"Daca moare libidoul, dupa putin timp moare si dragostea..."

Ma aflu in parcul Cismigiu, in sectorul rezervat jucatorilor de sah, table si rummy. Nu am venit sa intru la masa, ci doar sa mai scutur putin fumul de tigara si alcoolul care imi inunda simturile de vreo patru ore, de cand a inceput cumetria la localul Monte Carlo, unde fac act de prezenta in calitate de invitat. Trec cu eleganta peste mesele unde pensionarii frustrati injura birjareste si beau romaneste, si ma apropii de un loc retras, unde trei tineri curatei au partida lor: unul cu altul, in particular, si fiecare cu viata, in general.

- Cum e, intra piatra? il abordez pe cel de langa mine.
- Aiurea... Intra pe dracu', raspunde baiatul. La jocuri de noroc castiga cei ce au noroc.
- Si tu nu ai?
- No... Eu am noroc in  dragoste.
- Asa e. Moare fetele dupa el, il completeaza, la misto, cel asezat pe locul din fata lui.
- Dar de ce jucati in trei, nu ati mai gasit pe cineva, sa fiti patru? intreb la modul cel mai dezinteresat cu putinta.
- Am fost patru, dar tocmai a plecat cel mai tanatalau dintre noi. L-a chemat datoria... raspunde acelasi baiat, zambind ironic. Aparatul....
- Ce aparat? I s-a stricat televizorul? Sau cumva aspiratorul? ma prefac a nu pricepe unde bate...
- Ce vorbesti tu acolo? E vorba de aparatul reproducator al gagicii sale. Mitra sau pasarica, mai pe romaneste...
- Aha, dau de inteles ca am prins ideea, va sa zica l-a chemat iubirea. De aceea v-a lasat balta. Dar nu s-a gandit ca va strica jocul?
- Cine mai gandeste in cazurile astea? Cand te cheama aia mica, lasi totul si fugi. Nu stii vorba aia: uiti mama, uiti de tata, cand stai cu dansa bagata?
- Ei, cum sa n-o stiu? ma dau destept. O aud zilnic in jurul meu. Dar ma gandeam ca ar fi putut sa "uite" mai tarziu, dupa ce terminati cu rummy-ul... Asa, a descompletat masa.
- Joci? ma intreaba al treilea, care pana acum nu spusese nimic.
- Depinde de muzica, ii raspund strengareste si ma asez pe locul liber. Numele meu este Dobre. Gigi Dobre
- Eu sunt Olimpiu, imi raspunde cel de langa mine, iar ei sunt Mihai si Marius. Atunci ai nimerit unde trebuie. Aici avem numai muzica de calitate. Poftim la joc!
- Ai grija, ca se joaca pe cinci lei partida, iar atuul valoareaza doi lei. Sa nu zici ca nu te-am avertizat.
- Puteti sa ma considerati avertizat, raspund facandu-le cu ochiul pe rand, dupa care le arunc o pastila: acceptati si plata cu cardul?
- Bineinteles, se repede Olimpiu, dar cu conditia ca tu sa ramai pe loc, iar unul dintre noi sa mearga si sa scoata banii.
- Nu aveti incredere ca ma intorc?
- Ba da, dar ne place de tine si vrem sa te avem cat ma mult in preajma...
- Si mie imi place de voi. Sunteti atat de simpatici incat as putea scrie povesti cu eroi inspirati din voi...

Poftesc, asadar, la joc si, rapid, le iau trei partide, lucru care ii face sa se infurie. Nu se asteptau la asta; adica cum, ei, jucatori cu state vechi, sa fie invinsi atat de lesne de un novice, unul pe care nu l-au vazut niciodata pe acolo? Mihai face jocul si, in timp ce imparte pietrele, ma intreaba:

