gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun18112018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Viaţa noastră

- Intamplari cu oameni normali surprinsi in ipostaze anormale -

Romanţă vesperală naivă

Evaluare: / 1
1

Se lasa seara si parcul Titan, o oaza de pace si liniste in mijlocul nebuniei cotidiene din Capitala, incepe sa se populeze. Tinerii indragostiti se imbratiseaza pe bancile mai retrase sau prin tufisuri, bunicii isi plimba nepoteii in carucioare pe aleile din jurul lacului, cei pasionati de sport fac jogging, iar cei mai rabdatori, fara alte treburi, dau la peste. E vineri, e inceput de weekend si lumea e fericita. Ce a fost mai greu a trecut.

Pe una dintre scarile de acces in parc dinspre podul Rebreanu, coboara un baiat de vreo 20 de ani, imbracat simplu, in tricou, blugi si sandale. Are freza intr-o parte, ca pe vremuri, fruntea lata si privirea visatoare, de romantic.

Sacrificarea cocoşului

Evaluare: / 1
1

Pe strada Zambila Ionita sunt numai case. E o strada veche si foarte mica, iar oamenii se stiu bine unii pe altii, ca doar traiesc impreuna acolo de ani de zile. Domnul Poroineanu este un sexagenar cumsecade, sensibil si atent cu toti cei din jur.

Pe un ger crancen, la sfarsit de saptamana, nea Poro - cum ii spun intimii - a iesit in drum. Isi tine intr-o mana cocosul cel falnic si face conversatie cu domnul Margarit, ce locuieste chiar vizavi de el. "Mare viscol!"; "Mare"; "Multa zapada!"; "Multa!" "Grea iarna!"; "Grea"; "Si lunga!"; "Lunga!" Apoi ii explica: "M-a pus nevasta-mea sa tai cocosul asta, ca vrea sa faca o ciorba, dar mata ma stii ca sunt milos. Nu pot sa-i iau gatul in cutit!" Celalalt incuviinteaza: "Da, te stiu milos, ca doar si eu sunt la fel. Prin vecini ai incercat?" "Da", zice el, "da’ nu-i nici un barbat acasa, toti sunt la lucru. Ma tot uit, poate trece vreunul pe strada..."

Pericol pentru blândul Ben

Evaluare: / 1
1

E sambata si e o zi superba. Soarele straluceste, pasarea ciripeste, vantul racoreste. In oras e mare agitatie. Copii, adolescenti, oameni maturi, cu totii isi traiesc viata. In parculetul de distractii, un baietel de vreo 5 anisori priveste cu jind la ceilalti pusti care se dau in calusei si-i spune femeii de langa el: “Mami, vreau si eu!” Aceasta, o doamna la vreo 35 de ani, imbracata destul de modest, dar decent, il priveste cu dragoste, il mangaie pe cap si ii raspunde: “Nu e bine, Ben, e periculos!”

Baietelul, echipat intr-o bluza si cu niste pantaloni cam ponositi, in genul celor de la second-hand, are parul galben ca soarele, fata rotunda si ochii albastri, combinatie care il face sa arate tare simpatic. Femeia il ia de mana incetisor si il trage din fata caruselului, indemnandu-l la mers. Cei doi ajung la masinutele electrice, unde o multime de copii conduc minivehiculele si se amuza cand se ciocnesc unii de altii. Baietelul se aprinde imediat: “Mami, vreau si eu!” Femeia se uita din nou la el cu ochii duiosi si il mangaie pe cap: “Nu e bine, Ben, e periculos!” si ofteaza lung.

Omul cu fotoliul

Evaluare: / 1
1

E un om simplu cu aspect de om simplu. Are vreo 50 de ani, o figura comuna, cu ochi mici si dusi in fundul capului, cu fruntea lata, lasand sa se vada un inceput de chelie, si cu urechi lungi ca de magar. Poarta o pereche de pantaloni ponositi de stofa, o bluza albastra decolorata si e incaltat cu niste adidasi. Urca pe jos, dinspre Piata Unirii, pe Calea Rahovei, inspre Chirigiu. Merge incet, abia se misca, si dupa fiecare pas rasufla din greu ca dupa un efort chinuitor.

Profesioniştii

Evaluare: / 1
1

Pe strada Stefan Furtuna se renoveaza o casa. Echipa de muncitori lucreaza de cateva zile intr-un ritm sustinut, 12 ore pe zi, ca adevaratii profesionisti. Marti de dimineata, pe la 8 si ceva, baietii sunt deja sus pe schele, cu sculele si uneltele in mana. Fac ei ce fac pe acolo cand, deodata, isi face aparitia un barbat la vreo 55 de ani, cu pardesiu, palarie si baston. Un personaj cu un aer anacronic, venit parca din trecut, de undeva de pe la 1940. El se opreste, se uita cu atentie la ce se-ntampla sus si, intr-un tarziu, deschide discutia: “Cum e baieti, merge?”

Viaţa noastră