Index |
---|
Menajerele |
Pagina 2 |
Toate paginile |
"Oamenii sunt diferiti, dar povestile lor de dragoste sunt aceleasi...."
Ne aflam la o masuta retrasa din Springtime-ul de la Victoriei, intr-unul din separeurile in care obisnuiesc sa se tavaleasca pustanii dupa ce se incalzesc de la o bere-doua si de la o mana scapata pe sub masa. Speram sa gasim niste exaltati, pe care sa ii luam la descusut. Dar nu gasim decat un cuplu patetic. El se rasteste, in timp ce ea sta sa planga. Apoi, dupa ce el se ridica si pleaca, ea chiar incepe sa planga. O lasam putin, sa se descarce, si trecem la treaba.
- Hai, gata, nu mai plange. Gata, s-a terminat, nu ai de ce sa mai plangi, incercam sa o consolam, luand-o pe dupa umeri si mangaindu-o pe spate.
- Nu, nu! Nu aveti cum sa intelegeti, ne raspunde printre hohote. Tocmai asta ma doare, ca s-a terminat. Nu vreau sa se fi terminat. Voiam sa mai dureze.
- Nimeni nu vrea sa se termine ceea ce e frumos, dar, din pacate, mai devreme sa mai tarziu totul se termina, continuam a o alina, obtinand ceva rezultate. Dupa care ii dam exemplul pe care toata lumea il da in astfel de situatii. Uite, pana si Gica Hagi s-a despartit de Leni Celnicu...
- Cine, Hagi? A divortat Hagi? Cand? face ea ochii mari, uitand pentru o clipa de propria durere..
- In 1995. A simtit, atunci, ca cerul s-a prabusit pe el, atat a fost de afectat. Dar mai apoi si-a refacut viata alaturi de alta femeie. E drept, uneori uita si o alinta si pe actuala tot Leni, dar are acoperire: o cheama Marilena...
- Sunteti draguti ca imi spuneti lucrurile astea, dar nu vad ce legatura au cu mine, ridica ea din umeri dupa ce se mai linisteste. Hagi e Hagi, eu sunt eu.
- Asa e, o dam noi la intors. Fiecare cu ale lui, fiecare cu felul lui de a fi. Unii mai bogati si mai frumosi, altii mai saraci si urati... Oamenii sunt diferiti, dar povestile lor de dragoste sunt aceleasi.
- Adica triste...
- Da, triste. Nu exista poveste de dragoste care sa se termine fericit. Deci nu ai de ce sa fii suparata. Nu esti nici prima, nici ultima care trece prin asa ceva.
- Dar a cata sunt?
- A o mie una, sa zicem....
- Nu "sa zicem". Ziceti sau nu ziceti!
- Bine, zicem: a o mie una.
- Atunci, tot e bine. Mai sunt o mie inaintea mea.
- Da, da, chiar asa. Alte o mie de femei au suferit dupa barbati inainte ca tu sa simti ce au simtit ele. Alte o mie de femei au fost seduse si parasite inainte ca tu sa fii sedusa si parasita...
- ...si eu tot n-am invatat nimic.
- Nu trebuie sa te condamni, nici sa fii aspra cu tine insati. Lucrurile astea nu se invata la scoala. Daca nu ai noroc in dragoste, nu ai, si gata! Intelegi?
- Da.
- Spune-ne ca intelegi!
- Inteleg.
- Bravo. Acum, ca ti-ai revenit, hai sa vedem ce ti-a facut netrebnicul ala. De ce plangeai?
- Ce sa-mi faca? Exact ce ati spus: m-a sedus si m-a parasit. Chiar acum, chiar aici.
- Ce pretext a invocat?
- A zis ca nu-i dau voie parintii sa plece. Asta desi mai inainte imi spusese ca are sa plece, ca a vorbit cu ai lui si nu e nicio problema.
- Unde sa plece?
- Sa vina cu mine in Spania.
- In Spania? Ce sa caute acolo?
