- Gata, s-a terminat? Cum a fost? il intreaba doamna Angelica, pe Viorel, fiul cel mare al lui nea Mitica. Am vazut ca a venit multa lume. A fost si Gheorghita, nu? Nici nu stiam ca a iesit din spital...

- A venit, ca l-a iubit lumea, raspunde baiatul. Iara Gheorghita, prietenul lui de pahar, mai mult ca oricine. N-ati vazut ce plangea, saracu’?... Dupa care face o pauza de cateva secunde, ofteaza si adauga:

- L-au iubit oamenii, ca, asa cum era el, era un om bun. De-aia l-a si tinut Dumnezu atata, 78 de ani, ca a meritat. Cine mai traieste atat, si la oras, in vremurile astea?... Dumnezeu e sus si vede, si stie el cum sa le randuiasca, nu le lasa asa, la voia intamplarii...

Urmeaza o noua pauza in vorbire, un nou oftat si, pana la urma, inevitabilul se produce: Viorel izbucneste in plans. Un hohot sfasietor, de barbat in toata firea redevenit copil, un hohot cum rar se aude pe lumea asta. Imediat, doamna Angelica sare de dupa ghereta, vine la el, il strange la piept si-i zice pe un ton parintesc:

- Gata, gata! S-a teminat, gata! Linisteste-te, s-a terminat...

Baiatul se afla, impreuna cu fratele sau, Vasile, putin mai mic ca varsta, dar mai stapan pe sine, la taraba de ziare a doamnei Angela. Sunt aici de mai bine de o ora. Au venit sa-i multumeasca pentru ceea ce a facut, pentru ajutorul dat la «castigarea» reportului de catre tatal lor si sa mai povesteasca una-alta. Femeia, una simpla, din popor, rumena la fata si usor impresionabila, reuseste in cateva minute sa-l mai linisteasca pe Viorel, dupa care, desi vrea sa para cat de cat tare pe situatie, nu se poate abtine sa nu repete, cu jumatate de gura, mai mult soptit decat vorbit, cele spuse de inca vreo trei ori ceva mai inainte:

- A fost un om bun, nea Mitica! Rar mai vezi altul ca el, asa amabil si gata sa ajute pe toata lumea, oricand, la orice ora... Ca mai bea si el ceva acolo, asta e! Nimeni nu-i perfect. Mai ales ca n-a baut mult, numai vreo cinci sau zece ani, pare-mi-se...

Dupa care ii ia pe cei doi baieti pe dupa umeri, ii mangaie parinteste, ca pe niste copii, pe cap, si ofteaza:

- Da’ si voi, mai, baieti, ori stiu ca l-ati iubit, ori nu l-a mai iubit nimeni... Ce ati facut voi pentru nea Mitica, copii, a fost minunat! Nu se putea ceva mai frumos pentru el, decat sa castige reportul inainte sa moara. Doar pentru asta a trait, doar asta l-a tinut in viata atatia ani, cu toate bolile pe el, saracu’. Oricum, sa stiti de la mine: a murit fericit!

Baiatul cel mic o aproba: “Da, asta asa e, a murit fericit!”, dupa care adauga: “Dar parca era mai bine sa mai traiasca doi-trei ani macar...”. Doamna Angelica apuca sa-i mai raspunda numai: “Ce sa facem, asta-i viata. Pana la urma, cu totii ne ducem!”, ca cei doi baieti o saluta respectuos, ca pe un adevarat membru al familiei: “Sarut mana! Si, inca o data, va multumim frumos!” si se indeparteaza de taraba.

- Hai sa mergem acasa! spune Vasile, desi incepusera deja sa se deplaseze in directia casei.

- Hai! ii raspunde Viorel, cu voce joasa.

Cei doi baieti merg la pas, cu capul in pamant, cazuti si la propriu, si la figurat. Sunt tristi si arata ca niste oameni tristi. Sunt nerasi, imbracati in negru, ca de doliu. Vin de la inmormantarea tatalui lor, nea Mitica. L-au gasit luni mort in pat, cu biletul “castigator” in mana. Langa el, plangand in genunchi, la capatul patului, au gasit-o pe mama lor... Astazi l-au ingropat, tocmai veneau de la cimitir, cand s-au gandit sa se opreasca pe la doamna Angela, sa-i multumeasca inca o data. De dragul lor, ca-i stia de mici si stia ca-s baieti de treaba, dar si de dragul lui nea Mitica, pe care-l cunostea parca de-o viata si stia care-i visul lui, reportul, acceptase femeia sa schimbe «Prosport»-ul adevarat, de luni, cu un altul, adus de ei de la o tipografie si in care figurau drept castigatoare la tragerea de duminica numerele lui, pe care le juca mereu, in locul celor reale. In felul acesta, ajutati si de Mariana, fata de la agentia loto, care a inlocuit, cu putin timp inainte de sosirea batranului, tabela de afisaj, iar dupa plecarea lui a schimbat-o la loc, au reusit baietii sa-i faca tatalui marea bucurie a vietii si sa-l ajute sa moara impacat cu gandul ca si-a implinit visul, si-a atins telul: a luat reportul. Le-a lasat bani de case in Centrul Civic, asa cum au facut si tatii altor colegi cu fiii lor...

---------------------------------------------------------

E luni dimineata si Viorel si Vasile, baietii lui nea Mitica, se afla in fata agentiei loto, cautand infrigurati cu privirea numerele extrase cu o seara inainte:

- Ia citeste, ma, Vasile! Zi-le pe rand! Spune, ce numere au iesit?

- Unsprezece, patruzeci si opt, douazeci si cinci, treizeci, douazeci si doi... si ultimul e sapte. Nici unul de-al nostru.

- Ba, cum sa nu? Nu-l avem pe douazeci si cinci? Il avem! Tot e bine pentru inceput. Ca vorba aia, tata a jucat o viata si n-a castigat niciodata, iar tu vrei sa castigam de prima data? Incet, cu rabdare, asa se ia reportul...

- Da, da, cu rabdare, cu rabdare... Fara graba. Doar e si saptamana viitoare o tragere, nu?...

Din aceeasi categorie:

Pasiune dezlănţuită la vârsta a treia

Sub cei cativa arbori din parcul Unirii sta tolanit, de o buna bucata de vreme, un cuplu trecut de prima tinerete. El e descheiat la camasa si lasa sa...

Citeşte mai mult...

Aventura lui Bălălău pe deal

Costel Balalau este un baiat de 26 de ani, simpatic, bine crescut si foarte serios. Originar din zona Moldovei, mai exact din satul Pucheni, de langa ...

Citeşte mai mult...

Ceasul rău, pisica neagră

Sunt patru baieti cam la 18 ani, imbracati in echipament sport. Au o minge din piele si se indreapta spre baza sportiva din apropierea Stadionului Nat...

Citeşte mai mult...

Recital exotic pentru marele boss

La Piata Romana, in locul numit “La coloane”, o trupa formata din cinci trubaduri canta de zor. Dotati cu chitare, mandoline si alte instrumente muzic...

Citeşte mai mult...