La Piata Romana, in locul numit “La coloane”, o trupa formata din cinci trubaduri canta de zor. Dotati cu chitare, mandoline si alte instrumente muzicale de ciupit, baietii sunt echipati ciudat, in niste costume traditionale sud-americane. Pe cap poarta sombrero-uri uriase, pe corp - un fel de presuri multicolore de genul celor intinse pe peretii caselor taranesti de la noi, iar in picioare - niste ciocati pintenati. Lumea vine, se opreste cateva clipe in loc, sa-i asculte, si trece mai departe; nu putini sunt aceia care le arunca o moneda - doua sau chiar bancnote de 5 sau 10 lei.
Spre seara, langa originalul grup de cantareti ajunge un domn bine, foarte sobru, a carui servieta umflata ii accentueaza imaginea de om de afaceri dur, nemilos. Tunsoarea scurta, barbisonul alb si ochelarii negri contribuie si ele la sporirea aerului glacial al acestui grangure care, odata trezit in fata interpretilor, se opreste locului. El ii studiaza cateva momente cu atentie pe baieti, asculta ce canta si, dupa ce cade putin pe ganduri, ii intreaba deodata: “Stiti melodia «El Condor Pasa»? Aceea din folclorul peruan...”. Unul dintre ei confirma din cap ca da, o stiu, si atunci bastanul le face semn sa-i dea drumul si le zice: "Ia sa v-aud! Bagati mare!".
Baietii, incantati ca pescarii care in sfarsit au inhatat bibanul cel mare, privesc cu mandrie in jur, anunta: "El Condor Pasa!" si "baga mare". Celebra piesa, ce a vrajit o multime de oameni de-a lungul vremii, il infioara puternic pe mahar. Abia retinandu-si o lacrima, el ii felicita pe trubaduri: "Da, tata, da! Le aveti, imi place!", apoi le cere altceva: "Dar cantecul ala minunat, «Corazon Espinado», al lui Carlos Santana, va bazati sa-l interpretati?". Si duce discret mana la buzunar. "Da’ cum sa nu?" raspund in cor tinerii, iar unul da tonul imediat: "Unu, doi, trei! Corazon Espinado! Na, na, na! Corazon Espinado!"
Evident impresionat de ce aude, boss-ul traieste momentul. Cu ochii inchisi, se viseaza probabil pe fierbintile plaje braziliene, apoi, cand ii deschide, revine in batranul Bucuresti, la Piata Romana, si ii aplauda cu vigoare pe muzicieni: "Bravo, tata! Bravo voua! Cu asta, chiar ca m-ati atins!". Si, pe neasteptate, lanseaza o noua comanda: "Ia faceti-mi acum bucata aia de suflet, «Guantanamera», din repertoriul lui Julio Iglesias, ca sa plec complet multumit! Vreti asta, nu-i asa?".
Baietii nu stau nici o clipa pe ganduri. Inclina din capete umili: "Da, vrem, cum sa nu? O facem!", apoi il instiinteaza pe barosan: "Special pentru domnul, muzica lui Iglesias!" si fredoneaza cu entuziasm: "Guantanamera! Guarida, Guantanamera!....".
Bastanul asculta in delir; ii place mult, dand de inteles ca, din infernul lumii de afaceri in care traieste, s-a trezit in paradisul omului de rand, ce gaseste fericirea intr-un cantec, o halba de bere sau o sarutare. Iar cand melodia e pe sfarsite, el ii mai felicita inca o data pe interpreti si le multumeste: "Fantastic cantati, baieti! Sunteti mari, vorbesc serios! Mersi pentru cantare si succes mai departe!", dupa care, cu o mana pe servieta burdusita si o alta in buzunar, se indeparteaza fara sa le dea un sfant, aruncandu-le din mers: “Sa fiti sanatosi! Tineti-o tot asa, c-o sa fie bine!”
ADAUGA COMENTARIU
Din aceeasi categorie:
O rablă nu pornea în concediu
El urca stapan pe sine la volan; ea - in dreapta lui. Au o Dacie albastra, veche de cand lumea. In spate - bunica si cei doi copii. Portbagajul - plin...
Recital exotic pentru marele boss
La Piata Romana, in locul numit “La coloane”, o trupa formata din cinci trubaduri canta de zor. Dotati cu chitare, mandoline si alte instrumente muzic...
Forța umilinței
Autobuzul 311 opreste in statia Piata Iancului si o gramada de oameni se imbulzesc sa coboare, iar o alta -se imbulzesc sa urce. Printre cei din urma,...
Omul care și-a făcut calul să plângă
Cartierul Mohanescu, situat la periferia Capitalei, vizavi de noul penitenciar Rahova, e format numai din case, de aceea are un aspect rural, cum de a...
TINETI MINTE!