- Sa traim impreuna, ca un cuplu. Acolo locuiesc eu. In Cadiz.
- Aoleu! Dar cum ai ajuns atat de departe?
- M-a chemat o vara de-a mea, care ramasese insarcinata, si nu mai putea munci, sa-i tin locul. Si, de bine ce m-am dus, acolo am ramas. De trei ani lucrez in Spania.
- Ce lucrezi?
- Sunt fata in casa: fac curatenie si am grija de o femeie.
- Adica esti menajera? Sau infirmiera? Sau si una, si alta?
- Mai degraba menajera. Ca femeia aceea nu e bolnava. E doar batrana.
- E batrana? Atunci tot e bolnava: e bolnava de batranete. Si cu cat te plateste?
- O mie de euro, plus masa si cazare. De fapt, stau cu ea in casa, intr-o camaruta de la mansarda. Am o vedere foarte frumoasa asupra pietii centrale, de acolo, de sus. Se vad copacii infrunziti in tot felul de culori, se vad porumbeii ciugulind din palma trecatorilor...
- Lasa aiurelile astea poetice, o intrerupem brutal, inainte sa cada in melancolie blegoasa. Nu sunt de noi. Pe noi ne intereseaza concretul. Permis de munca sau asigurare medicala ai? Ori lucrezi la negru?
- Nu am. Batrana s-a oferit sa imi faca, dar, daca ar fi procedat asa, mi-ar fi retinut din salariu, si nu-mi convenea. In felul acesta, banii imi raman mie in totalitate.
- O mie de euro sunt bani frumosi. Niciun inginer, doctor sau lector nu ia atat in tara. Ce faci cu ei?
- O parte ii trimit alor mei, acasa, iar restul il strangeam eu insami. Dar mi i-a tocat nemernicul ala pe care l-ati vazut plecand si lasandu-ma cu ochii umflati de plans.
- Ai facut dragoste cu el?
- Da, dar nu inteleg unde bateti...
- Ai sa intelegi imediat. De atins, te-a atins?
- Uneori, dar doar cu palma, nu cu pumnul. Dar ce ma intrebati?
- Pai, mai, fata, voiam sa tragem o concluzie.
- Ce concluzie?
- Daca e asa cum zici, atunci esti exact cum se zice: si batuta, si regulata, si cu banii luati...
- Aveti dreptate. Chiar asa sunt.
"Nu era nevoie sa fac 3.000 de km. pentru a ajunge bataia de joc a unui barbat..."
Fata cu care vorbim se numeste Ileana, dar, de cand s-a facut spanioloaica, isi zice Elena, fiindca asa este strigata acolo. Povestea ei este povestea tipica a unei tarancute simple din zona de sud a tarii: a facut scoala in sat, liceul la oras si prima dragoste in lanul de grau. Dupa care, in speranta ca isi va vedea viitorul pus la adapost, a incercat sa se lipeasca de baietii unor afaceristi locali, dar fara succes. Cand nu mai stia ce sa faca si incotro s-o apuce, a aparut oportunitatea deplasarii in peninsula Iberica.
- Elena, cum se numeste tipul care te-a fraierit? o intrebam dupa ce ii explicam care e treaba cu siteul vecheapoveste.ro si cu lectiile pe care incercam sa le predam, cu ajutorul exemplelor de genul sau, celor ce citesc.
- Se numeste Gogu.
- Si nu ti-ai dat seama de la inceput ca e un aventurier? Era clar! Ai vazut tu, vreodata, vreun om serios, care sa poarte numele de Gogu?
- Nu mi-am pus aceasta problema. Dar acum, ca ma intrebati, nu cred ca am vazut.
- Cum ai ajuns tu sa intri in vorbe cu el? Unde l-ai cunoscut?
- Unde altundeva decat pe internet? Mi-a placut cum arata, cum se exprima si mi-am zis ca nu ar strica sa incerc. Eram satula de panglicariile localnicilor, care nu urmaresc altceva decat sa ajunga intre pulpele pipitelor est-europene.
