E o seara frigurosa, de toamna. Sunt singur pe strada, golit de ganduri si de sentimente. N-am chef de nimic si, pentru ca nu am chef de nimic, ma gandesc sa fac singurul lucru de care are chef un barbat atunci cand nu are chef sa nimic: sa ma eliberez. Nu ca n-as avea gagica, am. Am chiar mai multe, la cat de bine arat. Nu stiu cum sa mai scap de ele. Nuuu, nu se pune problema ca n-am femei, dar stiti cum se spune: “O eliberare la vremea ei, face cat zece femei”. Pai, nu?

Ei, si cum calculatorul imi e pe butuci, iar revistele din adolescenta sunt pline de pete si miros cam nasol, ma gandesc sa incerc ceva pitoresc, ce n-am mai incercat de mult: s-o fac in natura. Traversez, asadar, parcul, in cautarea unui loc curat si retras, dar, pe legea mea, nu gasesc: peste tot, mizerie. Imputiciune. Sa-ti moara de tot, si nu altceva. Plus ca s-a lasat frigul si mi-e teama ca, daca bag in mana in pantaloni, nu gasesc nimic. Asa incat solutia se impune de la sine: intru la cinema.

Zis si facut. Ma orientez din mers. Iau repejor un bilet la un film danez, “O afacere regala”, cu o actrita frumoasa pe afis si, cu numai cinci minute inainte sa inceapa, patrund in cinematograf. Inauntru, surpriza: sala, goala! “Uau!”, nu-mi pot retine o exclamatie de uimire. Nu ma asteptam la una ca asta, dar imi place faza: in felul acesta, pot considera ca Alicia Vikander, artista de care va ziceam, va fi numai a mea, n-o sa trebuiasca s-o impart cu nimeni. Caci, n-am nicio indoiala, orice om normal care ar intra la un asemenea film, ar face-o din unul si acelasi motiv din care am facut-o si eu: eliberarea.

Ma asez relaxat in scaun si ma las pe spate pana nu mi se mai vede nici macar capul. Ma gandesc ca, dupa ce termin ce am de facut, poate trag si un pui de somn, sa fiu odihnit pentru mai la noapte, cand, daca o sa fiu in dispozitie, o sa chem acasa vreuna dintre amice. Se sting luminile, se baga distributia si, cand sa inceapa actiunea, aud niste voci. Imediat, doua siluete trec pe langa mine si se aseaza in dreapta, ceva mai in fata. “Nasol moment, misto gagica!”, imi spun in gand, parafrazand un clasic in viata. Dar, dupa cum am sa aflu in scurt timp, ma insel. Aparitia cuplului nu este deloc rea pentru mine, ba, dimpotriva, e chiar benefica. Bag mana in foc ca au intrat tot ca sa se scape de surplusul de tensiune, si nu ma insel. Nici nu apuca filmul sa intre in subiect, ca sunt calare unul peste altul. Nu-i vad prea bine, desi sunt cu numai patru randuri in fata mea, dar profilul tipei imi place; imi aminteste de cel al lui Kim Basinger, o actrita speciala, cu care am avut, dintotdeauna, o relatie speciala...

Desi vorbesc soptit, ii aud bine pe cei doi. Din cele ce-si spun, cuvinte de amor amestecate cu mascari excitante, trag concluzia ca sunt incalziti rau, hotarati s-o faca iute pe treaba. De altfel, de asta as fi putut sa imi dau seama de cum i-am vazut, judecand faptul ca ea nu poarta pantaloni, ci fusta. “Uau!”, exclam din nou, asa, ca pentru mine “E din ce in ce mai bine!”, si ma deschit la slit. Realizez ca e nevoie de atentie distributiva pentru a putea urmari concomitent ambele scene, dar, cum natura m-a inzestrat cu asa ceva, nu-mi fac probleme: cu un ochi sunt pe ecran, cu altul pe cuplul din dreapta-fata.

