gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun23062024

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Mea Culpa

Evaluare: / 1
1
Index
Mea Culpa
Pagina 2
Toate paginile

Azi am sa va zic una cu schepsis. E vorba de patania lui Banloc, un coleg de serviciu, care intr-o clipa a trecut de la agonie la extaz, iar in alta clipa a facut calea inversa, de la extaz la agonie. Intre cele doua clipe au trecut nici mai mult, nici mai putin, decat zece ore. Atat a durat fericirea lui Banloc.
Banloc este un tip de vreo 30 de ani, placut la infatisare, in ciuda faptului ca parul din cap a inceput, de la o vreme, sa i se mute pe brate, pe piept si pe spate. O femeie inteligenta - cum, din pacate, nu este Anda, sotia lui - , stie, insa, sa treaca peste astfel de detalii si sa priveasca inlauntrul sufletului omului, acolo unde, daca e atenta, poate descoperi bunatate, caldura si dragoste. Si, pe langa acestea, putina naivitate si imaturitate. Intr-adevar, pe scurt acesta e Banloc: un amestec de bunatate si naivitate. Unul pagubos. Dar sa revenim la poveste.

Ne aflam, deci, in birou, in fata calculatorului, fiecare cu ale sale: lucrarile sale, pozele sale, preocuparile sale, gandurile sale... E joi, aproape de ora amiezei, e cald si miroase a picioare imputite. Cu totii simtim disconfort, cu totii abia asteptam sa iesim in pauza de masa. Cand, cu o voce gatuita, de om bantuit, cineva exclama: "O, Doamne!"

Ne uitam la cel ce a vorbit, adica la Banloc, caci de el e vorba. Alunecat pe spatarul scaunului, sta cu mainile pe cap si cu ochii inchisi si tot repeta la modul soptit:

- O, Doamne! O, Doamne! O, Doamne!

Ne intrebam, firesc, ce s-ar fi putut intampla sa-l dea pe colegul nostru pe spate, la propriu si la figurat. Si, intr-un final, cand ajunge el la concluzia ca ne-a fiert destul, arunca bomba:

- A venit si ziua mea!

Auzind asta, devenim si mai mirati decat inainte. Cum adica, pana acum Banloc nu a stiut ca azi e ziua lui? Abia acum, la pranz, si-a amintit? Ne ridicam cu totii de pe scaune si mergem sa il felicitam:

- La multi ani, omule! Sa traiesti, ca ne trebuiesti, diseara sa ne cinstesti!

Ii strangem mana prieteneste, ii mai uram una-alta, apoi revenim fiecare la locurile noastre. Cand, il auzim pe Bancol:

- Multumesc frumos pentru urari, dar nu e ziua mea!

- Cum adica nu e? Mai, tu iti bati joc de noi? il ia la rost Brumar, un coleg nasos, care, la 35 de ani, are la activ mai multe gagici decat toti ceilalti barbati din firma la un loc. Ori e ori nu e?

- E ziua mea, dar nu e aniversarea mea. Nu e ziua mea de nastere, e ziua mea de renastere, daca intelegeti ce vreau sa spun.

- Pai, nu prea intelegem, ca noi suntem mai grei de cap, asa, il inteapa Brumar. Lumineaza-ne tu, Banloc!

Si atunci Banloc ne explica cum sta treaba. Neavand alte pasiuni decat bautura si femeile, care insa ii sunt inaccesibile in starea civila in care se afla - e casatorit de sapte ani cu Anda, una cam cusurgioaica si moralista, genul acela enervant, careia cu greu te abtii sa nu-i dai un pumn in gura sau doua capace peste urechi-, Banloc s-a apucat sa joace la loterie. Tip cerebral, ca orice intarziat la scoala vietii, nu joaca la modul aiuristic, ci la cel probabilistic. Are niste scheme ale lui, bazate pe principii matematice, pe care nu le dezvaluie nimanui.

