gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu18102018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Paceanga în lupta cu strigoiul

Evaluare: / 1
1

Pe strada Braila, la poarta casei de la numarul 87, este luni o cruce mare acoperita cu panza neagra: a murit nenea Dita. Pe numele sau real Badea Boldeiu, cel caruia toata lumea ii spunea nenea Dita, a trecut, in urma cu trei zile, la numai 86 de ani, in eternitate. Acum este intins intr-un cosciug frumos pe masa din sufragerie, cateva lumanari ii ard la cap, iar in jurul lui sunt adunati multi dintre cei care l-au cunoscut si l-au iubit: familie, prieteni, vecini. Batrana Fanica, nevasta raposatului, desfigurata de plans, incearca sa schimbe cateva vorbe cu fiecare, iar septuagenara Stana, sora lui Badea, il jeleste incontinuu. Numai cuvinte frumoase se spun despre nenea Dita, care a fost un om simplu, bun, dragastos, si atmosfera e linistita, ca la un mort inainte de ingropaciune.

Putin inainte de pranz, isi face aparitia in casa coana Zinca, vecina de peste strada, o varstnica renumita in cartier pentru sedintele de spiritism pe care le organizeaza. Ea se inchina, zice: “Dumnezeu sa-l ierte!”, apoi se uita la mort, se bate cu palma peste frunte si striga: “Aoleu! E strigoi! Nenea Dita e strigoi!”

Auzind asa ceva, toti cei de acolo, uluiti si speriati in acelasi timp, o privesc cu groaza, iar ea anunta: “Eu recunosc strigoii cand ii vad, iar asta e!”, apoi o intreaba pe batrana Fanica: “Ia spune, nu-i asa ca daca nenea Dita se uita la cineva cu atentie, il deochia?” “Ba da, asa e, pe toti ii deochia cu ochii lui albastri!” confirma femeia. “E, pai vezi!? Asa-ti dai seama: daca omul deoache cat traieste, dupa ce moare, devine strigoi!” spune coana Zinca, dupa care adauga grav: “Trebuie sa-i facem ritualul, ca altfel ii trage pe toti dupa el!” Nedumerit, un nepot al decedatului, om cu figura blanda si simpatica, numit Filache, intreaba: “Ce-i ala? Ce ritual? Pe cine trage dupa el?” Si iarasi coana Zinca, cu o stralucire ciudata in ochi, e nevoita sa le explice tuturor: “Daca nu-i facem ritualul, o sa moara toti din familie, unul cate unul! Asa a facut mosul ala de pe strada Neptun, de a luat tot neamul dupa el in numai doi ani! Au murit pe capete, cu mic, cu mare! Asa ca hai sa-i facem ritualul!”

 

Ingrozita de cele auzite, sora mortului, Stana, se opreste din plans si zice: “Bine, mai, Zinco, dar ce e cu ritualul asta? Cum se face?”. Si, in sfarsit, batrana le dezvaluie care-i treaba: “Trebuie sa-i infigi strigoiului o tepusa in burta, sa-l dai gata! Poate sa fie si o andrea sau o croseta, dar trebuie bagata toata, exact in buric! Ei, ce ziceti?”.

Oamenii, ce sa mai zica? La auzul uneia ca asta, raman incremeniti. Nu stiu daca sa creada sau nu, daca sa faca ori nu asemenea grozavie. Cei mai suspiciosi se inchina, zic: “Doamne, Dumnezeule!”, cei ce o cred pe coana Zinca spun: “Asta e! Sa facem ritualul!”, iar membrii familiei sunt complet amutiti cu totii. In cosciug, nenea Dita odihneste linistit, figura sa senina netradand in nici un caz faptul ca, odata trecut in nefiinta, omul cel bun s-a schimbat intr-un strigoi rau, ce paote aduce nenorocire.

Cea care hotararaste pana la urma este nevasta raposatului, batrana Fanica. Ea se duce in dormitor si apare cu o andrea in mana, zicand: “Doamne, iarta-ne daca gresim!”, dupa care intreaba: “Cine i-o baga?”. Desi in jur sunt cativa barbati zdraveni, toti se trag inapoi, iar de blandul Filache, care e galben ca ceara, nici nu poate fi vorba. Noroc cu Paceanga, unul dintre ginerii mortului, care, fiind un impatimit al alcoolului si vazand ca nimeni nu are curaj, zice in cele din urma: “I-o bag eu!” Apoi adauga: “Iarta-ma, nenea Dita!” si insfaca andreaua. In camera se lasa o liniste mormantala, sparta doar de vocea coanei Zinca. Ea le sfatuieste pe sotia decedatului: “Tu, Fanico, tine-l pe mort de cap!” si pe sora lui: “Iar tu, Stano, apuca-l de picioare, ca asa se face, ca sa nu simta si sa nu il doara!” Dar Paceanga, zambind amuzat de ridicolul situatiei, comenteaza: “Ce sa-l mai doara, mai, femeilor, ca omul e mort! Nu mai simte nimic, asa ca hai s-o facem mai repede, ca altfel ma razgandesc!”

Ceilalti se trag atunci la o parte, cele doua batrane il apuca pe nenea Dita de cap, respectiv de picioare, iar Filache zice: “Mie mi-e frica! Eu nu ma uit!” Paceanga ridica andreaua cea lunga si ascutita deasupra capului, anunta: “Acum!” si o infige cu putere in burta mortului. In clipa aceea, din cauza gazelor din stomac, se aude un sunet puternic: “Ghiort!”, asemanator unui sughit si, instantaneu, toti, fara exceptie, se sperie si tipa, iar Tica, un nepot cardiac al lui nenea Dita in varsta de 50 si ceva de ani, horcaie scurt: “Ooh! Ooh!”, isi duce mana la inima si se prabuseste fulgerator.

Lumea se aduna imediat in jurul lui, uitandu-l pe nenea Dita cu andreaua infipta in el si se creaza panica. Niste babe zbiara: “Aoleu, maica! Moare Tica!” si niste mosi il zgaltaie pe cel cazut, dar degeaba, nu-si revine. Si atunci, peste toata harmalaia, se suprapune vocea coanei Zinca, batrana urland isteric: “E strigoi! V-am spus eu ca-i strigoi! Vrea sa-l ia pe Tica dupa el!”, dupa care tot ea ii zice lui Paceanga: “Nu sta! Mai baga-i-o o data, mai tare!”
Paceanga nu mai judeca atunci, ci, fara ezitare, smulge andreaua din nenea Dita si o infige inca o data, si inca o data, si inca o data, rezultatul fiind acela ca blandul Filache, ingretosat, se repede la soba si debordeaza cu sonor: “Broah!” In acelasi timp insa, simtind otetul dat de cineva pe la nas, Tica se trezeste la viata si intreaba: “Ce e? Ce s-a intamplat?”. Lumea respira atunci usurata (mai putin Filache, care e tot cu capul bagat in soba), iar coana Zinca il linisteste complet: “Gata! A trecut! S-a dus strigoiul, nu mai e nici un pericol!” Paceanga extrage pentru ultima data andreaua din burta mortului, zice din nou: “Iarta-ma, nenea Dita!” si cere: “Vodca! Dati-mi repede sa beau!”

Batrana Stana aduce imediat de baut pentru toti si spune: “Hai, luati si beti pentru sufletul lui nenea Dita, ca acum vine popa si plecam la inmormantare!”, in timp ce Fanica aranjeaza hainele mortului, destul de deranjate, si ii multumeste coanei Zinca: “Noroc cu tine, Zinco! Multam, ca altfel, cine stie ce mai iesea!” Coana Zinca zambeste multumita si dupa ce bea putina vodca, priveste mortul si zice: “Odihneasca-se in pace!”, iar ceilalti fac la fel: varsa o picatura, beau si spun cu entuziasm: “Asa e! Odihneste-te in pace, nenea Dita!”

Din aceeasi categorie:

Teribilism infantil

Teribilism infantil

Inca o zi caniculara pe Litoral, inca o zi fericita pentru cei care, dupa un an de munca, vin sa se relaxeze si sa uite de viata ordinara pe care o du...

Citeşte mai mult...

"Circ" la fereastra lui Grigore

In blocul C3 de pe strada Lucretiu Patrascanu se desfasoara sambata seara un scandal cu public extrem de interesant si savurat de o multime de locatar...

Citeşte mai mult...

Infiltrare abilă în mediu ostil

Infiltrare abilă în mediu ostil

Se lasa seara si in acceleratul de Bucuresti, venind dinspre Mangalia, se face racoare. Intr-un compartiment de clasa a doua sunt trei baieti de vreo ...

Citeşte mai mult...

Bătaia

Bătaia

Sunt doi indivizi la vreo 35 de ani. Unul e brunet, are costum gri, cravata bleu si aer de intelectual; celalalt e blond, poarta ochelari fumurii asor...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Viaţa noastră Paceanga în lupta cu strigoiul