gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun18112018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Pe uliţele oraşului

- Intamplari haioase sau dureroase de pe strazile Capitalei, si nu numai -

Nevastă de baștan

Evaluare: / 1
1

Sofer de taxi la o firma privata, Marian Dumitru, un om bland si cumsecade al carui chip seamana izbitor cu cel al actorului Mitica Popescu, este oprit luni, pe la ora 21.00, pe Calea Dorobanti, de o distinsa doamna. Imbracata extrem de elegant si cu mult bun gust, posesoare de aur pe maini, la gat si in urechi, ea urca in masina si zice: "Buna seara! Vreau sa mergem la magazinul <Emporio Armani> de pe Calea Victoriei. Am patru mii pe care trebuie sa le sparg!" Si zicand astea, pune mana pe luxoasa poseta, o deschide si arata banii.

Natașa

Evaluare: / 1
1

La marginea Bucurestiului, in cartierul Aparatorii Patriei, intr-o casa mica si darapanata, locuieste cu chirie Natasa. Provenita dintr-o familie numeroasa si foarte paupera de moldoveni, fata a luat viata pe cont propriu de la 19 ani si a venit in Capitala. Aici, profitand de fizicul de exceptie si de chipul frumos, de papusa ingenua, cu care a inzestrat-o natura, ea si-a facut o multime de prieteni printre vecini si nu numai, astfel incat acum numai de singuratate nu se poate plange.

Găina zăpăcită

Evaluare: / 1
1

Tramvaiul 1, destul de aglomerat, se indreapta in viteza spre Obor. La statia Dudesti, pe usa din spate, se urca o taranca trupesa la vreo 50 de ani. E o muiere apriga, bucalata, cu palme late si butucanoase, de om muncit. Plesneste de sanatate. In mana dreapta are o papornita uriasa, in stanga - o damigeana, iar in san, cu capul scos putin afara, - o gaina. De cum se vede in vagon, femeia incepe sa impinga energic in stanga si-n dreapta, strigand: “Faceti loc! Am o gaina aici! Faceti loc!” Si i se face loc.

Ajunsa la burduf, lasa bagajele jos si spune asa, ca pentru ea: “Of, Doamne, greu mi-a fost!”, dupa care mangaie gaina pe cap si o alinta verbal: “Ia, cari, cari, cari! Ia, cari, cari, cari!” Gaina, un exemplar puternic, gras si motat, se simte iubita si raspunde la afectiune. Scoate capul tot mai mult din sanul femeii si face: “Cotcodac! Cotcodac!” Imediat cucereste simpatic calatorilor, care nu mai contenesc cu admiratiile: “Frumoasa gaina! Ce oratanie superba! Si ce mai canta!”

Lașitate colectivă

Evaluare: / 1
1

O gasca de tigani urca sambata dupa-amiaza in autobuzul 117, care se indreapta spre cartierul bucurestean Rahova. Pentru toti cei care ii vad e clar ca sunt hoti, fiindca poarta haine pe brate si au privirile lupilor infometati. Sunt in total cinci insi, unul mai negru ca altul, si nu fac un secret din meseria pe care o practica, ci, sfidatori, privesc cu tupeu in jur si isi aleg victima. Aceasta este o doamna cocheta, eleganta, ce are ambele maini ocupate cu sacose si a carei geanta atarna cam neglijent pe umar. Haita tuciurie o inconjoara imediat si se pregateste sa actioneze sub privirile indiferente ale celorlalti calatori, obisnuiti probabil cu astfel de scene, cand planurile le sunt date peste cap. Din spatele autobuzului, vazand intentia hotilor, un barbat cam la 40 de ani, slab, cret si mic de statura, amintind de celebrul dansator Thuri Stefan, striga: “Alo, doamna! Vedeti ca vor sa va faca!”

Refulare individuală în colectiv

Evaluare: / 1
1

E ora 12 fix si, fara o secunda intarziere, profesorul intra in amfiteatru. E un barbat inalt, sobru, grizonat, care nu accepta in timpul orelor nici un fosnit, scrasnit, ras sau vreun altfel de zgomot. La clasa lui nimeni nu misca, nimeni nu vorbeste, nimeni nu respira; nu se aude nici musca. Studentii stiu asta si, ca de obicei, il asteapta linistiti in banci, fara forfota si agitatia de dinaintea altor ore.

Profesorul avanseaza maiestuos pana la catedra si saluta: “Buna ziua!”, apoi isi lasa servieta pe scaun si balonzaidul in cuier, scoate o carte, scrisa, de altfel, chiar de el si isi declina intentiile: “Voi continua de unde am ramas ieri. Ochii la mine!” Si incepe sa astearna pe tabla diverse formule matematice complicate, greu de inteles pentru necunoscatori. Profesorul scrie, studentii copiaza, e o liniste mormantala si o presiune apasatoare, greu suportabila, cand, deodata, se aude un strigat fantastic: “Alo, profesore!”

Pe uliţele oraşului