gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue21112017

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Glumeţii

Evaluare: / 1
1

"Diferenta dintre rosu si roz consta in culoare..."

Ne aflam pe Transfagarasan, cazati la una dintre frumoasele si cochetele cabane de la poalele muntilor Fagaras. Petrecem clipe de tihna in compania familiilor si prietenilor. La aceeasi cabana, alte grupuri de turisti, unul mai numeros si plin de viata ca altul, se bucura de vacanta. Tineri evervescenti si zgomotosi, cu sangele curgandu-le iute prin vine, isi consuma ziua cu excursii montane, iar noaptea cu orgii erotico-bahice.

E interesant sa ii urmaresti in actiune. Baietii dau tot ce au mai bun in ei pentru a cuceri fetele, iar fetele se prefac ca nu vad, cu totii constienti fiind de miza jocului, aceeasi de cand lumea: sexul.

Printre baieti remarcam unul oarecum deosebit. Nu in infatisare, nu in purtare, si nici in modul in care se imbraca: in expresia fetei, in aerul pe care aceasta il denota. Rade tot timpul, dar parca nu e rasul lui. Ceva la el contrariaza. Asa incat lasam totul deoparte si il abordam direct. Ii spunem cine suntem si ce vrem. Ne intreaba de ce tocmai el. Ii raspundem ca ne place rasul lui si il invitam pe terasa din spatele cabanei, unde parca e putin mai liniste decat in fata..


- Deci, cum te numesti, tinere?
- Deci ma numesc Tiberiu. Tibi pentru prieteni.
- Un nume frumos. Foarte frumos. Spune-ne, Tibi, ce astepti tu de la viata?
- Sa treaca mai repede.
- Cum adica? Pai, daca trece viata, vine moartea. Tu iti doresti sa mori?
- Nu chiar.
- Atunci?
- Atunci, ar trebui cumva nuantate lucrurile.
- Esti invitatul nostru la a nuanta.
- Stiti bancul cu rosu si roz?
- Nu.
- In ce consta diferenta dintre rosu si roz?
- Spune-ne tu.
- In procentul de alb din rosu sau de rosu din alb.
- Adica?
- Adica in culoare. Hahaha... (izbucneste in ras)
- Interesant. Si asta e banc?
- Da, da...
- Atunci, hai sa radem si noi!

Incepem si noi sa radem, din ce in ce mai tare, mai cu pofta. La fel si Tiberiu, mareste ritmul. Nu e prea clar de ce rade fiecare, de banc, daca se poate numi asa, sau unul de altul, cert e insa ca rasul e molipsitor si ca, vazandu-ne cum ne tinem cu mainile de burta, si alti tineri din jur se pun pe ras, lucru care inteteste si mai abitir hohotele noastre...

 

"Razi de cel din fata ta inainte sa rada el de tine..."

Intr-un final ne amintim ce ne apucasem sa facem si ne oprim din ras. Se opreste si Tiberiu. Il privim cu atentie. E un baiat inalt si subtire, brunet, la vreo 20 de ani, care, asa cum observasem de dinainte, are un aer trist pe figura. Aer care contrasteaza puternic cu modul expansiv in care se manifesta. Ne e clar ca baiatul ascunde ceva, ca expansivitatea sa este una de fatada, care mascheaza dureri nebanuite.

- Bun, Tibi. Ti-ai facut numarul, l-am apreciat, l-au apreciat si ceilalti, acum hai sa revenim la oile noastre. Spune-ne care e crezul tau.
- Devenim religiosi?
- Noi nu devenim. Noi suntem din nastere. Poate tu devii.
- Nu am de gand. Am fost destul, si tot degeaba. Destul cu credinta. Mi-a ajuns.
- Ce vrei sa spui?
- Sunt dezamagit de Dumnezeu!
- Aoleu! Dar ce anume ti-a facut? Sau, mai bine zis, nu ti-a facut?
- Nu m-a ajutat cu ce aveam nevoie atunci cand am avut nevoie. De atunci m-am suparat pe El si am lasat mai moale religiozitatea.
- Nu faci bine, dar asta e treaba ta. Te-ai gandit o clipa macar ca incercarea prin care ai trecut ar fi putut fi, de fapt, o proba la care ai fost supus, dar pe care nu ai trecut-o?
- M-am gandit, dar raspunul a fost negativ. La prea multe probe am fost supus, si toate soldate cu esecuri, ca sa mai cred si sa sper. Chiar asa, stiti bancul cu Dumnezeu si sfintii?
- Care dintre ele, ca sunt mai multe?
- Cel cu sfintii canibali.
- Nu, p-asta nu-l stim.
- Zice asa: Stiati ca sfintii sunt canibali?
- Nu, de ce?
- Pai, alfel nu s-ar spune: "Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii!".... Hahaha... (rade ca apucatul)
- Misto, pentru cine il intelege. Cand l-om intelege, om rade si noi... Dar tot nu ne-ai spus care e crezul tau in viata. Nu Crezul bisericesc, ci motto-ul dupa care te ghidezi cand actionezi. (se opreste din ras)
- Pai, ar fi urmatorul: "Razi de cel din fata ta inainte sa rada el de tine..." Ceea ce si fac... Hahaha... (incepe iar sa rada ca bezmeticul)

