gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue25062019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Obsesia muzicii

Evaluare: / 1
1

Casatoriti fiind de 5 ani si avand un bebelus de un an, tinerii soti Ginuta si Marian Botez sunt mutati de curand intr-un bloc situat pe Sos.Stefan cel Mare, nu departe de Stadionul Dinamo. Aici, in scurta perioada in care a habitat, cuplul a stabilit frumoase relatii de amicitie si respect cu ceilalti locatari, exceptie facand doar vecinii de deasupra. De acestia apropierea a fost imposibila, motivul principal constand in faptul ca respectivii, doi tineri si melomani frati maghiari, asculta muzica non-stop cu sonorul dat la maximum. Si asta nu ar fi nimic, numai ca, de la o vreme incoace, teroarea s-a amplificat si a imbracat noi forme: celor doi li s-a pus rau pata pe un cantec al apreciatei trupe autohtone Bosquito, cantec pe care il pun incontinuu la statie lor de amplificare de mare putere, exasperand pe toata lumea.

La fel stau lucrurile si in seara zilei de vineri, 7 octombrie, atunci cand, din apartamentul situat peste cel al familiei Botez, razbat din nou acordurile distorsionate ale melodiei Pepita: "Hai, iubito, nu fugi de mine/Hai, iubito, uita-te mai bine..." Ba, mai mult, peste vocea puternica a solistului se suprapun tipetele maghiarilor care, entuziasmati de frumusetea ritmurilor, repeta obsedant refrenul: "A-la-la-la, latino! A-la-la-la, Pepita!", ceea ce ii duce pe calmii soti Botez in pragul isteriei, urmarea fiind ca blanda Ginuta izbucneste: "Doamne, nu mai rezist! Muzica asta ma calca pe nervi!" si-si indeamna barbatul: "Fa ceva si opreste cantecul asta blestemat! Du-te peste ei!"

Marian, om intelegator si rezonabil din fire, intelege atunci ca asa nu se mai poate si ca trebuie sa urce la vecini. El isi ia inima-n dinti, lasa jena la o parte si bate la usa minoritarilor: "Cioc, cioc! Deschideti imediat!", insa, surprinzator, vecinii nu deschid. Dinauntru se disting clar vocile lor ragusite: "Hai, iubito, nu fugi de mine...", acompaniind formatia, se mai aud niste tropaituri puternice, semn ca respectivii danseaza, dar nu deschid. De-abia cand, iesindu-si din minti, Marian Botez se pune cu pumnii pe usa: "Bai, ungurilor! Bai, oameni buni! Deschideti!", cei doi binevoiesc sa-i deschida: "Ce-i, nene? Ce s-a intamplat?"

Omul se uita la ei, ii vede la bustul gol, transpirati leoarca, si isi da seama ca tinerii sunt dezlantuiti. Zice: "Pai, ce faceti, fratilor? Nu va mai potoliti odata? Ca ne-ati innebunit cu Pepita asta!" si-si pune demonstrativ mainile in cap. Un ungur ii raspunde atunci: "Scuzati, domnule, ne pare rau, dar noi traim muzica!", iar celalalt completeaza: "Iubim Bosquito! Iubim "Pepita! A-ie, latino!", vorbe care-l fac pe domnul Marian sa-i priveasca oarecum descumpanit. Dupa cateva clipe, insa, isi aduce aminte spusele nevestei: "Nu mai pot, nu mai suport Pepita!" si, adoptand un ton mai sobru, le cere socoteala: "Bine, bine, traiti muzica, dar de ce o puneti asa tare? Si de ce ascultati intruna numai melodia asta tampita?" Maghiarii izbucnesc atunci intr-un ras puternic, sanatos si, dupa ce efectueaza cateva figuri de dans, miscandu-si soldurile stanga-dreapta si batand din calcaie, raspund complet nevinovati: "Fiindca ne place! E bestiala Pepita! Suntem morti dupa ea!" Si apoi ii spun ceva ce il lasa paf: "Ne place atat de mult incat am tras un CD intreg numai cu ea!" Auzind asa grozavie, omul nu isi poate infrana o exclamatie: "Doamne Dumnezeule! Ce obsesie!" Totusi, in urma negocierilor dintre cele doua parti, Marian ii convinge pe vecini ca, dupa ce mai asculta de zece ori cantecul lor favorit, sa opreasca muzica, iar ei se conformeaza si procedeaza intocmai.

Surpriza cea mare vine atunci cand, odata intors acasa, cu trupa Bosquito oprita din actiune, se reinstaleaza linistea in bloc si sotii Botez incearca sa consume cateva moment de tandrete. Caci numai ce el o inlantuie pe ea tandru si-i da fraga buzelor, ca se si aude bazaitul bebelusului: "Oaaa! Oaaa!" Femeia se duce rapid in camera lui, il alapteaza, il leagana, insa totul e in zadar, copilul se incapataneaza sa nu adoarma, asa ca, iritat la culme, barbatul striga deodata: "Mai intai astia cu muzica lor, acum asta micu'! Ce cosmar!" si, intr-un acces necontrolat de furie, se pomeneste ca din gura ii iese, tipat, obsedantul refren: "Hai, iubito, nu fugi de mine/Hai, iubito, uita-te mai bine..."  Iar in clipa aceea, micutul inceteaza brusc cu plansul. "Doamne, s-a obisnuit cu ritmurile astea!" constata atunci stupefiata Ginuta, "S-a obisnuit cu Bosquito!"

Apoi, realizand ca asta e singura ei sansa, isi trimite multiubitul sot inapoi: "Du-te repede pana sus si zi-le maghiarilor sa mai puna Pepita de cateva ori, pana adoarme copilu', ca sa putem face si noi ceva in seara asta..."

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

Mila

Mila

La orele amiezii, intr-o garnitura a metroului bucurestean, urca, la Universitate, mama cu fiica. Mama are aproape 30 de ani, poarta haine taranesti s...

Citeşte mai mult...

Pofte nocturne

Pofte nocturne

Luni noaptea, putin dupa ora 22.00, in fata casei sale din strada Bacau, sade pe o bancuta coana Leana. Cum sta ea asa linistita si cugeta, se pomenes...

Citeşte mai mult...

La o băută cu Grigore Vasiliu-Birlic și Louis de Funes

La o băută cu Grigore Vasiliu-Birlic și Louis de Funes

Pe strada A.I. Cuza trec, bine dispusi, doi barbati destul de "afumati". Au in jur de 50 de ani si, in timp ce canta romante, se tin unul pe celalalt ...

Citeşte mai mult...

Clienţi imposibili

Clienţi imposibili

Odata cu venirea toamnei, pe bulevard au aparut o multime de negustori care vand tot felul de lucruri, unele mai traznite ca altele. Intre acestia, do...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Pe uliţele oraşului Obsesia muzicii