gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue22012019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Pe uliţele oraşului

- Intamplari haioase sau dureroase de pe strazile Capitalei, si nu numai -

Au căutat-o cu lumânarea

Evaluare: / 1
1

Linistea obisnuita dintr-un autobuz 104, la amiaza, este sparta de un urlet animalic: «Sarma!» Toti cei din autobuz, inclusiv soferul, un tip mustacios, cu nasul mare si gura mica, se intorc si privesc o clipa in directia de unde a venit sunetul, in spatele vehiculului. Acolo nu stau decat doi tineri smecherasi, imbracati in blugi uzati si geci de piele roase, nebarbieriti, cu ochii rosii de nesomn sau alcool, mestecand guma. Asa ca nimeni nu le zice nimic. Dar, cand, peste putin timp, puternicul sunet se aude din nou, mai tare si mai raspicat: «Sarma! Sarma!», speriata, o doamna plina de gratie, in sarafan scolaresc si camasa alba, intreaba in jur: “Cine zbiara asa? Ce se intampla?” Nimeni nu ii raspunde si, cum momentan nu se mai aude nimic, femeia se linisteste. Strigatele bestiale nu inceteaza insa. «Sarma! Sarma, ma, n-auzi?!», racneste cineva din fundul autobuzului. “Sarma! Capul jos!” si atunci mai multi calatori tresar. “Ce spune?” intreaba iar frumoasa doamna, “Ce vrea?”

Eugenia, moartea copiilor

Masina 368 opreste, in fine, la Eroilor. Gara mare. Coboara multi, urca multi. Printre cei ce urca, o doamna bine, la vreo 35 de ani, cu un pusti de vreo 6 ani, si el foarte simpatic. Are adidasi "Puma" albi, nou-nouti, costum de blugi "Wrangler", un pulover tip "Bond", pe sub geaca si o sapca "Gimini", cu gaurele, prin care zulufii blonzi ii evadeaza intr-un fel nostim, facandu-l si mai simpatic. Mama lui se simte bine cu el. Se vede ca-i mandra de progenitura sa, o soarbe din ochi, de parca nu ar fi vazut-o de ani de zile.

Ce a păţit bietul Pufulet

Evaluare: / 1
1

Semaforul de la intersectia Iancului - Pantelimon e pe rosu. Pietonii stau si asteapta. Se pune verde, si atunci traverseaza. Intre ei, o fata frumusica si supla, cu un catel alb si foarte cret in lesa. Trec amandoi agale, cand se schimba verdele in galben si o Dacie porneste scrasnind din roti. Oamenii privesc speriati in urma ei, unii chiar injurandu-l pe agresivul sofer, iar fata se uita la catelul ei si-l vede prabusit. “Pufulet!” striga ea, “L-a lovit pe Pufulet!”

Alarmate, mai multe persoane isi arunca privirile in jur si vad ce s-a intamplat: in graba lui, soferul n-a asteptat ca micutul patruped sa termine traversarea si l-a acrosat cu aripa dreapta a masinii. Desi aparent nu are nimic, catelul sufera totusi. Schelalaie intruna si respira greu, gafaind ca dupa o cursa lunga. Fata il ia in brate, il mangaie si vorbeste cu el: “Ce-ai, ma, Pufulet? Ce-i cu tine? Te-ai lovit rau?”. Catelul, al carui nume ales e foarte inspirat, atat de pufos, dragalas si dulce e, recunoaste vocea fetei, simte atingerea ei si latra incet: “Ham! Ham!”, dand usor din coada.

Operaţie pe "corn" deschis

Evaluare: / 1
1

E imbulzeala mare in tramvaiul 1 ce vine de la Obor. Fiecare se impinge, da din coate si se tine de ce apuca. Intre calatori este si un baiat frumusel foc, brunet cu ochii albastri si trasaturi feminine, dar care poseda un urias cos copt in frunte. El sta in picioare, in dreptul unei bare de sustinere si, apatic, priveste pe fereastra. Dar, cand vatmanul pune o frana brusca la Dimitrov, este trezit la realitate de multimea care vine peste el si il impinge cu capul in bara. “Oh!” icneste el scurt, apoi geme lung: “Ooooh!” si-si duce mana la frunte.

Prefăcătorie curată

Evaluare: / 1
1

Odata cu venirea primaverii, terasele au fost luate cu asalt de prietenii berii si ai micilor, de multe ori fiind aproape imposibil sa gasesti o masa libera. Asa se intampla vineri seara la Diham, vizavi de benzinarie, unde, desi sunt trei-patru terase una langa alta, nu ai unde sa arunci un ac. Printre cei care se plimba pe trotuar asteptand sa se elibereze vreun loc, se distinge un tip cu ochelari la vreo 25 de ani, imbracat in niste bufanti cam demodati si o helanca pe gat, lucruri care-i dau un aer de pampalau. El se fataie de colo - colo vreo zece minute, tot ridicandu-se pe varfuri si lungindu-se de gat sa vada daca pleaca cineva, dar in zadar; nimeni nu pleaca sau daca pleaca, locurile lor sunt luate imediat de altii, mai pe faza. Apoi, la un moment dat, se trezeste tipand: “Adi! Adi! Ce faci, mai, baiatule?” si se indreapta rapid, printre ceilalti clienti, la o masa la care se afla un tanar blond tot la vreo 25 de ani si o fata de-o seama, care il tine de mana, fiecare avand cate o bere in fata.

Pe uliţele oraşului