Nu-mi merge prea bine in ultima perioada. Mi-am pierdut serviciul, m-a lasat iubita, ceea ce nu e deloc de mirare avand in vedere ca mi-am pierdut serviciul, m-am certat cu ai mei, care spun ca sunt un trantor si refuza sa ma mai alimenteze cu bani de tigari si bautura, si nici cu sanatatea nu stau cine stie ce. Umblu de nebun pe strazi. Pierd vremea.
Sunt intr-un magazin second hand, unde, fiindca afara toarna cu galeata, am intrat sa ma uit
de ceva bun si ieftin, mai ales ca tocmai au bagat astia marfa. Nu de putine ori, chiar si cand aveam buzunarele doldora de bani, am gasit in astfel de „sehasuri” marfa de calitate, la preturi de doi bani. Habar n-am de unde or aduce haine atat de bune, pe care sa ceara atat de putin (de multe ori le vand la kilogram!), si nici nu ma intereseaza. Ca or fi de la bolnavi, de la morti sau de furat, treaba lor. Important e ca sunt ,,de firma”, ca arata bine si ca, odata spalate si calcate, iesind cu ele pe strada, nimeni nu-si poate da seama ca nu sunt la prima mana, ci la a doua sau la a noua. Cu ele sunt, cum s-ar zice, in randul lumii. Si nici nu m-am imbolnavit vreodata pana acum. Asta mi-ar mai lipsi, sa iau vreo boala de piele si ajung pe la spital, cand eu n-am bani nici de fetite...
Ma arunc in focul luptei. Caci, sa gasesti ceva bun in multimea de lucruri rele, nu e o joaca, ci e o adevarata lupta. Sunt multi care fac asta zi de zi, sunt deja specializati in astfel de treburi. Stiu unde sa caute, stiu ce sa evite, isi dau seama dintr-o privire caror sortimente le merita acordata atentie, si carora nu. Sunt ca o haita de lupi. Eu, desi nu chiar strain de astfel de locuri, sunt ca un mielusel in mijlocul lor. Un amator. Ceea ce nu inseamna ca ma declar invins din capul locului. Nu, sunt un luptator, intotdeauna am fost un luptator, si acum, aici, e momentul sa o dovedesc...
Constient ca am putine sanse in fata profesionistilor in materie, decid ca cel mai intelept e sa le urmez exemplul, adica sa caut acolo unde cauta ei, in standurile si in cosurile cu haine la care e omorul cel mai mare. Asa ca dau puternic din coate, izbesc o femeie in pantece si o rastorn pe spate. „Aoleu!”, se aude vocea respectivei. Sar peste ea, apoi il calc pe picior pe un varstnic, care geme infundat, „Ihh!” si imi face loc. Avansez doi pasi, pana ajung in spatele a doua adolescente simpatice. Imi pare rau de ele, poate in alte circumstante le-as fi acordat mai multe atentie. Acum, insa, nu e cazul; sunt somer. Nu e momentul pentru amabilitati. Le apuc, asadar, brusc de tample si, aparent neintentionat, le dau puternic cap in cap. „Buuuuf!”, le suna testele lovite una intr-alta. Incearca sa spuna ceva, dar nu apuca. Baiat civilizat, imi scuze cer la modul cel mai nevinovat cu putinta si ma strecor printre ele. Continui cu un pumn la ficatul unei pensionare cu ochelari, un genunchi in pulpa unui santierist in salopeta si termin cu o palma dupa ceafa unui pusti aflat cu o mana pe un tricou. Ii dau pe toti la o parte si ajung in fata.
Ma simt bine. Am invins! Pot avea orice vreau din cosul plin cu haine. Caut cu frenezie in el, infundandu-mi mainile adanc intre toalele care au un miros specific. De statut, de bolnav, de mort, nu conteaza. Ce conteaza e ca au eticheta de firma si, chiar daca nu or fi, par noi. Aleg trei bluze si doua pulovere de toamna. Iau tot ce e mai rasarit, nu las nimic bun in urma. Stiu ca nu e frumos, dar ma consoleaza gandul ca nu sunt singurul care procedeaza astfel; la fel ar face oricine in locul meu.