Baieti finuti, eu si colegii nu am vrut sa il descurajam, explicandu-i ca nu te poti imbogati din jocurile de noroc si ca povestile acelor asa-zis castigatori popularizati pe net sau la televizor nu sunt altceva decat basme de adormit copiii sau adultii imaturi. L-am lasat sa isi faca damblaua, mai ales ca si-o face pe banii lui, nu ai nostri, si ca, in felul acesta, prins tot timpul cu schemele de joc, nu ne mai impuie tot timpul capul cu calvarul la care il supune femeia aia de care va ziceam ca ar merita lovita in fata. Si si-a facut-o. Asa se face ca acum isi asterne pe fata un suras martial, de invingator si ne anunta cu superioritate:

- Pentru mine, chinul a luat sfarsit. Am castigat! Am luat trei miliarde!

- Cuuum?! Ce-ai facut, Banloc, ai castigat trei miliarde? sare imediat Brumar. Unde? Cum? Ne dai si noua din ei?

- Da, da, cum auzi. Trei miliarde vechi sau trei sute de mii noi, daca preferi. La loterie! Mi-au iesit toate cele opt numere la loteria greceasca.

- Pe bune?

- Pe bune! Stati linistiti, ca va pica si voua cate o bucatica...


Ii multumim colegului nostru pentru generozitate, gandindu-ne ca, la o adica, o bucatica din trei miliarde, indiferent cat o fi ea de mica, reprezinta totusi o suma maricica. Apoi ne adunam la el la calculator, sa ne arate numerele extrase si omologarea rezultatelor. Numerele sunt, intr-adevar, opt din cele pe care stim ca le joaca intotdeauna: 3-13-23-33-43-53-63-73; biletul castigator, insa, nu il are la el, il tine acasa. Ne exprimam regretul de a nu-l vedea, fiindca nu am tinut niciodata trei miliarde in mana, apoi lasam loc bucuriei si admiratiei sa ne umfle sufletele. Il felicitam si pupam pe Banloc, apoi ii adresam intrebarea fireasca:

- Si-acum? Ce-ai de gand?

- Sa fac ordine in viata mea.

- Adica?

- Arunc toate mizeriile si vechiturile, scap de tot ce nu-mi mai place sau nu-mi convine si o iau de la zero. Imi permit  luxul.

Ii dam dreptate si il rugam, totusi, sa se mai gandeasca inainte de a face vreo prostie. Asta intrucat il stim cam naiv din fire, genul de om sensibil si influentabil, care se intristeaza din putin si se entuziasmeaza din si mai putin. Ori acum chiar are din ce sa se entuzasmeze... Da din cap ca da, asa va face si paraseste biroul. Revine dupa  vreo jumatate de ora si ne lasa paf:

- Gata, s-a rezolvat. Am taiat raul de radacina.

- Adica? il descoase imediat Brumar.

- Mi-am dat demisia si am sunat-o pe Anda sa-i spun ca vreau sa divortez.

- Serios?

- Serios. Hai, ca ma car. Nu mai am de ce sa zabovesc pe aici...

Si, fluierand un pasaj din "Oda bucuriei", isi strange lucrurile si pleaca, lasandu-ne sa vorbim singuri. Sau, ma rog, intre noi. Un sentiment ciudat, de satisfactie amestecata cu ciuda, ne incearca pe toti. Pe de o parte, ne bucuram pentru el, ca a reusit sa dea lovitura si nu mai trebuie sa munceasca tot restul vietii; pe de alta, ne pare rau ca pleaca, fiindca ne obisnuisem cu prezenta sa. Nu avem, insa, ce face decat sa mergem mai departe, noi, astia care am ramas pe baricade. Nu s-a sfarsit lumea o data cu castigul lui Banloc la loterie. S-a incheiat doar o etapa din viata noastra. Sau asa credem...

Trece seara, trece noaptea, vine iar dimineata si ma prezint la serviciu, ca de obicei. Cand sa intru in lift, peste cine dau? Peste Banloc!

- Ce-i cu tine, omul? il intreb cum il vad. Ce cauti aici?

