gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri19012018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Cadoul

Evaluare: / 1
1

Au venit sarbatorile. Magia lor pluteste in aer. Spiritul e cu noi. Oamenii sunt mai buni, mai atenti unul cu altul. Prietenii isi dovedesc sau redovedesc afectiunea, rudele certate arata conciliere, strainii isi fac noi cunostinte. Si cu totii, indiferent de gradul de rudenie sau de amicitie, isi fac daruri. Niciodata nu m-am dat in vant dupa o astfel de indeletnicire, am lasat-o pe sotia mea sa se ocupe de acest aspect ingrat al sarbatorilor, axandu-ma pe partea cu vinul de buturuga si carnea de porc. Si anul acesta procedez la fel.

"Popestilor, ce zici sa le luam?", ma intreaba sotia, de parca eu as fi stiut despre ce Popesti vorbeste si m-ar fi interesat ce cadou sa le iau de Craciun. "Pe mine ma intrebi?", ii raspund nepasator, cu ochii in calculator. "Sunt prietenii tai, ia-le ce stii tu ca le place sau le trebuie." Ea se uita ciudat la mine si insista: "Pai, asta e buba, ca nu stiu nici ce le place, nici ce le trebuie. Daca as fi stiut, nu te-as mai fi intrebat. Nu prea am intimitati cu ei, ca sa le stiu gusturile sau nevoile." E randul meu sa ma uit ciudat la ea: "Atunci ia-le cate un set dintr-ala neutru, de cosmeticale, si ai scapat de ei. Daca nu le place, il dau si ei mai departe." Ceea ce se traduce prin: "Ia-le ce le-oi lua, si mai scuteste-ma cu prostiile astea."

Se duce sotia, asadar, si le cumpara cate un set de cosmetice. Cel barbatesc contine un deodorant, un after shave si un gel de ras. Cel femeiesc, -nu retin prea bine, dar cred ca are un gel de dus, un sampon si un roll-on pentru subrat. Ambele, de firma; ambele, destul de scumpe pentru niste necunoscuti, fapt care naste unele discutii. Insa nu discutiile fac obiectul acestei relatari, ci cadourile, asa ca trec peste. Le pune ea, asadar, intr-o punga frumoasa, cu Mos Craciun la vedere, pe care o asaza pe cuier, urmand ca a doua zi sa se intalneasca cu partea feminina a Popestilor, pentru a scapa de obligatie -caci mare placere nu cred sa existe in chestia asta. A doua zi, dimineata, le ia si pleaca.

Iata ca se face seara si se intoarce de la serviciu. Vorbim noi una-alta, ca oamenii, cand deodata isi aminteste: "Stii, astazi iar mi-am uitat verigheta acasa." Asta fiindca ori de cate ori face baie si-o scoate, de teama de a nu o pierde in cada, cum a auzit ca i s-a intamplat unei prietene. "La cate griji iti faci din cauza blestematelor astea de cadouri, nici nu ma mira", ii raspund ingaduitor si trec mai departe, la ale mele. Ea nu mai zice nimic, doar merge la toaleta, sa o recupereze de unde o lasase. Cand colo, ia-o de unde nu-i! "Omule, tu te tii de glume? Scoate verigheta!", vine la mine cu o falca in cer si cu una in pamant. "Ce verigheta?" intreb eu prosteste. "Verigheta mea, lasata pe dulapiorul de la baie", precizeaza ea ceea ce realizasem si eu insumi intre timp. "Habar nu am unde e", ii raspund, si amandoi strigam la unison: "Stefaaaan!"

Stefan e baiatul nostru. Are 4 ani si este un poznas. Ii place, printre altele, sa se ascunda prin casa si sa ascunda lucrurile gasite in casa. Ne e clar imediat ca el e autorul farsei, asa ca il luam la sigur: "Pisicherule, scoate inelul!". Baiatul incearca sa tagaduiasca in prima faza, dar apoi recunoaste ca el l-a pitit. Cand, insa, ne spune unde, parca ne da cu ceva in cap: "L-am pus in punga aia rosie, frumoasa, de pe cuier!" Punga pe care sotia i-a dat-o prietenei sale. Ceea ce inseamna ca verigheta e acum la Popesti. Asta ne trebuia!

Neplacuta in sine, treaba e totusi destul de simpla in ultima instanta: ii sunam si ii rugam sa ne returneze inelul. Nu? Asta, in teorie. In practica, insa, e ceva mai problematic. "Draga mea", ii raspunde Popeasca sotiei, "Sper sa nu mi-o iei in nume de rau, dar, stii, noi mai primiseram cateva seturi de cosmetice asemanatoare si, neavand ce face cu atatea, ne-am gandit sa mai scapam de obligatii, asa ca le-am dat Ionestilor, colegii mei de serviciu. De verigheta nu stiu nimic." Da, ati citit bine. In netrebnicia lor, Popestii nu se invrednicisera nici macar sa se uite in punga , sa vada ce contine. Pasasera cadoul mai departe, cu o nonsalanta vecina cu nesimtirea. Dar vecina de partea cealalta, daca intelegeti ce vreau sa zic Si cand ma gandesc cate probleme isi facuse sotia, ca nu stia ce sa le ia...

