E sambata dimineata. Ora sapte, cand e somnul mai dulce. N-a fost, insa, chip, sa dorm; a trebuit sa ma scol. Am treaba. Ma aflu deja pe strada, indreptandu-ma catre locuinta fratelui, unde avem programata o actiune complexa, numita in mod generic “curatenie generala”. Trebuie scoase covoarele, mutata mobila si spalat pe dedesubt, plus multe alte chestii, una mai solicitanta ca alta. Nu-mi convine deloc ca trebuie sa fac asta, dar nu am avut cum sa il refuz: nici el nu ma refuza niciodata atunci cand il rog sa ma ajute sa golesc niscai sticle de bere...

Ma apropii de intersectia numita, de cunoscatori, “Diham”, asta pentru ca pe vremuri aici era un restaurant cu numele acesta. Acum, insa, in locul lui sunt mai multe localuri inferioare ca numar de metri patrati, dar superioare ca numar de fite pe metru patrat. Aici, ziua, ca ziua: zac cativa smecheri din cartier cu cate o bere in fata, calculandu-si banii de luat, si cateva curvistine cu cate o cafea in fata, numarandu-si banii deja luati; noaptea, insa, e full. Vin din toate partile, cu greu se poate gasi un loc, si asta doar cu interventii. Iar in noptile din week-end e nebunie curata. Mi-ar lua mult sa o descriu, fiindca nebunia e greu de descris, asa incat am sa ma rezum la un singur cuvant, si intelegeti voi restul: mini-Mamaia.

Dar sa revin la povestire. Trec, va sa zica, sambata dimineata, prin zona. A fost o noapte de vineri plina, si asta se simte in aerul de sus si se vede in mizeria de pe jos. Petrecaretii au inceput sa se indrepte catre case, lucru care se poate deduce, mental, din scaderea numarului de bolizi de lux din parcare si constata, fizic, din vederea oamenilor ce parasesc localurile. Chiar acum iese un cuplu bine facut. Tipa, echipata intr-o rochie rosie, tipatoare, abia se tine pe picioare; merge rezemandu-se de el si clatinandu-se la fiecare pas. Tipul, echipat in niste salvari albi si un tricou de firma, se clatina si el, reusind cu greu sa o sustina, mai ales ca, din motive doar de ea stiute, tot trage inapoi, catre local. Prabusirea pare iminenta si, intr-adevar, peste numai cateva clipe, cu cativa pasi inainte de ajungerea la strada, se produce. El cade primul, ea a doua, peste el.

“Tu-ti mortii ma-tii de pramatie!” urla el, ridicandu-se cu greu de pe trotuar. “De ce bei, fa, daca nu stii sa bei?” Fata, insa, nu pare a auzi ceea ce este intrebata. Se agata cu ghearele de pantalonii lui si, privindu-l ca pe un salvator, il implora: “Ridica-ma, Giani! Nu ma lasa aici!” Tipul isi trage piciorul, gest care o surprinde pe ea. Fata scapa materialul si vine inapoi, pe spate, cu picioarele in sus, rupandu-si frumusete de rochie rosie si aratand celor care sunt de fata, chilotii la fel de rosii. “Nenorocitule! Jigodie ce esti! Ridica-ma! Ridica-ma si du-ma inapoi!” ii striga de acolo, de jos, de data asta pe ton mai degraba poruncitor decat rugator. “Urinez pe tine, pramatie! Cine te-a pus sa bei? Ti-am zis: nu mai bea, Ioana, nu mai bea, Ioana, ca te imbeti dar tu tot beai! Na, acum: esti zdrente!”

Intr-adevar, privita in pozitia in care se afla, cazuta pe strada, culcata intr-o rana si cu capul cazut intr-o parte, fata pare o zdreanta. Alcoolul ingurgitat nu ii permite, insa, sa realizeze cat de urat se prezinta si sa incerce reabilitarea. Ea, dimpotriva, in loc sa lase ciocul mic si sa plece in tacere, da din melita incontinuu, facandu-l ca pe o albie de porci pe Giani, cel care reprezinta, la o adica, singura ei sansa de a se vedea iesita din situatia ingrata in care se afla. “Imputitule, lasa morala si ajuta-ma sa ma ridic! Nu vezi ca nu pot? Sau vrei sa imi bag ceva in mamicuta ta aia grasa si urata?” Vorbele jignitoare ale tipei nu ii prind deloc bine masculului, care, desi se vede pe el ca e beat mort, se tine totusi ceva mai bine decat fata.

“Sa-ti bagi tu ceva in mama?! Ce sa-ti bagi, mai, pramatie? Ai tu ce sa-ti bagi? Mai bine sa-mi bag eu aia mea in gura ta, pramatie!” ii arunca el in dispret, dupa care o scuipa pe fata si, surprinzator, ii intinde bratul. “Da mana-ncoace, pramatie!” Fata il apuca de mana si, cu chiu cu vai, sprijindu-se de o masina, reuseste sa se ridice. “Hopa!” exclama ea. “Am reusit!” Dupa care ii da drumul la mana baiatului si incearca sa se intoarca in local. Necugetat fapt, nefericita idee. Caci nu apuca sa faca decat doi-trei pasi, dupa care, balansandu-se dintr-o parte intr-alta a trotuarului, se pravaleste peste un copac, lovindu-se cu fata de tulpina, si ramane cu el in brate. “Aoleu, ce m-am lovit!” reuseste sa ingaime, cu sangele siroindu-i pe fata. “Giani, gaozarule, unde esti? Vino si ajuta-ma!”

