"Fata asta ori este o sfanta, ori are pe altul.  Ca, de stat nesatisfacuta, nu sta ea..."

Ne aflam la Piata Romana, la "Coloane". Asteptam autobzul 331, care sa ne duca la Casa Presei. Nu avem nimic de facut, asa incat de aruncam ochii in jur. Pensionari cu camasi vargate si sacose colorate, dame iesite la agatat, tarani iesiti pe bulevard, studenti acneici, cu rucsacuri in spate. O nota aparte o face un tanar cu un buchet de trandafiri rosii in mana, care se plimba de colo-colo, uitandu-se la ceas din doua in doua minute. Il urmarim de ceva vreme. E nelinistit. Ori fata intarzie, ori ii da teapa.

- Noroc! il batem pe spate. O astepti pe Vanda?
- Aoleu, ce m-ati speriat! sare el cat colo. Nu, o astept pe Luiza.
- Care Luiza? Luiza Nicolae?
- Nu, Luiza Stratulat. Dar de ce, o cunoasteti? Aveti sa-mi transmiteti ceva din partea ei? devine el curios.

- Da, a zis sa te duci acasa, ca nu mai vine. A plecat cu unul, Marius, intr-un week-end romantic la munte, ii aruncam asa, la misto.
- Pe bune? isi pune tipul mainile in cap. Doamne, ce fraier am putut fi! Cum am putut crede promisiunile ei...
- Relaxeaza-te, omule, il linistim inainte sa lesine. Nu cunoastem nicio Luiza si nu avem sa-ti transmitem niciun mesaj din partea ei. Am vrut doar sa te incercam.
- Sa ma incercati, ca sa aflati ce?
- Sa aflam cum stai cu nervii. Dupa cate se pare, nu stai prea bine. Esti incordat, tensionat, rigid. Am putea taia lemne pe spatele tau, ca nu ai simti...
- Aveti dreptate, dar credeti-ma: daca ati fi in locul meu, ati fi la fel de incordati.
- Asa tare e tipa asta, Luiza?
- Vai de mine! E ca focul! Intorc barbatii capul dupa ea pe strada. Daca mai stati pe aici, o vedeti cand apare.
- Noi stam. Numai sa apara...
- Apare ea, ca doar n-o fi atat de meschina incat sa ma lase sa astept ca fraierul.
- Mai stii? Asa sunt fetele. Le place sa isi bata joc de baieti. Le dau plasa, le dau teapa, le dau clanta...
- Or fi, dar nu si Luiza mea. I-am acordat incredere neconditionata si, pana acum, nu mi-a inselat-o niciodata.
- De unde stii?
- Cum de unde stiu? Stiu ca stiu.
- De fapt, ce vrei tu sa spui e ca nu ai prins-o niciodata asupra faptului. Dar poti avea certitudinea ca nu te-a lucrat pe la spate. Doar nu ai stat cu ea 24 de ore din 24, 7 zile din 7, nu?
- Daca puneti problema la modul acesta, atunci asa e.
- De cat timp sunteti combinati?
- Combinati?
- Da, adica iubiti; sau prieteni intimi.
- Pai, inca nu am devenit intimi.
- Cum asa? Dar ai zis ca e "Luiza ta"...
- A mea, in sensul ca e prietena mea. Suntem impreuna de un an.
- Un an?! Si in timpul asta nu ai reusit sa o convingi sa iti cedeze?
- Nu.
- Cati ani are Luiza ta?
- 22.
- Si tu vrei sa zicii ca o fata de 22 de ani, care arata superb, sta nesatisfacuta de peste un an?
- Da.
- Putem spune ca ni se pare ceva suspect aici. Din doua, una: ori fata asta este o sfanta, ceea ce e putin probabil, caci, daca ar fi asa, nu ar intarzia la intalniri cu baieti "salon", ca tine, ori are pe altul. Ca, de stat nesatisfacuta, nu sta. E legea firii.
- Nu stiu ce sa zic. E destul de serioasa de felul ei, dar nu as zice ca e o sfanta. Inaintea mea a mai avut doar zece iubiti.
- "Doar" zece?! Pana la 21 de ani? Nu-i cam mult, pentru a o putea numi "serioasa"?
- N-as spune. Sunt colege de-ale ei care au depasit suta de parteneri.
- De unde stii asta?
- Mi-a spus chiar ea.
- Si ea de unde stie?
- A vorbit cu ele.
- Vezi, tu, omule, ceea ce ne spui nu e deloc de natura a ne creiona imaginea Luizei ca fiind una a unei fete virtuoase. Dimpotriva.
- De ce afirmati asta?
- Ai vazut cum e cu merele? Daca pui unul stricat intr-un cos cu de-alea bune, in scurt timp le strica pe toate. Asa si cu Luiza ta: anturand cu unele de genul celor descris de tine, care au batut suta, are toate sansele sa se contamineze si ea. Daca nu o fi facut-o deja.
- Mda... cade tipul pe ganduri. Nu m-am gandit la asta. Aveti dreptate. Dar tot nu cred ca Luiza mea e una dintr-alea...

