In cartierul Damaroaia, pe strada Independentei, este situat un mare atelier auto in care lucreaza aceiasi oameni de zeci de ani. Bineinteles ca toti sunt in varsta, aproape de pensionare, si formeaza o adevarata familie. Prietenia lor este solida, dureaza de o viata, si de aceea isi permit tot felul de glume sau farse unul fata de altul. Asa s-a intamplat si vinerea trecuta, cand, la initiativa lui Roncea, cativa insi au pus la cale, la finalul programului de lucru, o mica pacaleala pentru colegul lor Buica.
Roncea este un barbat mic la stat, dar cu o inima mare. El isi cumpara cateva sticle cu votca de la bufet, le aduce amicilor si, dupa ce beau cu totii, le propune: „Baieti, astazi i-o facem lui Buica!” Mecanicul in cauza, Buica, plecat sa aduca niste piese de la magazie, tocmai trebuie sa se intoarca, asa ca Roncea le explica repede celorlalti ce vrea sa faca: „Fiti atenti aici! Stiti ca Buica moare de frica sobolanilor. Asa ca eu ma bag in cutia asta, iar voi ziceti ca-i un sobolan! ” si le arata o cutie de carton cam de marimea unui televizor cu diagonala de 54 cm, asezata intr-un colt al atelierului. „Baietii” zambesc deja cu gandul la ce va urma si ii zic: „Esti mare! Numai tu puteai avea o asemenea idee!”, mai iau cate o gura de tarie si il instaleaza pe Roncea, cu tot cu o sticla de votca, in cutie. Apoi nea Jean - un hatru batran, nea Cismas - alt tip sugubat si Ghinescu - un tinichigiu ceva mai tanar, se aseaza linistiti pe scaune, in asteptare. Iar aceasta nu dureaza mult, caci pe poarta isi face imediat aparitia Buica.
Omul, purtand ochelari de vedere cu rame groase, vine si pune piesele pe un banc de lucru, apoi, vazandu-si colegii ce fac, le arunca la misto: „Ce faceti? Iar beti?” si ia loc la masa lor, primind numaidecat un pahar cu alcool. Dau cu totii noroc, isi ureaza bine dispusi „Hai sa traim! Sa traim, ca trebuim!”, dar chiar atunci se aude un zgomot ciudat din coltul incaperii, iar Buica tresare: „Aoleu! Ce-a fost asta, baieti?”. Foarte serios, nea Cismas ii comunica: „Ce sa fie? Nu stii? Am prins un sobolan. E in cutie. E in cutia aia!” „Cuuum?” striga Buica si sare imediat de pe scaun. „Un sobolan? Aici?”. „Da”, confirma nea Jean povestea, „Ghinescu l-a prins”, si arata cu capul spre tovarasul lor mai tanar, care intareste, la randul sau, spusele celorlalti: „E mare rau! E cat o pisica! Vrei sa-l vezi?”.
Se scoala de pe scaun si se indreapta spre coltul in care e cutia, dar Buica vine dupa el si-l opreste: „Nu, nu! Lasa-l acolo! Nu lua cutia de pe el ca nu vreau sa-l vad!” Dupa care da continutul paharului pe gat si cere: „Mai bagati-mi repede unu’, ca m-a scarbit chestia asta cu sobolanul!”
Nu trece mult, si din cutie se aud tot felul de zgomote; Roncea racaie cu unghiile, iar efectul e impresionant. Speriat, Buica trage cu ochiul tot mai des inspre cutie si zice: „Baieti, da’ aveti dreptate! Dupa cum se pare, e mai rau! Il auziti cum face?”. Nea Jean aproba: „Da! Doar ti-am spus!”, iar nea Cismas baga imediat o aluzie: „Eu unul n-as avea curaj sa ma apropii de el! Cred ca e periculos!” Insa Ghinescu mai soarbe un pahar si se ofera: „Lasati pe mine, ca ma apropii si il rapun eu, fricosilor!” Si privindu-l sugestiv pe Buica, pune mana pe o ranga de fier si face doi pasi spre „sobolan”.
Atunci, ametit fiind de la votca si ranit totodata in amorul propriu, Buica isi invinge frica si urla ca o fiara injunghiata: „Aaaah! Da-mi ranga, Ghinescule, ca il omor eu! Il termin imediat!” Teribil amuzati si curiosi in acelasi timp sa vada urmarea, oamenii il lasa pe Buica sa ia ranga de la Ghinescu si sa se indrepte catre cutie, din care continua sa razbata sunete ciudate. Ei sunt convinsi ca fricosul Buica nu va avea curaj s-o faca si rad de se prapadesc, insa cand, suprinzator, acesta se napusteste cu fierul asupra cutiei, isi dau seama ca nu mai e de glumit. „Nu da, ma, ca-l omori!” striga nea Jean. „Pai asta si vreau! Sa-l omor!” raspunde Buica infigand ranga in cutie. „Stai, ma, nu mai da!” zbiara si nea Cismas, „ca nu-i nici un sobolan! E Roncea!”
In clipa aceea, primind o ranga in cap si intelegand ca farsa a luat sfarsit, Roncea sare de jos cu tot cu cutie, drept in bratele lui Buica. Ca urmare, se pravalesc amandoi unul peste altul, si in cadere Roncea se taie la brat cu sticla pe care o avea la el, iar Buica se inteapa cu fierul in pulpa. Cu greu, ajutati de ceilalti colegi de munca, Buica si Roncea se aduna de pe jos si, tinandu-se unul de un picior si altul de o mana, se tarasc pana la masa. Aici, pret de cateva clipe, se uita fix unul la altul, dupa care izbucnesc in ras. Apoi insfaca fiecare dintre cei cinci prieteni cate un pahar de votca si dau noroc: „Hai sa traim, baieti! Pana la urma a fost frumos!”
Din aceeasi categorie:
Dragoste fără bariere
Zi de vizita la Penitenciarul Rahova. Duminica, pe la pranz, o multime de oameni sunt adunati in fata portilor ferecate, in spatele carora sunt inchis...
Autostopiştii
E trecut de noua, e intuneric bezna si, dinspre Alexandria spre Bucuresti, putine masini mai trec...
La intersectia drumului national cu soseaua tarane...
Paceanga în lupta cu strigoiul
Pe strada Braila, la poarta casei de la numarul 87, este luni o cruce mare acoperita cu panza neagra: a murit nenea Dita. Pe numele sau real Badea Bol...
Detectiv particular
Nelu si Ioana Pavel sunt doi pensionari fara copii, casatoriti de peste 50 de ani si care nu concep viata unul fara celalalt. Numai ca de la o vreme, ...
TINETI MINTE!