"Sa bea o bere cu tatal sau e cel mai frumos lucru pe care il poate cere un tanar de la viata..."

Baiatul din fata noastra nu este normal. Sau, daca este, reuseste sa isi ascunda normalitatea foarte bine. Pentru ca, altfel, oricine ii aude rasul zgomotos si ii vede convulsiile care insotesc acest ras, poate jura ca e sissy. Noi, insa, continuam dialogul cu el ca si cu oricare alt tanar din ziua de azi, incercand sa aflam ce anume l-a adus in starea in care se afla.

- Tibi, cand ai plans ultima data?
- Azi-noapte. Dar si in noaptea de dinainte, si in cealalta...
- De ce?
- Mi-am adus aminte de tata.
- Si?
- M-am gandit cum era cand mergea cu mine pe stadion si jucam fotbal impreuna. Alergam pana nu mai puteam. Iar la sfarsit ne opream pe o terasa si beam bere amandoi. Sa bea o bere cu tatal sau e cel mai frumos lucru pe care il poate cere un tanar de la viata.
- Intr-adevar, e un moment special. Dar ce s-a intamplat cu el?
- A fost lovit de un camion.
- De mare tonaj?
- Foarte mare.
- Of, of, of... Ne pare rau sa auzim una ca asta. Pesemne ca ati fost devastati, si tu si mama ta.
- Eu, da. Mama, nu stiu. Ne-a parasit in urma cu 11 ani si de atunci nu mai stim nimic de ea. A cautat-o tata o vreme, dar apoi s-a consolat cu gandul ca nu are sa o mai vada niciodata si a renuntat. A zis ca probabil asa i-o fi fost scris.
- Si parerea ta care e?
- Parerea mea e ca n-a mai suportat bataile lui si a plecat din tara.
- O batea?
- Daaaa. O ardea in mor regulat. Era foarte gelos. Era de ajuns sa i se para ca se uita dupa vreunul, ca imediat ii sarea mustarul si se punea cu pumnii pe ea.
- Serios? Inseamna ca avea o problema cu toleranta.
- Serios, serios. Cand i se punea pata, era greu de stavilit. Dadea in ea pana nu mai putea. As putea spune ca toleranta lui tindea spre zero.
- Pai, ce te opreste? Spune!
- Spun: "Toleranta lui tindea spre zero."
- Bravo. Te simti mai bine?
- Da, da. Chiar ma simt. Cred ca de acum inainte am sa spun mai des chestia asta.
- Asa sa faci.
- Apropo. Bancul cu casa de toleranta il stiti?
- Nu, sigur nu. Nu stim niciunul dintre bancurile tale.
- Nici nu ati avea cum, fiindca le scot pe loc. Le improvizez dupa cum imi vine. Deci fiti atenti! Vine un tip la o casa de toleranta si intreaba: "Nu am niciun ban, dar am un libido naprasnic. Daca tot e casa de toleranta, ma tolerati si pe mine un sfert de ora?"... Hahaha... Tare, nu? V-a placut? (izbunceste din nou in ras, acelasi ras nebunesc, spasmodic, deloc controlat)
- Tare de tot! Tare ca fierul iute ca otelul. (Sa ii facem placere, radem si noi cu el, desi bancul ni s-a parut o porcarie)
- Doar v-am zis ca le am... Hahaha...

"Nu e bine sa te apropii prea mult de fiinta pe care o iubesti...."

Vorbim cu Tibi de ceva vreme si nu reusim sa il descifram. Ne e clar ca sufera. Ne-a destainuit, ca, pe langa pierderea parintilor, se mai confrunta cu doua probleme: are un frate paralizat, iar iubita l-a parasit de curand. In plus, i-a fugit pisica si i-a murit papagalul. Numai belele pe capul lui. Dar, cu, toate astea, el rade. Tocmai asta ne contrariaza. Altii, in locul lui, ar fi negri de suparare; el, in schimb, radiaza de fericire...

