"Stau in pluta si meditez!"

Laurentiu Sandu este bucuros ca se poate destainui in fata cititorilor nostri. Stie ca "Vechea poveste" este singurul site care realizeaza interviuri cu tineri de rand, fara veleitati de celebritate si fara pretentii de salt social.

Ne spune ca isi iubeste foarte mult sotia si ca are de gand sa incerce sa-i fie fidel toata viata, dar ca nu e sigur ca va reusi. El o stie pe Andra din frageda pruncie, au locuit in acelasi cartier. Ii facea adesea vizite amicale, dar nu a intrat la ea, ca sa o cunoasca in sens biblic, decat in urma cu patru ani. Pana atunci i-a respectat acesteia dreptul unei alte optiuni si a jucat, solitar, cartea abstinentei. Iar acum, de cand a venit din Angola, o joaca din nou, el neavand raport cu ea nici macar o data de cand s-au revazut.

– Laur baiete, nu ne-ai spui cum stai cu lova.
– Stau destul de slab, sunt un om sarac. Castig, ca sergent, foarte putin pe luna, bani din care ne chinuim sa traim eu, Andra si fratele ei. Ba, mai mult, ii mai dau ceva si mamei, care e singura si se tareste de pe azi pe maine, cu o pensie de rahat. E vai de ea!
– Din misiunea in Angola nu te-ai ales cu nimic?
– Ba da, am venit cu vreo 5.000 de euro, adica vreo 250 de milioane vechi, dar tot pauper sunt. Astia-s bani? Daca intru in ei, ii termin intr-o saptamana!
– Spune, imprumuti oameni cu bani?
– Da, mai ales pe cei pe care ii cunosc. Dar nu cu mai mult de doua sute de lei, caci mi-e teama ca nu-i mai vad inapoi. Prefer sa tin banii la banca, decat sa alerg dupa ei pe la rau-platnici.
– Va sa zica, ti-ai depus banii la banca. Stii cumva exact unde se afla ei acum?
– De unde sa stiu?! Banuiesc ca-s pe circuit, pe la vreunul care a cerut credit. Dar exact, drept sa sa spun, nu stiu unde sunt banii mei. Oricum, cand voi avea nevoie de ei, or sa-mi dea cei imputerniciti alte bancnote, de valoarea celor pe care le-am dat.
– Nu te-ai gandit sa te distrezi, sa folosesti milioanele la aflarea unor placeri noi, diferite de ce cele cunoscute pana acum?
– Ba da, m-am gandit si la asta, dar am abandonat ideea. Vedeti, eu cu bautura nu ma omor, jocuri de noroc nu practic... Asa ca, ce sa fac? Sa intru intr-un cabaret si sa ma trezesc cu o cocota dezmatata in brate, care minte cand imi spune ca ma iubeste? Mersi, dar nu-i genul meu!
– Sa intelegem ca nu mai crezi in declaratia capitala? Andra nu obisnuieste sa ti-o mai faca?
– Ba da, mi-o face, si eu ii raspund pe masura. Ii declar "Te iubesc!" de cinspe ori pe luna, desi nu cred ca in asta se ascunde secretul fericirii.
– Dar unde?
– In gasirea propriului drum, in depistarea adevaratei pasiuni personale.
– Cum adica?
– De exemplu, eu sunt indragostit de inot. Desi  nu cunosc performerii nationali in domeniu, ma atrage acest sport si, cand am timp, ma arunc in bazin si stau cate o jumatate de ora in pluta.
– Vrei sa spui, desigur, in pozitie de "pluta", cu burta in sus.
– Da, desigur. Stau asa, rupt de realitate, golit de sentimente, si incerc sa-mi gasesc drumul, meditez la scopul omului pe pamant.
– Si care ar fi acesta, pentru tine?
– Scopul vietii mele e sa urc in grad si sa  ajung colonel!