"Cand iubesti, timpul se dilata, iar distantele se comprima..."

Baiatul cu care vorbim se numeste Cristian, are 23 de ani si este student la ASE. De loc este din Focsani, dar, de stat, sta in camin, in timp ce colega sa Luiza, si ea tot din Focsani, locuieste intr-o garsoniera inchiriata chiar vizavi de facultate. Daca il privesti cu atentie, nu dai doi bani pe el. Pare mai degraba un pierde-vara decat un student eminent, cum ne dezvaluie ca e. Din, pacate, insa, desi la scoala propriu-zisa este premiant, la scoala vietii este repetent. Il face Luiza aia cum vrea muschii ei.

- Deci, Cristi, de cat timp stai aici? revenim, dupa ce ne vom fi vazut trecuti peste intrebarile introductive.
- De doua ore si putin, ne raspunde el, afisand un aer de ingenuitate dezarmant.
- De doua ore?! Si cat ai de gand sa mai stai?
- Pana vine.
- Si daca nu vine?
- Vine, vine...
- Bine, dar nu ati stabilit o ora la care sa va intalniti?
- Ba da. La 12 fix.
- Iar acum e trecut de 14, si tu tot mai speri... E strigatoare la cer naivitatea ta.
- Daca considerati asta, atunci inseamna ca nu ati iubit niciodata cu adevarat. Sau ati iubit, dar ati uitat cum e.
- De ce crezi asta?
- Fiindca, atunci cand iubesti, exista alte unitati de masura. Timpul se dilata, distantele se comprima...
- Interesant ce spui tu, Cristian. Pacat ca nu i-ai impartasit ideile astea si Luizei tale...
- Ba, i le-am impartasit.
- Si ce a zis.
- Nu-mi permit sa ii reproduc cuvintele, fiindca contin in ele acte fiziologice, si nu se cade.
- Asta e o metoda eleganta de a spune ca face ceva pe ele?
- Da.
- Bine, hai sa trecem peste mictiunile si defecarile Luizei tale. De altfel, nici nu vrem sa ne inchipuim ce-o fi la fundul ei, la cati parteneri sexuali a avut... Daca ai vazut ca intarzie, de ce nu ai sunat-o?
- Am sunat-o.
- Bravo tie! Si ce-a zis?

- N-a zis nimic, ca nu a raspuns.
- Ar fi trebuit sa insisti.
- Asa am si facut. Am insistat, am insistat si am tot insistat pana cand mi s-a raspuns.
- Da?! Si mai bine. Si cum si-a motivat intarzierea?
- Nu si-a motivat-o in niciun fel, fiindca nu a raspuns ea.
- Dar cine?
- Un tip.
- Ce tip?
- Unul, Giani.
- Giani Kirita?
- Nu, nu era Kirita. Era alt Giani, unul pe care nu il cunosc.
- Si ce voia?
- Pai, nu voia nimic, ca eu sunasem.
- Nu conteaza. Ce-a zis cand s-a pomenit cu tine pe fir?
- A zis sa uit numarul acela de telefon, daca vreau sa mai apuc Pastele in viata.
- Pai, mai sunt doar doua saptamani si ceva pana la Paste.
- Stiu asta.
- Stim ca stii, dar voiam sa punctam ideea. Deci te-a amenintat ca te omoara. Si tu ce-ai facut? Ar fi trebuit sa reclami la Politie.
- Aiurea! Nu se baga Politia la chestiuni dintr-astea marunte.
- Dar o amenintare cu moartea nu este deloc o chestiune marunta. Dimpotriva, este ceva cat se poate de serios, care se pedepseste cu ani grei de inchisoare.
- Bine, bine, si eu pe cine sa reclam? Pe un om pe care nu l-am vazut niciodata? Mi-am inchipuit ca e vreun golan care i-a furat telefonul Luizei mele si am continuat sa astept.
- Dar ca Luiza ta are un cordaci, cu care era cand ai sunat tu, iar ala, nervos ca l-ai intrerupt de la ce facea, a raspuns in locul ei, nu te-ai gandit?
- Mda... cade Cristian din nou pe ganduri. Nu m-am gandit la asta. Aveti dreptate. Dar tot nu cred ca Luiza mea e una dintr-alea...

"Stii vorba aia: «Unul cu malaiul, altul cu vatraiul»? Tu esti cel cu malaiul...”

Cazul lui Cristian nu este unul deosebit. Ca el sunt multi altii. Prins din tinerete cu invatatura, responsabilizat peste masura de catre parinti, a omis perfectionarea laturii sociale, sfarsind prin a deveni un handicapat sexual. Din cate ne spune, inaintea Luizei sale a mai avut trei prietene, dar cu niciuna nu a ajuns la asternut. Ni se pare foarte clar ca nu va ajunge nici cu aceasta, asa cum ni se pare la fel de clar ca respectiva nu va veni la intalnire.