- Tibi, de baut, bei?
- Mananci, calule, ovaz? Cum sa nu beau? De ce sa nu beau? Sunt beteag? Nu! Si-atunci? Atunci beau, de ce sa nu beau? E vreo problema?
- Nu e nicio problema, voiam doar sa stim.
- Foarte bine. Acum, ca stiti, nu dati si voi o bere?
- Da, cum sa nu nu dam? Normal ca dam. Pana vine omul cu ea, poate ne mai spui cate ceva despre tine. De exemplu, ce iubesti, ce dispretuiesti si ce iti este indiferent?
- Pai, totul.
- Cum asa?
- Simplu. Sa luam un exemplu: un lucru oarecare. La inceput iti este indiferent. Apoi te apropii si descoperi la el anumite calitati pe care nu le observasesi de la distanta. Te atasezi de el si ajungi sa il iubesti.
- Interesant. Si mai departe?
- Apoi faci imprudenta si te apropii si mai mult. Si atunci descoperi o multime de defecte care nu erau vizibile de la departare, si nici din apropiere. Si, firesc, ajungi sa nu-ti mai placa, sa urasti acel lucru.
- Si?
- Si, dupa o vreme, incepi sa il uiti si iti devine din nou indiferent, la fel ca la inceput. Cum am zis, e simplu.
- Tu vorbesti acum de un obiect sau de un om? Parca ai descrie o relatie intre doua fiinte... Asa s-a intamplat cu iubita care te-a parasit? De ea e vorba?
- Luati-o cum vreti.
- O luam cum spui tu.
- Bine, atunci, de ea e vorba. Sunteti multumiti acum?
- Nu e vorba de multumirea noastra. E vorba ca oamenii care citesc ce spui tu sa ramana cu ceva, sa invete din experienta ta si sa nu repete greselile tale.
- Dar eu nu am gresit cu nimic!
- Ba ai gresit!
- Ba nu!
- Ba da! Te-ai apropiat prea mult. Ce-ti trebuia? Daca te simteai bine la semidistanta, de unde puteai vedea calitatile, nu si defectele, ar fi trebuit sa ramai acolo.
- Nuuuuuuu! Nu-mi spuneti asta! Stiu asta! Stiu ca nu e bine sa te apropii prea mult de fiinta pe care o iubesti. Mi-o spun, noapte de noapte, in gand, si tot degeaba... Nu vreau sa o mai aud din nou. Nu mai spuneti asta!
- Bine, Tibi, bine... Uite, ca sa te linistesti, poate ne spui tu ceva frumos.
- Ce anume?
- Un banc d-ala de-al tau, original, ar pica foarte bine de incheiere...
- Chiar asa, aveti dreptate. Fiti atenti. ceva la tema! Cica un copil isi pierde tatal. Si, pe cand omul e pus in sicriu, intins pe masa din biserica, il jeleste: «Of, of, tata, cui ma lasi?» La care tatal deschide ochii si, printre buze, ii sopteste: «Lu' ma-ta!» Dupa care se culca la loc si isi doarme, in continuare, somnul de veci... Misto, nu?
- Da, da... Dar ai grija cand mai spui d-astea, sa nu dai peste vreunul cu toleranta zero....

Izbucnim in ras inainte de a o face el. Ceea ce ii face placere. Nu se astepta. Imediat izbunceste si el. E un ras vital, total, izvorat din adancul sufletului. Un ras care il descatuseaza pe Tibi. Avea nevoie de el. Rade mereu, e un baiat vesel de felul lui, dar de mult nu rasese asa. Curat, adevarat. Mai cerem un rand de bere si, in timp ce dam noroc, nu ne putem retine un gand ascuns: la noapte, Tibi are sa doarma bustean...

 

Din aceeasi categorie:

Întreţinutele

Întreţinutele

"Nu punem mare pret pe notiunile teoretice. Mai importanta ni se pare practica..."

Sunt doua tipe bine, cu fizic si atitudine; una - blonda, alta - ros...

Citeşte mai mult...

Pisicuțele

Pisicuțele

"Iubim matematica si uram barbatii!"

E ora sapte seara cand, hotarati sa continuam creionarea conturului moral al tineretului din ziua de azi, intram i...

Citeşte mai mult...

Taximetriştii

Taximetriştii

"Iubirea e ceva mult mai profund decat un petec de hartie..."

A nins puternic, e zapada depusa in strat gros pe carosabil, asa incat populatia este sfa...

Citeşte mai mult...

Singuraticii

Singuraticii

"Traiesc claustrata,  izolata, insingurata..."

Cea in ale carei unghere sufletesti vom patrunde de aceasta data este o tanara si fidela cititoare a sit...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Tinerii de azi Glumeţii