Linistea obisnuita dintr-un autobuz 104, la amiaza, este sparta de un urlet animalic: «Sarma!» Toti cei din autobuz, inclusiv soferul, un tip mustacios, cu nasul mare si gura mica, se intorc si privesc o clipa in directia de unde a venit sunetul, in spatele vehiculului. Acolo nu stau decat doi tineri smecherasi, imbracati in blugi uzati si geci de piele roase, nebarbieriti, cu ochii rosii de nesomn sau alcool, mestecand guma. Asa ca nimeni nu le zice nimic. Dar, cand, peste putin timp, puternicul sunet se aude din nou, mai tare si mai raspicat: «Sarma! Sarma!», speriata, o doamna plina de gratie, in sarafan scolaresc si camasa alba, intreaba in jur: “Cine zbiara asa? Ce se intampla?” Nimeni nu ii raspunde si, cum momentan nu se mai aude nimic, femeia se linisteste. Strigatele bestiale nu inceteaza insa. «Sarma! Sarma, ma, n-auzi?!», racneste cineva din fundul autobuzului. “Sarma! Capul jos!” si atunci mai multi calatori tresar. “Ce spune?” intreaba iar frumoasa doamna, “Ce vrea?”
De alaturi, un domn simpatic, chiar daca poarta ochelari cu rama groasa, ii explica: “Cred ca striga «Sarma! Sarma, ma, n-auzi?!» Nu stiu ce i-o fi venit. Cred ca e o forma de refulare a tinerilor de azi!” Dand semn ca intelege, doamna clipeste de cateva ori si aproba din cap. Dar in discutie se baga si o alta persoana, si anume o blondina planturoasa, pulpanoasa si pistruiata, cam la 25 de ani, genul clasic de moldoveanca devoratoare de barbati. “Ce refulare, dom’le? Astia striga la mine, ca sa ma agate! Adica, vezi Doamne, vor sa ma prinda cu sarma!” Si ia o pozitie studiata, de tipa afectata profund. Atunci se aude iarasi urletul: «Sarma! Sarma!», iar cei 2 smecheri, multumiti ca i-au bagat pe toti in sedinta, pufnesc in ras, renuntand sa mai ascunda faptul ca ei fac galagie.
Cel care lamureste lucrurile este un barbat sobru, cu aer de profesor pensionat, care intervine si explica: “E vorba de «Trenul Foamei». Golanii astia fac misto de moldoveni, amintindu-le de «Trenul Foamei», cu care au plecat sarmanii oameni dupa razboi, cand nu mai aveau ce manca. Ei cred ca sunt amuzanti, dar nu sunt!” Dupa care se intoarce la randul sau catre tineri sidoiil ignora si rad mai tare, iar unul dintre ei se scoala brusc in picioare, cu mana dreapta intinsa in fata si urla cat poate: “Unde sunteti, moldovenii mei?”, iar celalalt, ridicat si el de pe scaun, raspunde tot asa, strigand: “Aici, Maria Ta!” Si hohotesc amandoi ca istericii: “Ha! Ha! Ha! Ho! Ho!”, ceea ce o face pe batrana evlavioasa sa-si faca trei cruci mari si sa zica: “Dumnezeule mare!”
Cand autobuzul ajunge la Vatra Luminoasa, situatia e neschimbata: mistocarii striga din ce in ce mai tare: “Sarma!» si se distreaza teribil, contrariind si speriind calatorii, iar acestia acuza o stare de disconfort accentuat. Aici, intre cei care urca, este si un individ masiv, cu cap mare, maxilar puternic, nas infundat si bicepsi impresionanti, in genul celor ai lui Doroftei inainte de a se ingrasa precum un porc. Tanarul, avand vreo 25 de ani si imbracat fiind cu un maiou strans pe corpul puternic, nu iese insa in evidenta atat prin constitutia monstruoasa, cat mai ales prin sarma dentara care-i da un aspect hidos, de bruta nemiloasa. Cei care nu-l observa totusi sunt baietii pusi pe glume care, rosii la fete de ras, isi vad mai departe de distractie: «Sarma! Ha! Ha! Ha! »
Zdrahonul cu alura de boxer nu pricepe initial ce spun baietii, dar, cand isi da seama, face cativa pasi spre ei, le ranjeste amenintator, etalandu-si dintii mari si sarma stralucitoare din gura. “Ba, putoilor, sunteti smecheri? Sunteti ciumegi?” li se adreseaza el si, fara nici o avertizare, ii apuca fulgerator si-i da cap in cap, de rasuna tot autobuzul. Apoi, la Arena Nationala, unde e capat de linie, ii azvarle jos, dandu-i de-a berbeleacul pe scari, le baga cate un pumn in fata de le da borsul pe nas si ii pune pe fuga: “Bagati viteza, putoilor! Hai, pas alergator, sa nu vin dupa voi, ca va sparg!” Smecherii se indeparteaza imediat alergand, fara sa se uite inapoi, iar domnul cu ochelari il felicita pe tanar: “Bine le-ai facut! Au cautat-o cu lumanarea!” Atunci, tanarul isi incordeaza demonstrativ muschii care ameninta sa-i rupa tricoul stramt si se confeseaza: “Niciodata n-am putut sa sufar golanii. Pot sa spun chiar ca imi repugna...”
Din aceeasi categorie:
Cumpăna dificilă
Unic fiu al unei familii de intelectuali, Marc Savoiu a beneficiat de o educatie aleasa si de o grija exagerata din partea parintilor. Crescut, vrand-...
El o sugea de gât, ea îl muşca de piept
“Te iubesc! Te iubesc, Charlie!”, ii zice ea lui in autobuzul 117 plin ochi care pleaca de la la capat, de la Unirii, la orele amiezii. “Te iubesc i...
Limba în ureche
Patru baieti si patru fete ies in fuga din liceul "Mihai Viteazul" si se urca in tramvaiul 55, care e aproape gol. Se asaza toti pe scaune, dar nu ori...
E grea meseria de beţiv
O multime de oameni echipati in costume nationale, asezati pe doua randuri, militareste, este stransa in fata piedestalului fostei statui de la Piata ...
TINETI MINTE!