gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu22022018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Pe uliţele oraşului

- Intamplari haioase sau dureroase de pe strazile Capitalei, si nu numai -

Amărâtule! Prăpăditule! Jigăritule!

Evaluare: / 1
1

In general, dimineata, la primele ore, parcurile nu sunt prea animate. De fapt, sunt aproape pustii. Duminica, insa, pe la 7.00, in parcul Tolbuhin pot fi remarcate cateva prezente insolite: un betiv ce doarme in iarba cu sticla langa el, un cuplu tanar insotit de un urias caine negru si o doamna robusta, genul gospodinei inversunate, ce duce in fiecare mana cate o sacosa plina ochi.

Tarasenia incepe cand patrupedul se duce si il linge pe fata pe cel zacand. Omul nu simte si isi vede linistit de somn, insa doamna cu sacosele vede si striga mai intai la caine: “Mars! Caine rau, mars de-acolo! Uratule!”, apoi la stapanii acestuia: “Mai, tinerilor! Cum puteti lasa cainele sa scuipe pe fata omul asta obosit? Ce fel de tineri sunteti?”

O mână pe fund şi o sărutare pe gură

In masina 311, la o ora de varf, un baiat a pipait o fata pe fund. El zicea ca a fost ceva neintentionat, ca doar i-a scapat mana; ea zicea ca stie ea, ca “asa le scapa la toti “; prietenul ei ii dadea dreptate ei, voia sa-l pocneasca pe celalalt, sa-l casapeasca pe loc, sa bage pumnii in el; prietena vinovatului se uita la el si nu stia ce sa creada: arata bine cealalta, l-ar fi putut tenta pe baiatul de langa ea, i-ar fi putut trezi interesul.

Prima pereche, cu baiatul incriminat de atingere nepermisa, se urcase la Dristor. Erau eleganti amandoi, ziceai ca-s imbracati dupa jurnal. Ea, cel putin, era mortala, dar nici cu el nu-ti era rusine. S-au instalat langa geam, in spate. El o cuprinsese cu mana stanga pe dupa umeri, in timp ce cu dreapta se tinea de o bara metalica. Ea se incolacise total in jurul mijlocului lui, nu se tinea de nici o bara. Se lipise cu tot corpul de el, il sufoca cu respiratia ei calda. El nu se distanta, se vedea ca-i place. O erectie nu era exclusa.

Femeile cu piept mare fură din closet

Evaluare: / 1
1

Gara Basarab, vineri dupa-amiaza. Pana la plecarea personalului de Rosiori nu mai sunt decat cinci minute. Trenul e tras in statie, la linia 3, de aproape o jumatate de ora, dar oamenii continua sa apara, in graba, dinspre biroul de informatii. Unii alearga pe peron, unii vin cu trolere dupa ei, claxonand intermitent din trompete, sa se dea lumea din fata lor, iar altii, mai inceti si mai calmi, se deplaseaza la pas pe peronul alaturat, oarecum liber.

Trenul e arhiplin. Usile compartimentelor sunt deschise si inauntru se sta in picioare; pe culoare, se sta gramada; pe holuri si in burdufurile de trecere dintr-un vagon intr-altul, se sta chircit. La usi, calatorii intarziati, agatati cu cate o mana de cate o bara, stau intr-un picior, implorandu-i pe cei de sus sa avanseze, sa mai urce putin, sa mai faca un pas. Cativa, mai “destepti”, se orienteaza: ii roaga pe cei de jos sa-i impinga de fund si sa-i arunce pe geamuri. Cazand peste cei intinsi pe jos, pe culoare, calcand pe bagajele si fetele lor, acestia izbutesc totusi sa-si gaseasca un loc si sa evite ramanerea in statie.

Opțiune grea în ceasul al 12-lea

La periferia Capitalei, acolo unde se termina cartierul Rahova, dupa noul penitenciar si fabrica de biscuiti, se intinde un vast teren viran. Partial transformat in groapa de gunoi, el ramane totusi un punct de atractie pentru cei mai saraci locuitori ai zonei. Dis-de-dimineata, cu noaptea in cap, si pana la lasarea serii, o mana de oameni, in majoritatea lor femei, au aici o indeletnicire originala, aceea de cautatori de metale. Inarmati cu greble sau cazmale, ei sapa si scotocesc in pamant dupa aluminiu, cupru sau fier, pe care le valorifica apoi la un centru de recuperare a materialelor refolosibile.

I-a făcut-o de două ori

Evaluare: / 1
1

In statie la “Republica”, unde au capatul tramvaiele 36, si 56, vine, cu viteza constanta si acceleratie nula, un alergator. Fuge de departe, tocmai dintre blocurile cu patru etaje, ca sa prinda garnitura pe care vatmanul, unul slab si pricajit, o trage la linie. Nu apuca sa vada ce numar are tramvaiul care tocmai a intors, asa ca, disperat, il intreaba pe primul individ care-i iese in cale, un tip inalt, la vreo 40 de ani, de pe refugiu: “Ce e, e 36?” Sigur pe el, respectivul ii raspunde prompt: “Da, bineinteles. E 36, urca repede, ca pleaca!” Omul ii multumeste frumos si se arunca pe scara tramvaiului, tocmai la timp, caci imediat conductorul inchide usile si porneste.

Asistand involuntar la dialogul fulger dintre cei doi, un al treilea personaj, unul tanar, echipat intr-un costum sobru, de parca s-ar duce sa-si ridice premiul pentru lozul cel mare, intervine: “Domnule, ce-ati facut? L-ati indus in eroare.

Pe uliţele oraşului