i cu voi, nene, de-ati ramas asa? Vreti sa va fac o poza?”Dar nimeni nu are chef si timp sa-i raspunda, caci exact atunci salvamarul le da dezlegare la aur: “Acum! Cautati!” si oamenii se arunca navalnic cu capul in apa, fiecare sperand sa dea lovitura: “Eu il gasesc!”, “Ba eu!”, “Ba eu!”

Dupa mai bine de o ora, cei mai multi din lotul initial de cautatori abandoneaza, fiind inlocuiti, progresiv, de altii. Acestia care vin din urma trec pur si simplu pe acolo, vad gramada zbuciumata din apa, afla care-i treaba cu aurul si nu se pot abtine sa nu incerce marea cu degetul: “Poti sa stii? Daca tocmai eu il gasesc?”

De-abia spre seara, cand soarele se apropie de asfintit si plaja incepe sa se goleasca, grasana renunta la gandul recuperarii lantului si iese insotita de ultima echipa de scufundatori din mare: “Asta e! S-a dus pe apa Sambetei!” Atunci, de pe terasa pe care zac de ore intregi si se imbuiba cu bere si friptane, Marinache si Pelin isi bat palmele, striga in cor: “Este!” si admirand lantul de aur ce a apartinut marii doamne, zambesc multumiti: “Cu banii pe asta mai stam o saptamana la mare!”

Din aceeasi categorie:

O rablă nu pornea în concediu

O rablă nu pornea în concediu

El urca stapan pe sine la volan; ea - in dreapta lui. Au o Dacie albastra, veche de cand lumea. In spate - bunica si cei doi copii. Portbagajul - plin...

Citeşte mai mult...

Omul care și-a făcut calul să plângă

Omul care și-a făcut calul să plângă

Cartierul Mohanescu, situat la periferia Capitalei, vizavi de noul penitenciar Rahova, e format numai din case, de aceea are un aspect rural, cum de a...

Citeşte mai mult...

Băiatul cu două feţe

Băiatul cu două feţe

Autobuzul 311 porneste din Balta Alba intr-o cursa spre centru si, dupa nici doua statii, toate scaunele sunt ocupate. In partea din fata, unde sunt l...

Citeşte mai mult...

Rău cu rău, dar mai rău fără rău

Rău cu rău, dar mai rău fără rău

In cimitirul Sf. Pantelimon se gaseste, undeva pe aripa dreapta, mormantul lui Ion Petcu. Este un mormant simplu, dar ingrijit, pe care se pot vedea f...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Viaţa noastră Grăsană, pierdut aur în mare