- Ce sa caut? La munca, raspunde adoptand o mina trista si plecand privirea.

- Pai, nu ti-ai dat demisia ieri? insist, in timp ce imi spun in minte: "Nu-i a buna! Precis s-a intamplat ceva rau..."

- Ba da, dar l-am sunat azi-noapte pe sef, mi-am cerut iertare si l-am rugat sa ma primeasa inapoi. M-a inteles si a zis ca ma primeste. Norocul meu ca nu l-am injurat, asa cum ar fi meritat, atunci cand i-am pus hartia pe masa.

- Intr-adevar, ai facut bine ca ti-ai retinut acea pornire. Intotdeauna e bine sa lasi loc de buna ziua. Dar ce te-a facut sa te razgandesti?

- Mi-e si rusine sa iti spun, dar tot trebuie sa iti spun. N-am cum altfel...

- Atunci, spune, nu te mai codi.

- Pai, biletul nu era castigator.

- Cum asa?! Doar am vazut numerele castigatoare cu ochii mei. Erau numerele tale!

- Da, numerele erau bune, dar biletul nu a fost castigator. Operatoarea de la casa de pariuri, in loc sa imi puna biletul la tragerea de la 10 dimineata, l-a pus la cea de la 10 noaptea.

- Aoleu! Asta chiar trebuie sa fi durut!

- Mda... Cand am ajuns aseara acasa si am vazut, am lesinat. Nu mai spun de Anda, care mi-a ras in fata si mi-a spus  ca nu vrea sa mai stie de mine.

- Si ce-ai facut?

- Ce sa fac? I-am cerut si ei iertare, ca si sefului, si i-am promis ca am sa fiu cel mai bun sot din lume, daca imi mai da o sansa. Si, slava Domnului!, mi-a dat-o.

- Intr-adevar, ai avut noroc sa fii iertat si de sef, si de sotie. Dar noi nu te iertam de berea promisa. Ca ai castigat, ca n-ai castigat, nu conteaza: diseara ne cinstesti!

- Nu mai incape indoiala. Daca nu a fost sa fie de eliberare, atunci de reangajare, si tot am sa fac.

Intram in birou si ne luam fiecare postul in primire, cu totii stupefiati de patania lui Banloc, care a fost la un pas de fericire. Cand, dupa o serie de comentarii, vine si intrebarea indelung ocolita, al carui raspuns este asteptat de toata lumea. O pune Brumar:

- Auzi, Banloc, dar tipa aia de la casierie ce a zis cand i-ai spus ca ti-a gresit biletul?

- Ce sa zica? A zis "Ooo, scuze! Mea culpa!" si a inceput sa rada.

- Si tu?

- Am ras si eu cu ea si i-am dat sa imi puna biletele pentru tragerile urmatoare.

- Mult succes! Dar ai grija sa verifici ce numere iti pune, si pentru cand.

- Multumesc! Asa am sa fac.

- Hai, acum la treaba!

- Hai!

 

Din aceeasi categorie:

Picnic

Picnic

E week-end. Se anunta vreme superba. Numai buna pentru iesit la un picnic cu prietenii. Vorbesc, asadar cu gasca, fac convocarea si sambata dimineata,...

Citeşte mai mult...

Porcul

Porcul

Hai sa va spun una tare amuzanta. Adica amuzanta pentru voi, care o cititi, nu si pentru mine, care am trecut prin ea. Desi, la urma urmei, ce a fost,...

Citeşte mai mult...

Curviștina

Curviștina

Cobor intr-o buna zi din bloc si dau nas in nas cu Mihai, vecinul de la sapte: un barbat de 35 de ani, inalt, cu chip placut si conformatie atletica, ...

Citeşte mai mult...

Râgâiala

Râgâiala

E o dupa-amiaza torida. Se topesc pietrele. Putina lume iese din casa, si asta numai daca e neaparat nevoie. La mine e. Asa ca ies.

Mi-ar fi mai la ind...

Citeşte mai mult...

O lume mizeră Mea Culpa