gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed17102018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Razbunare sângeroasă pe o ploaie torențială de vară

Evaluare: / 1
1

E vara. Lumea pare mai vesela, chiar daca nu e, viata pare mai frumoasa chiar daca nu e, viitorul pare altul, chiar daca nu e. Pana la urma, totul se intampla asa cum e scris, nimeni nu poate schimba nimic.

Sambata, oamenii au lasat grijile deoparte si, dornici de evadare din cotidian si de uitare, au iesit la aer. Cei amatori, pe langa uitare, si de visare, au plecat la padure, la munte si in alte locuri pitoresti; ceilalti, mai cu picioarele pe pamant, mai realisti, sau pur si simplu mai nevoiasi, au ramas in oras si si-au gasit alinare prin parcuri sau stranduri.

Asa se face ca, pe la pranz, parcul Tineretului e plin de lume: copii zburdalnici insotiti de parinti, rolleri impetuosi, fete dragute in rochite scurte si cu rachete de badminton, cupluri de amorezi, fotbalisti amatori iesiti la o miuta. Fiecare se destinde cum poate si cum ii place pana cand, deodata, incepe, ca din senin, ploaia. Vazut de un observator neutru, spectacolul e interesant in ansamblul lui, merita privit. Imediat, cum dau primii stropi, ca la un semnal, fug cu totii care-ncotro, se retrag sub stresini, sub copaci stufosi sau unde mai gasesc un adapost. In nici doua minute, parcul devine aproape pustiu; ploaia-stapana absoluta. Picura din ce in ce mai tare si, in scurt timp, ceea ce pare o rapaiala de vara se transforma intr-o ploaie asezata, mocaneasca, de durata. Cerul se intuneca, peisajul devine mohorat si cenusiu. Fulgera, tuna, iar stropi din ce in ce mai mari si mai grei cad spumegand in baltoacele deja formate. Apa acopera totul.

Si totusi, in aceasta dezolanta si sumbra priveliste ce contrasteaza puternic cu voiosia si entuziasmul de dinainte, o raza de soare mai exista. Doi tineri, un baiat si o fata, sunt ramasi in mijlocul aleii principale si, fara sa le pese de nimic, continua sa se bucure de viata si sa traiasca frenezia dragostei. Nu li se disting clar fetele, dar amandoi sunt blonzi si tunsi scurt. Amandoi sunt leoarca, uzi pana la piele. Apa le curge pe fete si le spala orice urma de tristete si orice gand negru. Sunt fericiti. Se saruta patimas, se imbratiseaza, sar in balti si rad. Rad incontinuu, nebuneste.

La un moment dat, in acest tablou romantic intra, intr-un mod brutal si dureros, trei motociclete negre, incalecate de trei indivizi echipati in negru complet, cu casti negre pe cap si manusi la fel. Trei duri. Ei patrund in parc prin intrarea principala si in cateva clipe sunt langa tinerii iubiti, dandu-le roata de cateva ori. Acestia se desprind din imbratisare, intrerup momentele de tandrete si ii privesc cu uimire, apoi fata se apropie de ei si-i striga unuia: "Intelege, totul s-a terminat!", vorbe insotite de gesturi sugestive din partea ei si de claxonari din partea respectivului. Ploaia continua sa cada tot mai tare, in rafale puternice, si sa spele caldaramul de praful depus in zilele secetoase lasate in urma.

Dupa putin timp, cei trei se dau jos de pe motoare, scot niste bate de baseball si se napustesc pe baiat, in vreme ce fata isi acopera fata cu palmele si incepe sa planga. Cat timp mardeiasii il ard pe tovarasul ei, ea nu il priveste deloc, apoi, cand acestia termina treaba si il lasa lat, intr-o balta de sange, se repede la cel cu care "discutase" mai devreme si tipa la el: "Infectule! Sa te vada Dumnezeu!" Acesta ricaneaza in batjocura, ii da si ei o palma peste ochi, de o tranteste la pamant si striga: "Esti o proasta! Nu mai gasesti tu altu' ca mine!", se urca pe motocicleta si pleaca impreuna cu ceilalti doi. In urma lor, tanara il ajuta pe baiat sa se scoale si-l sprijina pana cand, tarandu-se cu greu, ajung amandoi la o banca din apropiere. Aici, el pune capul pe umarul ei si incepe sa hohoteasca. In parcul linistit, cotropit de ploaia de vara, sunetul plansului si culoarea sangelui de pe jos sunt singurele semne de viata.

Nu peste mai mult de un sfert de ceas, ploaia inceteaza si, treptat, parcul se anima din nou, multi dintre cei alungati de potopul venit pe neasteptate revenind la preocuparile lor anterioare. Pana la urma, totul se sfarseste asa cum trebuie sa se sfarseasca. Nimeni nu poate schimba nimic.

 

Din aceeasi categorie:

Cazul unui om imposibil de recuperat

Cazul unui om imposibil de recuperat

Intr-unul din vagoanele metroului ce circula pe ruta Dristor-Gara de Nord este asezat un domn simpatic, dar foarte plapand, pe care de-abia stau haine...

Citeşte mai mult...

Hingherii la atac

Hingherii la atac

Ziua in amiaza mare, cam pe la mijlocul Bd.Uverturii, opreste o Dacie papuc modificata din care coboara patru oameni. Sunt imbracati in echipament est...

Citeşte mai mult...

Croazieră cu rupătoarea de ațe

Croazieră cu rupătoarea de ațe

Aflat in ultimul an de studiu al Facultatii de Mecanica din Bucuresti, Laurentiu este un baiat de 23 de ani, foarte inteligent, care are media general...

Citeşte mai mult...

Romanţă vesperală naivă

Romanţă vesperală naivă

Se lasa seara si parcul Titan, o oaza de pace si liniste in mijlocul nebuniei cotidiene din Capitala, incepe sa se populeze. Tinerii indragostiti se i...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Viaţa noastră Razbunare sângeroasă pe o ploaie torențială de vară