Sambata la pranz, in patiseria de pe bd. Carol intra doi baieti la vreo 20 de ani. Unul dintre ei, cret si cu ochii verzi, foarte simpatic, se asaza la coada, in vreme ce amicul sau, un tip inalt si slab, merge si studiaza oferta din galantar. Peste cateva clipe, cand ii vine randul primului, cel din urma se apropie de el si isi exprima preferintele: "Eu zic sa luam savarine; par proaspete si insiropate". Celalalt il asculta si comanda: "4 savarine, va rog frumos, domnisoara!" De dincolo de tejghea, vanzatoarea, o fata haioasa, cu nas carn, ochi de veverita si parul prins intr-o coada lunga

Sambata noaptea, la Florina, e mare bairam. Isi serbeaza fata majoratul. Inca de dimineata, parintii, tipi de comitet, atenti la nevoia de expansiune a adolescentei, au inceput pregatirile: tatal a carat navete de bere si sucuri, carne de mici, plus un sac de paine; mama a pregatit o multime de sandvisuri, prajiturele si alte bunatati la minut, iar sora mai mare, Gina, a luat artificii, beteala, confetti. Pe la ora 18.00, cand toate pregatirile au fost gata si sampania pusa frumos la gheata, babacii, oameni intelegatori, si-au facut bagajele si au intins-o, tatal dand ultimele indicatii Ginei: "Ai grija sa nu lipseasca nimic, sa fie tot timpul paharele pline si muzica sa nu taca o clipa! Sa se stie in bloc ca-i sarbatoare la noi!". Receptiva, aceasta i-a alungat temerile: "Stai linistit, doar ma stii cat sunt de atenta!", si imediat ce i-a vazut plecati, a luat-o pe sora ei de mana si i-a spus: "Am ramas singure! In seara asta o facem lata!", iar cealalta a ras si i-a facut smechereste cu ochiul: "A venit si ziua mea! Ori la bal, ori la spital!".

Magazinul Bucur Obor din Bucuresti, ziua in amiaza mare. La unul dintre raioanele de cosmetice, doi tineri la vreo 30 de ani, destul de curatei si finuti, le tot sucesc pe vanzatoare: “Ne aratati si aia? Da’ aia cum miroase? Am dori sa o vedem si pe ailalta...” Si tot asa. Pana la urma, se hotarasc la vreo doua-trei chestii, toate pentru fata. El da sa le plateasca, dar ea il opreste: “Lasa-ma pe mine, Radu! Vreau sa scap de niste marunt!” Baiatul o lasa sa plateasca, apoi amandoi se indeparteaza de raion, multumiti de achizitiile facute, cand, deodata, o voce ii opreste: “Domnisoara, v-au luat ceva?”

Surprinsa, fata se intoarce si o intreaba pe vanzatoarea care strigase: “Poftim? Ce sa-mi ia? Cine?” si, instinctiv, isi duce mana la buzunar. E gol. “Portofelul! Nu mai am portofelul!” Vanzatoarea zice: “Nu i-ati vazut pe hotii aia din spatele dvs.? Am vrut sa va fac semn, ca-i stiu de mult, pe aici isi fac veacul, dar mi-a fost frica! Pe o colega au asteptat-o seara si au batut-o rau, ca i-a dat in gat odata!” Zicand astea, femeia de dincolo de tejghea ii arata la iesirea din magazin un grup de vreo cinci indivizi negriciosi, ce tocmai parasisera incinta. Intr-o clipa, Radu insotitorul victimei, un baiat cam dolofan, dar simpatic, ia fata de mana si zice: “Hai dupa ei!”

E dupa-amiaza si autobuzul 331 este aglomerat; se intoarce lumea de la munca. In partea din fata mai e putin spatiu, dar in spate calatorii sunt lipiti unul de altul, de-abia mai pot respira. Cand, deodata, pe la Arcul de Triumf, se aud niste sunete comune: “Piu! Piu!” si un tanar smecheros, cu mustata, anunta cu glas tare: “Suna telefonul!” Apoi adauga la misto: “Oricine ar fi, nu sunt aici! Sunt pe teren!” Imediat, vreo patru oameni, barbati si femei, al caror ton de apel este identic cu cel auzit, incep sa se caute prin buzunare sau genti si scot cate un telefon mobil pe al carui ecran prives curiosi si, pe rand, conchid: “Nu e al meu!”; “Nici al meu!”; “Al meu nici atat!” Pana cand, in fine, se aude un glas barbatesc: “Alo, da? Cine-i acolo?”, iar tanarul dezghetat, haios si mucalit, trage concluzia: “Al lui e!”

Tipul al carui aparat sunase, un brunet cu nasul mare, la vreo 25 de ani, intra in legatura cu persoana care il apelase si care se pare ca e iubita lui: “Da, draga, e o adevarata placere! Sunt in autobuz, nu m-ai prins bine, dar nu-i nimic! Zii!” Si ea zice, timp in care el se uita imprejur, cautand putina intimitate, pe care nu o gaseste insa, cu totii continuand sa se hlizeasca la el.

Sofer de taxi la o firma privata, Marian Dumitru, un om bland si cumsecade al carui chip seamana izbitor cu cel al actorului Mitica Popescu, este oprit luni, pe la ora 21.00, pe Calea Dorobanti, de o distinsa doamna. Imbracata extrem de elegant si cu mult bun gust, posesoare de aur pe maini, la gat si in urechi, ea urca in masina si zice: "Buna seara! Vreau sa mergem la magazinul de pe Calea Victoriei. Am patru mii pe care trebuie sa le sparg!" Si zicand astea, pune mana pe luxoasa poseta, o deschide si arata banii.