Termin cu cosul respectiv, apoi, trec mai departe, la altul. Reiau lupta, uzitand de toate loviturile stiute, unele dintre ele atat de dureroase incat sunt interzise in multe dintre sporturile de full contact. Apoi, alt cos; apoi altul. Pana le dau gata pe toate. Sunt multumit: mi-am luat, in nicio jumatate de ora, haine pentru doi-trei ani. Sunt mandru de mine. Sunt gata sa ies, cand, intr-un final, terminand de inspectat cosurile, imi arunc ochii in jur, inspre umerasele pe care sunt atarnate giace si scurte de piele, paltoane, balonzeide, lodene, cojoace. Haine grele, pentru vremuri grele. Dau iarasi din coate, lovesc in stanga si in dreapta, pana ajung la stand. Iau la mana, unul dupa altul, articolele expuse, si ma opresc la un palton de stofa, deosebit. Pun mana pe el, il apuc cu putere, sa nu il ia altcineva inaintea mea, si-l trag spre mine. Il intorc pe toate partile, verific sa nu aiba vreun defect. Nu are. E perfect. Simt cum ma ia cu calduri. Ma uit la pret: destul de scazut. „Am dat lovitura!”, imi spun in timp ce ies din multime si ma indrept cu el spre casa.
Nu-mi ajung banii sa iau si paltonul, si restul lucrurilor ales. Trebuie sa aleg. Le masor pe toate cu atentie si ma hotarasc la palton. Bluze si pulovere mai gasesc eu, dar palton ca asta, mai rar... Renunt la celelalte, achit paltonul si ies, fericit, cu el pe usa. Imi vine sa strig ca lumea e a mea. Dar ceva ma retine. In gangul de dupa magazinul second hand observ un aurolac batran si jigarit, care zace intr-o balta de pisat. Ma uit la el si nu-mi vine sa cred: este acoperit cu un palton http://www.vecheapoveste.ro/administrator/index.php?option=com_content§ionid=-1&task=edit&cid[]=84#identic cu cel pe care tocmai l-am cumparat! Daca cu doar cateva minute mai devreme ardeam cu totul, acum, instantaneu, simt fiori de gheata pe spate. Arunc, scarbit, paltonul peste homeless si injur in gand statul roman. Daca mi-ar fi asigurat un loc de munca, daca nu as fi ajuns somer, nu as fi trait asemenea umilinta. E, insa, prea tarziu pentru regrete. Tot ce pot face e sa gasesc o consolare.
Imi pun castile si ascult Europa FM, unde Jon Bon Jovi imi aduce aminte ca nu are rost sa ma supar si ca as face mai bine sa traiesc clipa: „It’s my life, it’s now or never, cause I ain’t gonna live forever...” Deja ma simt mai bine. Privesc in sus. A stat ploaia. Il privesc din nou pe batranul cazut intins in pisat, si il inteleg. Mai mult chiar, acum, cu doua paltoane pe el, mi se pare simpatic.
Din aceeasi categorie:
Rulota
De cum a dat caldura, baietii de gasca din zona se aduna, zi de zi, in parculetul din spatele blocurilor, cu berica in fata. O iau asa, la botul calul...
Curviștina
Cobor intr-o buna zi din bloc si dau nas in nas cu Mihai, vecinul de la sapte: un barbat de 35 de ani, inalt, cu chip placut si conformatie atletica, ...
Sânge
E duminica dimineata. Ma aflu in sala de asteptare a unei gari mici, de provincie. Ma intorc de la o nunta si sunt foarte obosit. Abia astept sa vina ...
Pramatia
E sambata dimineata. Ora sapte, cand e somnul mai dulce. N-a fost, insa, chip, sa dorm; a trebuit sa ma scol. Am treaba. Ma aflu deja pe strada, indre...
TINETI MINTE!