- Vad ca porti verighta. Esti casatorit?
- Da, raspund amuzat de formatiile superbe care mi-au intrat si care anticipez ca ma vor duce la un alt succes facil. Dar de ce intrebi? Conteaza?
- Conteaza, cum sa nu conteze? Oamenii casatoriti sunt ghinionisti in dragoste si norocosi la jocuri. Se stie...
- Serios? De unde stii ca sunt ghinionisti?
- Pai, daca sunt casatoriti... arunca el poanta care le readuce zambetul pe buze amicilor si partenerilor de joc. Nu e clar sunt ghinonisti?
- Ba da, ii confirm doar ca sa ii fac pe plac, dar mai sunt si exceptii...
- Nu sunt, crede-ma, stiu ce vorbesc. Am vazut si auzit destule ca sa pot afirma cu certitudine: barbatul care zice ca nevasta-sa il mai atrage dupa trei ani de comuniune, e un mincinos.
- Bine, dar ai sarit la sex. Era vorba de dragoste, nu de sex.
- Merg mana in mana. Se trag una pe alta. Daca moare libidoul, dupa putin timp moare si dragostea...

"Sa iti lasi prietenii si nici macar sa nu intri in aparat, e greu de inteles...."

Cel care a tras concluzia de mai sus a fost acelasi Mihai, un baiat la vreo 23 de ani, cu parul negru, sprancene groase, de iberic, si fata prelunga. Imediat ceilalti doi ii intaresc vorbele ajutati de o gestica sugestiva, care spune ca sunt experti in domeniu si au trecut de mult prin situatii de genul celei descrise de fraza sententioasa de mai inainte. Drept pentru care, doar asa, de al naibii, le mai iau o partida, inchizand cu jokerul. Joc dublu.

- Frate, dar stiu ca ai noroc, nu gluma! sare Marius, un blond cu ochii albastri. Daca continui in felul asta, cred ca in scurt timp ne lasi fara o letcaie.
- Nu-i problema, ii replic inca inainte de a-si termina vorba. Accept si plata cu cardul.
- Da, buna asta! recunoaste, izbucnind in ras. Dar hai sa speram ca nu va fi cazul.
- Sperati voi, ca voi pierdeti, rad la randul meu. Eu sper ca jocul se va desfasura la fel ca si pana acum si am sa plec de aici cu suficienti bani incat sa ii pot cumpara sotiei un colier de la magazinul de bijuterii din colt.
- Pe bune? Dar de o naveta de bere sau de niste bilete la meci de ce nu zici? Inseamna ca o iubesti cu devarat...
- Mda... Sunt una dintre acele exceptii care au noroc si colo, si dincolo.
- Ghinionul nostru.
- Da, da. Si asta numai si numai din cauza amicului vostru care a plecat la aparat...
- ...Sandu...
- ...din cauza lui Sandu.
- Da-l incolo de bou, ca oricum nu pupa el bucatica de la aia...
- Cum asa? De unde stiti? Deci nu intra in aparat? Atunci ce face? Sunt contrariat, torn eu gaz pe foc. Daca ar fi plecat pentru aparat, as mai fi zis. Dar sa iti lasi prietenii si nici macar sa nu intri, asta chiar nu inteleg...
- Ce e asa greu de inteles? El e un fraier, iar e o smechera, care il face cum vrea muschii ei. Stii vorba aia: unul nu malaiul, altul cu vatraiul?
- Da, parca am auzit-o saptamana trecuta la ultimul vernisaj de la Sala Dalles...
- Ei bine, in cazul asta el este cel cu malaiul.
- Deci il tine de papagal?
- Absolut!
- Neplacuta situatie. Si nu ati incercat sa ii deschideti ochii, sa il faceti sa renunte la ea si sa isi gaseasca pe cineva potrivit, care sa ii permita intrarea?
- Oho, de cate ori nu i-am zis... Degeaba. I s-a pus pata pe Amalia -asa o cheama pe fufa- si nu mai poate sta fara ea. E prins rau.
- Nasol de el. Dar e nasol si de voi, ca uite, tocmai am tras atuul si v-am mai luat cate doi marafeti. Trece-i acolo, in catastif, sa nu uitam...
- Of, of, of... Dar stiu ca ai facut in scaldatoare...