Acum asta e. Astea sunt faptele. Nu avem de facut decat sa-i rugam pe Popesti sa mearga la Ionesti si sa-i roage sa le inapoieze verigheta, ca mai apoi ei sa ne-o dea noua. Ceea ce si face, dupa ce isi revine din uluiala, sotia mea. Dupa vreun sfert de ora, insa, uluiala ii revine, ridicata la puterea a patra: Ionestii nu ne pot inapoia verigheta, caci au dat cadoul de la noi, cu tot cu punga, Isopestilor, vecinii lor de la sapte. Ii injur in gand si pe unii, si pe altii, si pe toti, apoi, dupa ce convorbirea se va fi incheiat, ii mai injur o data, cu sonor, sa ma descarc. Dupa care trag o dusca si ma pun pe asteptat. Nu trece mult si primesc vestea pe care, desi nu imi place sa recunosc, in gandurile mele negre o intuisem: Isopestii nu mai detin punga noastra. Au transmis cadoul Cornestilor, care la randul lor l-au dat Mihailestilor. Si cine stie cui l-or mai fi dat si astia... Sa nu innebunesti?

Eu, unul, cel putin, sunt pe cale de o face, cand suna la usa. Deschid si ii vad in prag pe cumnatii mei, veniti intr-o vizita de curtoazie. Numai de ei nu ne ardea acum, dar nu avem ce face. Ii primim in casa, ii asezam la masa si, dupa ce ridicam paharul, ei ne arata ce ne-au adus. "Mai, oameni buni, noi nu am stiut ce gusturi sau nevoi aveti, asa incat am zis sa va luam ceva neutru, cum sunt seturile astea noi, de cosmeticale, aparute acum.", zice el, in timp ce pune cateva pungi, cu chipul lui Mos Craciun la vedere, pe masa. Dupa care imi face cu ochiul: "La urma urmei, daca nu va plac si nici nu va trebuie, le puteti da si voi mai departe..." Le multumim frumos si, de complezenta, ne uitam sa vedem ce contin, prefacandu-ne incantati.

Cand ajung la punga mea, insa, devin mai mult decat incantat; devin de-a dreptul extaziat. Sunt exact aceleasi cosmetice pe care le facuseram noi cadou Popestilor! Iar la fund, intr-un colt, pitita bine de Stefan, sa n-o gaseasca nimeni, este verigheta sotiei. O extrag pe sestache si i-o pun in palma, zambind larg, fermecator: "Uite, draga, ce surpriza frumoasa ne-au facut cumnatii. Chiar ceea ce aveam nevoie..." Cand vede verigheta, sotia e gata sa lesine. O ciupesc scurt, dureros de incheietura, si o trezesc la realitate. Dezmeticita, isi pune verigheta pe deget cu un gest natural si raspunde: "Ooo, ce seturi de cosmetice deosebite! Si frumoase, si utile. Exact ceea ce ne doream..." Dupa care umplem paharele si ne punem pe petrecut. Magia sarbatorilor pluteste in aer. Spiritul e cu noi.

Din aceeasi categorie:

Sânge

Sânge

E duminica dimineata. Ma aflu in sala de asteptare a unei gari mici, de provincie. Ma intorc de la o nunta si sunt foarte obosit. Abia astept sa vina ...

Citeşte mai mult...

Politica

Politica

S-a mai dus un an si a venit din nou ziua cea mare: 23 februarie, zi de sarbatoare.  Suntem, ca in fiecare an, invitati la nasi, pentru traditionala i...

Citeşte mai mult...

Diareea

Diareea

Anul asta hotaram sa organizam masa de Craciun la noi acasa. Dar nu asa, oricum, ci sa facem o masa ca lumea, pe care sa o tinem minte cate zile om av...

Citeşte mai mult...

Perversul

Perversul

E o perioada nasoala a anului curent. Trebuie depuse declaratiile de venituri pe cel precedent. Nu-mi place, dar n-am ce face; trebuie sa ma conformez...

Citeşte mai mult...

Comentarii  

 
0 #1 ciupi 28-12-2013 06:56
aceasta poveste, scoasa din viata de zi si noapte a romanului, ma-ndoiesc sa se intample asa ceva si in afganistan, zum beispiel, ne caracterizeaza la toate sarbatorile care se lasa cu daruri, de parca fiecare mos craciun isi introduce cate o copie in casele oamenilor, unele ramase de la recentul mos nicolae, cald inca in ghetutele copiilor romani. ceea ce mi se pare interesant, iar povestea nu o scoate in evidenta, este faptul ca scuzati conationalii mei au depasit perioada in care te bucura un cadou primit si ai trecut la urmatoarea, cand te simti mai bine atunci cand vezi cum se bucura - daca se bucura - cel caruia ii oferi ceva, o cutie cu prezervative cuiva care nu iubeste copiii sau un pariu prezumtiv castigator unuia care le ghiceste mereu in afara unuia singur.
Citat
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează