Casa familiei Balan, din statiunea montana Poiana Tapului, este asezata in pitoreasca zona Zamora, chiar la marginea padurii. Sotii Balan, oameni batrani si modesti, trecuti de saptezeci de ani, locuiesc singuri, dupa ce ambii copii au crescut si au luat drumul Capitalei, dar, cu o pensie frumusica, oratanii in batatura si doua capre, se descurca binisor, mai ales ca pe timpul verii ei inchiriaza o camera turistilor si obtin un destul de insemnat bonus financiar.

Saptamana trecuta, batranii au luat in gazda un cuplu serios, casatorit, cam la 35 de ani, venit in concediu sa se refaca dupa un an de munca. El, bine legat, cu o constitutie atletica, aminteste ca infatisare de adorabilul Emil Hossu, iar ea, mica si delicata, de indragita Teodora Mares. Genul de oameni sanatosi, cei doi pleaca dimineata cu rucsacurile in spinare si mai vin seara, inainte sa se intunece, cand se asaza pe prispa si, la lumina stelelor, consuma un paharel de palinca de Bihor inainte de culcare. Asa s-a intamplat si vineri, zi in care perechea formata din Sandu Vulpe, respectiv Mioara Vulpe, soseste, se spala si se pune sa-si savureze afrodisiacul obisnuit.

Tarziu, spre miezul noptii, tinerii se retrag in camera lor, dar nu peste mult timp, la ora 2 dimineata, se aud cainii latrand si niste sunete ciudate, asa ca se trezesc si ies in graba sa vada ce se intampla. Atunci il zaresc pe batranul Balan intr-o pijama cu buline, cu un fes pe cap si o lanterna in mana, alergand sprinten spre fundul curtii. Ajuns acolo, langa tomberoanele cu gunoi, el striga cat poate: "Aoleu, ursul! Sariti! Ajutor!" si fuge numaidecat la custile cainilor si ii dezleaga.

Ursul, un exemplar carpatin superb, mare cat un zimbru, este bagat cu capul intr-un tomberon si mananca, dar cand se pomeneste cu cei doi dulai langa el, se intoarce fulgerator, se salta in doua picioare, urla infiorator si le da cate-o laba de-i azvarle cat colo si-i lasa lati. Atunci, mosneagul se apropie de uriasul animal, fixeaza lanterna pe faza mare si i-o "baga" drept in ochi, lucru care il enerveaza si-l intarata mai tare pe acesta. "Dja! Dja!" tipa nea Balan, incercand sa-l sperie si sa-l puna pe fuga. "Dja - hare! Dja - hare!", insa ursul nu stie de frica si se ia dupa bietul om prin padure. In disperare de cauza, mosneagul insfaca o furca mare si alearga spre poarta, moment in care intra in scena domnul Vulpe. El pune mana pe primul ghiveci de flori pe care il gaseste pe veranda si arunca cu el in fiara, urland totodata ca salbaticii la vanatoare: "Ia - hu! Ha - ie! Ia - hu! Ha - ie - ha - ie!"

Lovit pe neasteptate in spate, ursul isi indreapta pentru cateva clipe atentia spre cel ce a dat, si atunci, nea Balan profita de ocazie si-l inteapa usor cu furca in pulpa. "Mor! Mor" mormaie bestia carpatina de durere, dar bineinteles, nu moare, ba mai mult, infuriat la maximum, incepe si loveste la nimereala in ce apuca: gard, pereti, tomberoane. Intelegand imediat ca nu mai e de glumit cu ursul, Vulpe ii mai da un ghiveci in cap, dupa care intra repede in casa si inchide usa, iar batranul ramane singur ca sa se descurce.

Doamna Balan, iesita si ea sa vada ce se petrece de se aud tot felul de zgomote, surprinde exact momentul dramatic in care omul ei este incoltit de animal. "Ajutor! Sariti, oameni buni, ca-l mananca!" striga femeia disperata, in timp ce barbatul se lupta cu furca sa-i tina piept ursului. "Dja - hare! Dja - hare!" zbiara Balan, incercand sa-l sperie si sa-l alunge, dar in zadar. Decis parca sa-l termine pe bietul mosneag, ursul se repede din ce in ce mai tare pe el, fiind gata - gata sa-l inhate. Deodata insa, raportul de forte se echilibreaza din nou prin surprinzatoarea reintrare in scena a lui Vulpe. Acesta se apropie de animal pe furis, pe la spate, si il stropeste din belsug cu palinca de nouazeci de grade, dupa care scapara un bat de chibrit si-l arunca pe el. Instantaneu, coada si o fasie din posteriorul animalului se aprind si, speriat de moarte, mosul Martin o rupe la fuga in padure. "Ia uite-l, nea Balan, cum se duce!" striga bucuros tanarul Vulpe, "E o torta vie!"

Si intr-adevar, ursul, disparand in noapte cu coada in flacari, pare un fel de torta vie, ceea ce il face pe batran sa presupuna: "Cred ca dupa aventura asta, nu mai trece pe-aici cat o fi!", dupa care, desi e o ora total nepotrivita, ii spune sotiei sale: "Femeie, adu repede niste pahare, sa bem o palinca, ca am tras o spaima!..." si chiriasului Vulpe: "Sper ca a mai ramas ceva in sticla aia...".

Din aceeasi categorie:

Omul cu fotoliul

E un om simplu cu aspect de om simplu. Are vreo 50 de ani, o figura comuna, cu ochi mici si dusi in fundul capului, cu fruntea lata, lasand sa se vada...

Citeşte mai mult...

Conflict între generaţii

In magazinul de confectii femei “Siciliana” din cadrul Complexului Bucur Obor, sambata, pe la pranz, este mare vanzoleala. Peste o suta de reprezentan...

Citeşte mai mult...

Nuntă la cort

In ziua de azi, cand viata e tot mai grea, sa se faca o nunta la restaurant nu e la indemana oricui. De aceea locuitorii cartierului 13 Septembrie ape...

Citeşte mai mult...

Sacrificarea cocoşului

Pe strada Zambila Ionita sunt numai case. E o strada veche si foarte mica, iar oamenii se stiu bine unii pe altii, ca doar traiesc impreuna acolo de a...

Citeşte mai mult...