- Ai avut de-a face cu astfel de indivizi?
- Ba, bine ca nu! E Spania plina de ei. Sunt la tot pasul. Poarta geci de piele cu capse stralucitoare si isi spun macho, dar, daca ii ei la bani marunti, nu e nimic de capul lor. Sunt satula de asemenea specimene.
- Si atunci ce ti-ai zis? "Hai sa incerc si altceva!" Si ai venit aici, dupa Gogu...
- Chiar asa! M-am gandit ca, daca e sa fie roman de-al meu, cu atat mai bine. Abia ca, daca era sa se lege treaba, poate ma intorceam in tara, imi intemeiam o familie si duceam si eu o viata normala.
- Nu ai judecat rau. Atata doar ca ai uitat de unde ai plecat si cum sunt indivizii de acolo. Adica de aici.
- Asa e. M-am lasat prinsa in capcana pe care mi-a intins-o Gogu. Mi-a proms marea cu sarea si, pana la urma, nu mi-a dat decat sarea: sarea din lacrimile cu care plang de doua saptamani incoace...
- De atata vreme plangi? De atata vreme te milogesti de el?
- Nu, la inceput s-a purtat frumos si nu a fost nevoie sa ma milogesc. Chiar incepusem sa-mi fac sperante, ca a dat norocul peste mine. Pana la urma, insa, sperantele mele s-au dovedit iluzii desarte. Cum am terminat banii, cum m-a lepadat ca pe o masea stricata.
- Cat ai spart de cand ai venit in tara?
- Zece mii de euro. Noroc ca am apucat sa trimit cinci mii alor mei, ca altfel mi-i papa Gogu si pe aia...
- Da, dar privind retrospectiv, ai putea vedea partea plina a paharului.
- Care anume?
- Daca ai fi apucat sa te mariti cu el, ti-ar fi facut viata un chin si, in timp, te-ar fi usurat de mult mai mult. Era mai nasol.
- Corect. Dar chiar si asa, nu pot sa nu ma consum vizavi de ce anume s-a intamplat.
- Ce regreti mai mult: faptul ca ai fost fraierita sau ca ai fost fraierita de un roman?
- Nici una, nici alta. Regret doar ca am venit aici. Nu era nevoie sa fac 3.000 de km. pentru a ajunge bataia de joc a unui barbat. Erau si in Cadiz destui care sa ma umileasca, daca asta cautam...
"Ziua sterg fundurile spaniolilor, dar seara sunt eu stearsa la fund de spanioli..."
Din cate ne dezvaluie, Elena intentioneaza sa se intoarca in Cadiz cat mai repede, sa uite de Gogu si sa incerce sa o ia de la capat. Inca spera sa gaseasca un barbat adevarat, care sa o faca sa se simta o femeie implinita. Nu are de la viata alte asteptari decat cele obisnuite: o familie, o casa, un telefon de ultima generatie sau o masina de spalat automata.
- Elena, cum se numeste tipul care te-a fraierit? ii aruncam nada, dupa ce termina o convorbire la telefon. Urmarim sa vedem cat de afectata e de despartirea de Gogu si ce fel de cuvinte de "lauda" are la adresa lui..
- M-ati mai intrebat asta. V-am spus ca se numeste Gogu, musca ea momeala.
- Nu e vorba de numele de botez, ci cum i se spune unui astel de individ fara scrupule, cum e el, care profita de pe urma naivitatii proastelor ca tine.
- Cum sa i se spuna? O jigodie umana, cred, incepe ea descarcarea. O japita. O lichea.
- Unii i-ar spune loaza umana sau panarama, o intaratam noi si mai rau. Sau cutra masculina.
- Sa ii spuna, ca nu ma supar. Nu am de ce. Nu e barbatul meu. Nu mai e nici macar iubitul meu. E doar o scarba ordinara, o javra si o pramatie. Nimic altceva.
- Cum spui tu, Elena.
- Asa spun.
- Foarte bine. Acum spune-ne, te rugam, cum iti petreci tu timpul liber in Spania. Cum te distrezi?