"Astazi nu mai are rost sa incerci sa demonstrezi nimic, fiindca nu mai ai cui demonstra..."

Ultimele schimburi de cuvinte le-am avut cu Olimpiu, cel de langa mine. Un baiat simplu, care incearca, fara succes, sa para complicat. Oricine il vede isi da seama de cum deschide gura ca bagajul sau  informational nu este unul foarte solid si nici nu va fi vreodata, preocuparile sale inscriindu-se in sfera celor populare, gen muzica, dans, fotbal, alcool si, bineinteles, sex. Totusi, nu pot sa nu remarc ca are un oarecare farmec al sau, farmec ce rezida din strungareata larga, care ii da un aer nostim, de cuceritor. Ma intorc catre Marius, cel mai zgarcit la vorba dintre cei trei.

- Marius, care-i scopul tau in viata? Ti-ai fixat unul?
- N-as putea zice. Ma orientez pe moment. Prefer sa nu imi fac vise marete, ca sa nu fiu dezamagit cand ma trezesc si vad ca nu mi s-au indeplinit.
- De ce nu crezi ca s-ar putea indeplini?
- Ma uit si eu in jur.
- Si ce constati?
- Mizerie. Decadere. Egoism. Nu mai e lumea care era. Nu mai are rost sa incerci sa demonstrezi nimic, fiindca nu mai ai cui demonstra.
- Asa crezi, ca s-au dus toti oamenii buni? Nu mai vine nimeni din spate?
- Nt... Vin, dar din ce in ce mai rai, mai murdari.
- Esti tu prea pesimist... Nu se poate sa nu fie o luminita la capatul tunelului.
- Tu o vezi?
- Nu, dar continui sa sper ca e undeva acolo. Daca nu pentru mine, atunci pentru baiatul meu.
- Ai un baiat? Sa-ti traiasca!
- Multumesc.
- Atunci chiar ca nu ai de ce te plange. Sotie, copil, noroc la carti... Asa viata mi-as dori si eu.
- Ce te opreste sa o ai?
- In particular, ghinionul. In general, sistemul.

Inchid din nou cu jokerul, apoi inca o data si inca o data, pana se termina jocul. In final, dupa ce se trage linie, reiese ca am de incasat de la trioul Marius, Olimpiu si Mihai, vreo suta cincizeci de lei. Ma uit la ei. Ii vad descumpaniti. Se scotocesc prin buzunare cu gesturi lente, fara sa scoata o vorba. Imi dau seama si de ce: il injura in gand pe Sandu, care s-a dus la Amalia si mi-a lasat mie locul. Astept sa scoata banii, apoi le fac semn sa ii pastreze. Nu dupa bani am venit eu la masa de joc, ci doar sa mai scutur putin fumul de tigara si alcoolul care imi inundasera simturile... Baietii imi multumesc, zambesc bucurosi si se duc la ale lor, in timp ce eu ma intorc la repriza a doua de fum de tigara si alcool. Stiu ca voi fi luat la rost de toata lumea, ca unde am fost si ce am facut, dar nu ma intereseaza. Vorba lui Marius: Nu am nimic de demonstrat, fiindca nu am cui demonstra...

Din aceeasi categorie:

Singuraticii

"Traiesc claustrata,  izolata, insingurata..."

Cea in ale carei unghere sufletesti vom patrunde de aceasta data este o tanara si fidela cititoare a sit...

Citeşte mai mult...

Cântăreții

"A trage pe nas e una dintre putinele adevarate bucurii ale vietii..."

Ne aflam la statia de metrou Piata Iancului, pe culoarul care, ca orice culoar, ...

Citeşte mai mult...

Îndrăgostiții

"Mai apoi are sa apara placerea, care are sa copleseasca durerea..."

Continuam periplul nostru prin mintile si sufletele tinerilor din ziua de azi cu u...

Citeşte mai mult...

Ludicii

"Sunt confuza si debusolata ca Sue Ellen, din Dallas!"

Invitata noastra pentru rubrica in care trasam profilul generatiei tinere este de aceasta data j...

Citeşte mai mult...