Alicia Vikander joaca rolul reginei Carolina, si nu o face deloc rau. Arata proaspata ca o piersica data in parg, ceea ce e si normal: se presupune ca ar fi virgina inainte de nunta, aranjata, cu regele Danemarcei. Iar cand ajunge in asternut cu el, si ii da asta bastoane, e de-a dreptul mortala, facandu-ma sa ma felicit pentru alegerea facuta: fata merita cu prisosinta cei saptesprezece lei platiti pe bilet... Intre timp, insa, actiunea se precipita pe flancul drept. Cei doi amorezi se saruta zgomotos, cu pasiune si isi maseaza reciproc zonele intime. Mi-o masez si eu pe a mea, continuand sa ii privesc pe ascuns. Gagica, excitata rau, isi ridica fusta si se urca in poala tipului. Pozitionata acum cu spatele la ecran si cu fata la mine, imi ofera privelistea unui san frumos, pietros, sanatos, la fel cum face si Alicia pe panza ecranului. Ma simt din ce in ce mai bine. “Ce simpla si frumoasa este viata!”, gandesc in timp ce imi cuprind organul cu ambele maini, continuand miscarea pe care o incepusem cu una singura. Dar, daca pentru mine e simpla si frumoasa, pentru protagonisti nu-i tocmai asa. Povestea lor tinde sa se complice.

Regina Carolina, alias Alicia, il traduce pe rege cu un doctor vizionar-revolutionar, pe nume Struensee, cu care ramane gravida, atragand executia publica a acestuia. Amanuntul ma intereseaza, insa, prea putin, in comparatie cu scenele de sex dintre ea si medic, care fac toti banii. Mai am putin si termin. Simt asta in zvacnirile care imi resping mainile. Imi arunc ochii catre cuplul din sala. Ea geme ca o fanatica, executand miscari fata-spate, infipta in madularul masculului; e in extaz. Apoi, deodata, geme definitiv si isi da drumul, abandonandu-se in bratele lui. Simultan cu tipa, atinge orgasmul si el. Cu un gest tandru, dar destul de masculin in acelasi timp, o saruta scurt, discret, pe par, apoi isi lasa capul pe umarul ei, care la randul ei il are lasat pe umarul lui. O scena romantica, care ma stimuleaza pozitiv si ma ajuta sa termin si eu, la randul meu. Imi las, la fel ca si el, capul intr-o parte, exact la fix pentru a evita vederea valului de sange ce se scurge din corpul decapitat al doctorului Struensee.

Cu putin inainte de sfarsitul filmului, cei doi iubiti parasesc sala, iar peste cateva minute ii urmez si eu. Ies pe strada si, cum simt racoarea noptii, cum, instantaneu, totul pentru mine redevine la fel ca mai inainte. Sunt singur, golit de ganduri si de sentimente. N-am altceva de facut decat sa imi pun castile si sa ascult Europa FM, unde Depeche Mode teoretizeaza pe seama dragostei: “So, this is free love, nu hidden catch, no strings attached, just free love...”

Din aceeasi categorie:

Donatorul

Povestea ce am sa v-o spun acum are sa va emotioneze. Spun asta fiindca i-a impresionat pe toti cei carora le-am spus-o. Si au fost oameni diferiti, d...

Citeşte mai mult...

Încălzirea

E o dimineata de primavara, in care soarele se straduieste sa evadeze dintr-o perdea de nori ce tocmai si-au scuturat cateva picaturi razlete. O dimin...

Citeşte mai mult...

Mobilul

Sunt in Militari si ma indrept spre centru. Urc in metrou si ma asez pe un scaun din capatul garniturii, o garnitura dintr-aia de tip vechi, la care g...

Citeşte mai mult...

Mea Culpa

Azi am sa va zic una cu schepsis. E vorba de patania lui Banloc, un coleg de serviciu, care intr-o clipa a trecut de la agonie la extaz, iar in alta c...

Citeşte mai mult...