- Cristi, hai sa o luam altfel, incepem o utima sarja de intrebari. Ce faci daca, totusi, Luiza ta nu vine la intalnire?
- Nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva, ne raspunde baiatul, adoptand o figura de individ mai fanatizat decat minerii chemati de nea Nelu la Bucuresti, sa-i salveze pielea cand voiau sa-l dea jos poporul.
- Bine, dar nu poti nici sa stai aici toata ziua, ca un fraier.
- Ba pot.
- N-ar fi mai bine sa mai incerci un telefon? Sau, stii ce? Da-ne noua numarul fetei si o sunam noi, de pe numar necunoscut, sa vedem daca ne raspunde. Ce zici?
- Nu stiu ce sa zic... Parca nu as face asa ceva. Sa nu cumva sa creada ca o controlez, ca pun presiune pe ea, si sa se supere pe mine...
- Asta e buna! Dupa ce te lasa sa astepti doua ore in strada, tot ea se supara ca o suni sa ii ceri socoteala? Mai, Cristi, de unde ai aparut tu? Pe ce lume traiesti?
- V-am spus doar: sunt din Focsani si locuiesc in caminul studentesc.
- Da, asa e, ne-ai spus... Spune-ne acum altceva. De ce se poarta Luiza asa cu tine?
- Cum asa?
- Asa frumos...
- Fiindca e o fata delicata, care stie sa aprecieze delicatetea altora.
- Oho, de asta nu ne indoim... Chiar ca stie. Cadouri i-ai luat?
- Da.
- Multe?
- Destule, zic eu.
- Cam cat ai bagat in fundul ei anul de cand sunteti impreuna, fara sa fi facut sex?
- N-am stat sa socotesc, dar asa, la un calcul sumar, vreo cinci sute de lei lunar, adica vreo sase mii in total.
- Atatia bani ai cheltuit cu ea, si nu a acceptat sa deveniti intim?
- Da.
- Si tot continui sa sustii ca e iubita ta?
- Da.
- Ai auzit de vorba aia: «Unul cu malaiul, altul cu vatraiul»? Ti se potriveste perfect. Doar ca, din pacate, tu esti cel cu malaiul. Hai, da numarul incoace, s-o sunam pe Luiza ta, sa vedem daca mai vine azi.
- Bine, bine...

Cristian ne indica numarul de telefon al Luizei sale. Formam si comutam pe speaker. De dincolo raspunde o voce feminina, draguta, catifelata. Ii explicam ca poate castiga o suta de mii de euro la tombola primaverii tomnatice, daca trimite o mie de SMS-uri la o mie de numere diferite, ne injura cat se poate de delicat, inchide si cu asta basta. Ne intoarcem la clientul nostru.

- Cum e, Cristi? Era vocea ei?
- Da, da. Era chiar ea, Luiza mea, ne raspunde cu glasul gatuit. Nu pot sa cred. Mai inainte raspunsese Giani.
- Giani, care-i toaca banii...
- Care bani?
- Pe care ii pompezi tu in Luiza ta. Orice nas isi are nasul, nu stii asta?
- Ba da... cade, o data in plus, Cristian pe ganduri. Nu m-am gandit la asta. Aveti dreptate. Dar tot nu cred ca Luiza mea e una dintr-alea...

Ne despartim de Cristian cu bucuria de a ne fi facut treaba, dar in acelasi timp cu regretul ca ne-am facut-o pe spatele unui amarat al soartei. Il lasam vorbind singur, asa cum vorbesc toti fraierii de teapa lui. Poate sa stea acolo o saptamana, ca nu ne mai intereseaza. Prostia se plateste. Speram ca macar sa invete ceva din lectia primita. Dar instinctul ne spune ca nu o va face. Va iesi Luiza din scena si va aparea o alta, care ii va toca nu sase sute, ci sase mii pe luna.

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

Fugarii

"Am fost molestata de niste animale monstruoase..."

Un el si o ea ies zambind dintr-o brutarie nemteasca din centru, cu cate un corn bine rumenit in ma...

Citeşte mai mult...

Furioșii

"Dorm putin, pe apucate si visez melci..."

Ion Donose este un baiat nefericit. Are 27 de ani, s-a nascut in zodia Leului si lucreaza ca tamplar. Ia in ...

Citeşte mai mult...

Revoluționarii

" Mi se spune Radu Constantin, pentru ca asa ma cheama!"

O groaza de figuri necunoscute defileaza prin fata Academiei de Stiinte Economice, fara a atra...

Citeşte mai mult...

Fraierii

"Fata asta ori este o sfanta, ori are pe altul.  Ca, de stat nesatisfacuta, nu sta ea..."

Ne aflam la Piata Romana, la "Coloane". Asteptam autobzul 331...

Citeşte mai mult...