- Nu in cine stie ce mod fantastic. Aparent infinite, posibilitatile de distractie sunt destul de limitate pentru cineva cu bani putini, ca mine. V-am spus ca incerc sa economisesc.
- Da, pentru macho de genul lui Gogu... Cunoastem. Ce faci, efectiv, seara?
- Dupa ce o bag pe femeie in pat, stau acasa si ma uit la televizor ori - daca nu sunt prea obosita - ies in vreun club, sa dansez.
- Foarte frumos. Dansul e normal la varsta ta. Asa zice si Silvia Dumitrescu.
- Care Dumitrescu?
- A fost o cantareata in urma cu ceva ani. Una cu capul mare si gura mica. I se spunea «Frumusica» si tot baga placa cu dansul.
- N-am auzit in viata mea de ea. Dar am auzit de un boxer caruia i se spune «Frumuselul». Are un nume nostim, de butoi sau asa ceva.
- Bute? Lucian Bute?
- Asa, asa... Tipul e chiar dragut. Pacat ca se tot incapataneaza sa urce in ring, unde-i pocesc adversarii figura runda dupa runda.
- Nu-l judeca in pripa. Incearca si el sa scoata niste banuti...
- Stiu, dar sunt atatea alte metode de scos bani. Nu trebuie sa te transformi in sac de box pentru asta.
- Ce-ar trebui sa faca, dupa tine?
- Sa renunte la sport si sa intre in lumea modei. Ar putea face cariera, la ce fizic are.
- Observam ca iti cam place de el...
- Normal. Ma pricep la barbati.
- Numai pe Gogu nu l-ai dibuit...
- Asa e, am luat o mare teapa cu Gogu. De aia si vad acum atata oftica. In Spania, imi cad tipii la picioare, iar eu am venit aici, ca o proasta, sa ma faca un golanas de la oras...
- Chiar asa succes ai acolo?
- Oho... Nu ca ma laud, dar, cand urc pe ringul de dans si incep sa ma unduiesc, raman ibericii cu gura cascata. Oi sterge eu batrana spanioloaica la fund ziua, dar seara sunt eu stearsa la fund de tinerii spanioli... Ii invart pe degete. Imi bat joc de ei cum vreau.
- Bravo tie. Inseamna ca ai sa treci usor peste esecul din meciul cu Gogu.
- Da, da, bineinteles. Dar de care Gogu vorbiti? Ca nu stiu niciun Gogu...
Ne dam seama ca, mai mult decat am scos de la Elena, nu putem scoate. Nu fiindca ar fi ea prea ermetica, caci dimpotriva, e foarte deschisa, ci din simplul motiv ca nu mai e nimic de scos. Am putea discuta cu ea inca doua ore, si tot nu am afla nimic in plus. Ii uram, asadar, succes in tentativa de uitare a fostului iubit si de gasire a unui altuia, un om serios, care sa o ajute sa isi gaseasca drumul in viata si rostul pe lume. Chiar are nevoie de ajutor in aceasta privinta. Ca familia, mai devreme sau mai tarziu, si-o intemeiaza ea; toate menajerele reusesc in privinta asta.
Din aceeasi categorie:
Handicapații

"Fiecare are ceva pentru care ar ucide. Numai ca nu toti o arata atat de evident..."
O zi de iarna neasteptat de calduroasa scoate oamenii din casa si ...
Grașii

"Dupa ce mananc bine, ma cred smecher..."
E iarna, e vacanta, pleaca oamenii din oras. Unii merg sa se recreeze in Alpi, altii - sa se imbete in Bucegi...
Elevații

Nascut pentru a zdrobi inimile femeilor
Academia de Stiinte Economice din Bucuresti, ora doua dupa-amiaza. Intre doua cursuri, studentii isi consuma cl...
Singuraticii

"Traiesc claustrata, izolata, insingurata..."
Cea in ale carei unghere sufletesti vom patrunde de aceasta data este o tanara si fidela cititoare a sit...