gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri14022025

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Horror de Pantelimon

Evaluare: / 4
1

E trecut de zece seara si peste oras s-a lasat intunericul. In parcul din preajma Stadionului National e o bezna de nu se poate. Putini sunt cei care se incumeta sa patrunda si acestia sunt in general barbati, de cele mai multe ori in grupuri de cate doi-trei. Totusi, la intrarea din Bd. Basarabiei, fost Muncii, isi face aparitia, coborand din tramvaiul 56, o tanara. E domnisoara Anda, o fata de 25 de ani, plina de sex-appeal, dar necasatorita si care inca locuieste cu parintii intr-un bloc din spatele parcului. Se intoarce de la serviciu, unde a fost retinuta cu treburi de un sef despotic si, ca sa scurteze drumul, o taie prin parc. Ajunsa in dreptul portii de acces, frumoasa fata isi pune geanta pe umar, isi face trei cruci mari, soptind: "Doamne ajuta! Doamne, nu ma lasa!" si se avanta catre aleea principala.

In stanga, copaci; in dreapta, copaci; in jurul copacilor, tufisuri. Linistea e deplina, nu e tipenie de om si orice falfaire a frunzelor produce un sunet sinistru, bagand frica in sufletul fetei si trezindu-i banuieli din cele mai sumbre. Dupa vreo cincizeci de metri, aude un zgomot in partea dreapta a aleii, cea dinspre terenul de atletism, si-si indreapta privirile in acea directie: "Hei, e cineva acolo?" Nimeni nu raspunde, asa incat, cu curaj, tanara si atragatoarea fiinta porneste mai departe. Nu apuca insa sa faca mai mult de douazeci si cinci de pasi, ca aude alte fosnituri in tufisuri si este obligata sa se opreasca iar: "Alo, care esti acolo? Alo, raspunde!" Cateva clipe -nimic, nici o miscare; apoi, peste cateva secunde, ii raspunde o voce groasa, barbateasca: "Buna seara, iubito! Sunt eu!" Inspaimantata, cu inima cat un purice, fata cerceteaza cu atentie directia din care vine vocea, dar nu observa pe nimeni si repeta intrebarea: "Care eu? E cineva acolo?"Si, instinctiv, grabeste pasul.

Intrand in curba care da inspre tribuna a doua, Anda se uita inapoi, sperand sa mai apara vreun trecator intarziat. Dar nu apare nimeni. E singura si se gandeste: "Mi-au spus ai mei sa nu intru noaptea in parc! Ce bine era daca-i ascultam!", cand sirul gandurilor ii este intrerupt din nou de un fosnit si de aceeasi voce de mai inainte: "Buna seara, iubito!", lucru care o terifiaza si o face sa tipe cu un glas nebun, isteric: "Lasa-ma-n pace! Lasa-ma-n pace!" si sa o rupa la fuga. Dupa cativa zeci de metri, oboseste si se opreste. Priveste inca o data in partea dreapta, asculta cu atentie si aude un zgomot ciudat. "Cine esti? Ce vrei de la mine?" intreaba ea cu glas tremurand. Dar, in loc de raspuns, se aude un ras infundat: "Iiiiii-aaaah!" si infioratoarea formula de salut: "Buna seara, iubito!" Drept urmare, fata se lipeste cu spatele de un gard, ca un animal incoltit, se "scurge" pe langa el pana ajunge in genunchi si incepe sa planga, moment in care, in puterea noptii, rasuna un icnet animalic: "Aaah!", urmat de cuvintele de ramas bun ale aceluiasi barbat ascuns intre copaci: "Multumesc, iubito! Ai fost adorabila!" Apoi, totul e tacere.

Peste vreo zece minute domisoara Anda se linisteste, inceteaza plansul si se ridica de unde era cazuta. Ciuleste urechile, dar nu aude nimic si pleaca, la pas, catre casa. In scurt timp iese din parc prin aleea care da in strada Pescarusului si ajunge in fata imobilului in care locuieste. Gandeste: "Mama, ce spaima am tras!", multumeste cerului: "Doamne ajuta ca am scapat cu bine!" si-si jura ei insesi: "In viata mea nu o mai iau noaptea prin parc!"

A doua zi, dimineata, pe la opt si ceva, iese din casa, apoi din bloc si intra in parc. E lumina, e frumos afara si o multime de oameni merg, ca si ea, la serviciu. Aerul racoros o face sa se simta bine si ii da pofta de viata. Nu-i mai e frica, dar se uita totusi, din instinct, inspre locurile de unde auzise vocea cu o seara inainte. Are un sentiment ciudat in suflet, care se risipeste insa atunci cand constata ca nu exista nici un semn ca ar fi fost cineva pe acolo, prin tufisuri. Se gandeste: "Poate ca mi s-a parut sau am avut halucinatii! Cine stie?" Pleaca mai departe. Ajunge la iesirea din parc dinspre Basarabiei, de unde trebuie sa ia tramvaiul 56 si, deodata, ramane incremenita. Pe asfalt, cu creta rosie, cineva scrisese mare, chiar in fata portii: "Buna dimineata, iubito! Ai fost minunata aseara! Te astept din nou la noapte!" Atunci, Anda intelege ce s-a intamplat si recunoaste pentru sine: "Deci nu mi s-a parut! A fost aievea!" Dupa care o rupe la fuga spre statia de tramvai si se duce la serviciu.

 

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

Tipu’ de la cablu

Tipu’ de la cablu

Se lasa seara si se face racoare. Batranii pensionari ies de prin case si incep sa discute de-ale lor. Pe o banca, relaxat, nea Grigore le tine vecini...

Citeşte mai mult...

Mila

Mila

La orele amiezii, intr-o garnitura a metroului bucurestean, urca, la Universitate, mama cu fiica. Mama are aproape 30 de ani, poarta haine taranesti s...

Citeşte mai mult...

Bătrânul care n-a trăit degeaba

Bătrânul care n-a trăit degeaba

Din statia Casa Presei Libere, in autobuzul 331 urca un om batran, cu parul alb. Masina este aglomerata, asa incat nu sunt locuri libere. Incet-incet,...

Citeşte mai mult...

Rocker supărat

Rocker supărat

Linistea oamenilor de pe terasa "Balu" din Militari este sparta vineri seara de un tanar ciudat ca vestimentatie si comportament. Avand cam 25 de ani ...

Citeşte mai mult...

Pe uliţele oraşului Horror de Pantelimon