gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri29032024

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

O lume mizeră

- Partea intunecata a fiintei umane -

Tramvaiul

La 7.30 trebuie sa fiu la gara la Basarab. La 8.15 pleaca trenul. Imi iau o marja de siguranta, sa am timp sa-mi cumpar bilet, un ziar, un covrig si o cafea la dozator, ca tot romanul. Si o bere la cutie. Nu sunt foarte pretentios, cand vine vorba de mancare si bautura. Nici de confort. Nu ma afectez prea tare. N-am taine. Circul cu personalul. Sunt in tramvaiul 1, care ma duce chiar pe pod. De acolo cobor cu liftul exact la intrarea in gara. Convenabil. Ieftin, rapid si eficient.

Citeşte mai mult...

Voma

Evaluare: / 1
1

Ma aflu in autobuzul 335, indreptandu-ma catre Casa Presei. E o zi de iarna geroasa, iar eu sunt friguros din fire, asa incat caldura din autobuz imi face bine. Din pacate, autobuzul este atat de aglomerat incat imi face chiar prea bine, daca pot sa spun asa... Dupa numai cateva statii, prins ca intr-o menghina intre doua basoldine indopate cu sarmale si caltabosi, care s-au urcat de la Obor, simt ca nu mai pot sa respir. Presiunea exercitata de cele doua muieri este extrema. Incerc sa ma desprind de ele, dar am putini sorti de izbanda.

Citeşte mai mult...

Încălzirea

Evaluare: / 1
1

E o dimineata de primavara, in care soarele se straduieste sa evadeze dintr-o perdea de nori ce tocmai si-au scuturat cateva picaturi razlete. O dimineata rece, mai ales pentru cei nu au avut inspiratia de a-si pune o jacheta peste tricou. Nu port jacheta, dintr-un motiv cat se poate de simplu: nu port jachete. Imi par prea feminine pentru barbatul din mine. Nepurtand jacheta, imi e, asadar, racoare. Sau frig, daca e sa fiu pe deplin sincer. Ar merge o tarie, dar, cum ma indrept catre serviciu, acest lucru este din capul locului exclus.

Citeşte mai mult...

Lămâiul

Evaluare: / 1
1

Aproape de Martisor am parte de una dintre cele mai frumoase suprize din viata mea. E o dimineata placuta, racoroasa, de primavara. Indreptandu-ma spre serviciu, ajung  pe o straduta din zona Vasile Lascar, pe care ajung in fiecare dimineata la ora aceea. Depasesc gardurile unul dupa altul, cu mintea aiurea, cand privirea mi-e atrasa de un lamai dintr-o curte mare, curata si ingrijita; un lamai nu prea inalt, dar nici mic, plantat intr-un ghiveci de teracota, asa cum se cere la manual pentru ca radacinile sa ii poata respira.

Citeşte mai mult...

Diareea

Evaluare: / 2
1

Anul asta hotaram sa organizam masa de Craciun la noi acasa. Dar nu asa, oricum, ci sa facem o masa ca lumea, pe care sa o tinem minte cate zile om avea. Asa ca nu ne lasam pana nu convingem cele mai apropiate rude si cei mai buni prieteni sa accepte invitatia si, de dragul nostru, sa si-i lase pe cei dragi lor. Asa se face ca isi anunta prezenta frate-meu cu familia, compusa din sotia Claudia si fiul Dimitri, de numai un an, mama cu sora ei, tanti Mimi, nasii Costica si Mihaela, plus doi prieteni, tanarul Ciprian si varstnicul Ioan, si doua vecine, mama si fiica, Florica si Lili. Masa mare, ce mai incolo si incoace. Se anunta un chef de pomina, toate indiciile prevestind asta, mai putin deranjamentul stomacal al micutului Dimitri, zis Dimi, deranjament care insa a fost si el privit ca un lucru bun: „Lasa sa faca Dimi caca cat o vrea, ca rahatul aduce noroc!”, cum zice coana Florica, femeie crestina, cu frica de Dumnezeu si buna cunoscatoare a superstitiilor populare, la inceputul petrecerii.

Citeşte mai mult...

O lume mizeră