gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed21022024

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Iubire, bibelou de porțelan

Evaluare: / 1
1

In statia Zefirului, de pe sos. Iancului, opreste un autobuz 335 de tipul celor noi si moderne. Fiind ora 11.00 dimineata, nu e prea mare aglomeratie, doar cativa oameni coboara si alti cativa urca. In categoria celor din urma se incadreaza si doi batranei simpatici, cu figuri blande si mici de statura. Ea pune prima piciorul pe scara, face doi pasi si priveste in urma, la omul ei. El da sa urce la randul lui, pune mana pe bara, dar chiar in clipa aceea usile i se inchid in nas. Dinauntru, varstnica doamna se uita cu regret la cel ramas jos, in strada. Il vede cum face semne disperate soferului si cum bate cu pumnii in usa, il aude cum striga din rasputeri: "Asteptati! Luati-ma si pe mine!", dar in zadar.

Masina se indeparteaza, iar el nu mai poate decat sa faca un gest a lehamite. Femeia, necajita foc, le cere atunci celorlalti pasageri: "Oameni buni, spuneti-i sa opreasca! A ramas sotul meu jos!", insa, ai dracu' cum sunt oamenii, nimeni nu spune nimanui nimic, nimeni nu o baga in seama. De la difuzoare tocmai razbat acordurile unui vechi si celebru slagar, "Iubire, bibelou de portelan", care trezeste multe amintiri, si toti par adanciti in propriile lor ganduri. Doar batrana cu sotul ramas in statie nu da semne c-ar fi atinsa de fiorul transmis de cantec. Mai face un apel la nesimtiti, dar cum nimeni nu e dispus sa o ajute, se pune ea insasi pe zbierat: "Alo! Domnu" sofer, opriti masina! Alo! Opriti aici, ca eu vreau sa cobor!"

Soferul, un barbat misto la vreo 40 de ani, fredoneaza insa refrenul cantecului si nu aude nimic altceva, asa ca 335-ul merge inainte, iar varstnica, inciudata la maximum, incepe sa planga. Mai intai incet, in tacere, apoi din ce in ce mai tare, ajungand, in scurt timp, sa hohoteasca efectiv. Imbecilii din jur o observa acum, iar un individ serios, la costum si cravata, incearca o consolare: "Nu mai plangeti, doamna, ca nu s-a intamplat nici o nenorocire! Coborati la prima si il asteptati acolo, ca vine el cu autobuzul urmator!" si concluzioneaza retoric: "Dar se poate una ca asta, sa plangeti asa?" Se poate totusi. In cateva clipe, femeia e desfigurata de plans si, printre sughituri, se mai vaita: "Unde esti tu, Marine? Ce-oi face tu acolo, singur, Marine?", facandu-i pe niste tipi sa se smulga din vraja frumoasei melodii si sa se intrebe unii pe altii: "Ce e? Ce s-a intamplat? Cine a murit?"

Atunci, trezita oarecum la realitate, ea isi mai domoleste plansul si, printre, lacrimi, zice: "E sotul meu si il iubesc! Suntem imprena de o viata si nu ne despartim niciodata. De ce sa patim acum asa ceva? De ce, Doamne, de ce?" Jeluirea ei are darul de a starni zambete ingaduitoare unor pustani, dar si de a emotiona - in sfarsit – o multime de persoane trecute de prima sau a doua tinerete. Dintre acestia, o femeie nu se poate abtine sa nu remarce: "O, ce frumos! Iubire la varsta a treia!" in timp ce un mos hatru baga si el: "Eh, daca si baba mea m-ar iubi asa..."

Intre timp, autobuzul trece de intersectia sos. Iancului-Sos. Mihai Bravu si se apropie de urmatoarea statie. Odata ajunsa aici, batranica cea iubitoare se da jos cu greutate, priveste lung in urma si se intreaba tare, cu voce plangareata: "Doamne, oare cand o veni masina cu omu' meu?" Exact in timpul asta, din autobuzul din care tocmai a coborat ea, se mai aude o data minunatul refren: "Iubire, bibelou de portelan, obiect de pret cu existenta efemera...", dupa care usile se inchid si soferul aratos apasa pe acceleratie.

 

Din aceeasi categorie:

Una mai nebună ca alta

Una mai nebună ca alta

In autobuzul 101 se afla asezata, picior peste picior, o nebuna. E o femeie de vreo 50 de ani, robusta, rosie la fata si imbracata numai intr-un furou...

Citeşte mai mult...

Șansa lui Horațiu

Șansa lui Horațiu

S-a lasat seara si terasele de la capatul Salajului s-au animat. La o masa, trei tineri de vreo 20 de ani savureaza cate o halba si discuta despre ban...

Citeşte mai mult...

Forța umilinței

Forța umilinței

Autobuzul 311 opreste in statia Piata Iancului si o gramada de oameni se imbulzesc sa coboare, iar o alta -se imbulzesc sa urce. Printre cei din urma,...

Citeşte mai mult...

Simfonie greu de înteles în ploaie

Simfonie greu de înteles în ploaie

E una dintre zilele mohorate de toamna in care cerul plange linistit: ploaia marunta, mocaneasca nu mai conteneste, iar norii negrii, grosi, nu preves...

Citeşte mai mult...

Viaţa noastră Iubire, bibelou de porțelan