Giani, insa, vazand-o stabilita in acea pozitie, nu se duce la ea, ci iese in strada si incearca sa opreasca un taxi. Ghinion! Desi in mod normal taximetrele trec unul dupa altul prin zona, iar in intersectie sunt in permananta parcate vreo cinci, acum nu e de gasit niciunul. Cu fata ravasita, el patrunde in carosabil si face semne disperate cu mainile tuturor masinilor care trec, doar-doar o opri vreuna. Dar nu opreste nicuna. Acum, serios: cum sa opreasca oamenii, daca il vad in halul in care e? Cine e nebunul ala? Dupa cateva minute, Giani isi da seama ca nu are sanse si vrea sa apeleze la planul B: telefonul. Cauta in buzunar, dar nu-l gaseste. “Mortii ma-tii de pramatie! In ce ma bagi tu pe mine!”, injura din nou, desi nu are cine sa il auda. Se scotoceste prin celalalte buzunare, dar tot nimic. Asa ca renunta si, leganandu-se de pe un picior pe altul, porneste inapoi, catre pomul de care e rezemata fata.

Cand ajunge acolo, ia-o de unde nu-i! Priveste in jur, dar nu o vede. Se gandeste ca s-a intors in local, asa ca indreapta intr-acolo. Dupa cativa pasi, insa, tocmai cand trece prin dreptul unei masini, este prins de picior si aruncat fulgerator la pamant. “Manca-mi-ai testiculele, pramatie ce esti! Iesi de acolo!” reactioneaza el imediat, apucand-o de rochie si tragand-o de sub masina sub care ea stie cum ajunsese. “Sa-ti dau clanta, pramatie, ca bei fara masura!” ii arunca in timp ce o extrage de acolo, ramanand cu o bucata serioasa de material in mana. “Sa-ti dau eu tie, imputitule ce esti! Ca din cauza ta am baut. Crezi ca nu stiu de tarfa aia? Stiu tot, boule!”

Auzind afirmatiile cu tenta de acuzatii ale fetei, care intre timp se ridicase in picioare si se sprijinise de el, numitul Giani ramane o clipa perplex si, cu un gest mult sau mai putin constient, ii face vant. Ea se balangane putin si cade din nou, tragand o injuratura clasica: “Sa te copuleze cainii, Giani!” Auzind asta, Giani revine la realitate si, de data asta constient, ii trage tipei cateva picioare in burta. “Ia de aici, pramatie! Esti o pramatie, asta esti!” Ea se chirceste sub loviturile lui, duce mana la gura si, in fine, face ce ar fi trebuit sa faca demult: vomita. Vomita mult, gros, imputit. Giani o priveste cu un aer tamp intiparit pe figura si, cand o vede ca termina, ii spune ce crede el ca merita: “Asa-ti trebuie, pramatie, daca nu ai masura la bautura! Sa-ti vomiti si matele din tine, pramatie!”

Vomismentul ii face bine fetei, care se linisteste imediat. El, in schimb, e ca turbat. “Pramatie! Esti o pramatie!” ii repeta incontinuu, clatinandu-se mai rau ca la inceput. Dupa care se prabuseste ca un bolovan peste ea, iar se chinuie sa il ridice. Practic, este aceeasi scena de mai devreme, cu rolurile inversate: el jos, si ea sus. “Scoala-te, animalule!” ii arunca, in timp ce incearca sa il puna pe picioare. Fara rezultat, insa; e prea greu pentru ea. “Scoala-te, scarba ordinara, si condu-ma acasa!” insista ea, tragandu-i un scuipat peste ochi. Degeaba. Giani e mort pentru patrie. Drept care fata renunta si, cu pasi mici, dar siguri, se indeparteaza catre statia de taxi, unde intre timp se adunasera masinile. Se urca in prima si pleaca.

Ma uit putin in urma ei, apoi imi intorc privirea catre Giani. Doarme dus, si bine face. E sambata dimineata, ora sapte, cand e somnul mai dulce...

Din aceeasi categorie:

Adultera

De o vreme incoace, m-a lovit, in mod inexplicabil, cheful de teatru. Din pacate, insa, nu a mai lovit pe nimeni altcineva din cercul de cunoscuti, as...

Citeşte mai mult...

Picnic

E week-end. Se anunta vreme superba. Numai buna pentru iesit la un picnic cu prietenii. Vorbesc, asadar cu gasca, fac convocarea si sambata dimineata,...

Citeşte mai mult...

Împuţitul

A venit caldura si m-am gandit sa dau o fuga pe la doctor. Nu de altceva, dar sa stiu cum stau, cata bere am voie sa torn in mine vara asta, ca sa o a...

Citeşte mai mult...

Bârfa

"Asculta-ma pe mine: ce spune omul la bautura, e adevarat! Omul, cand bea, isi pierde instinctul de conservare si spune vrute si nevrute; toate, insa,...

Citeşte mai mult...