Aproape de Martisor am parte de una dintre cele mai frumoase suprize din viata mea. E o dimineata placuta, racoroasa, de primavara. Indreptandu-ma spre serviciu, ajung  pe o straduta din zona Vasile Lascar, pe care ajung in fiecare dimineata la ora aceea. Depasesc gardurile unul dupa altul, cu mintea aiurea, cand privirea mi-e atrasa de un lamai dintr-o curte mare, curata si ingrijita; un lamai nu prea inalt, dar nici mic, plantat intr-un ghiveci de teracota, asa cum se cere la manual pentru ca radacinile sa ii poata respira.

E in faza de inflorire, doua-trei fructe cat castanele facandu-si cu greu loc printre cateva flori alb-purpurii si prin multimea de frunze verzi, stralucitoare. O planta delicata, o aparitie luminoasa in peisajul cenusiu al strazii. O desfatare pentru ochi si suflet. Ma opresc sa o admir. Respiratia mi se opreste in loc. Imi place ceea ce vad. Simt ca traiesc.

Deodata aud un latrat undeva in spate: "Wrau, wrau!". Ma intorc si vad o haita de caini care incoltisera o batrana. Cu spatele la zid, varstnica incearca sa se apere de animale cu o sacosa, dar fara succes. Prinzand-o de picior, dulaii o pun jos si o musca de unde apuca. Probabil ca, daca nu ar fi intervenit un grup de trecatori, ar fi omorat-o. Asa, o lasa doar lesinata. Ma cutremur la vederea batranei insangerate si intorc oripilat capul, sperand sa scap de  imaginea  aceea sinistra. Dar, fug de dracu si dau de tac’su.

In capatul celalalt al strazii, la vreo suta de metri, sase malaci tuciurii snopesc in bataie un tanar care geme dupa fiecare lovitura primita: "Oh! Ooooh!", dar nu plange. Habar n-am de ce il toaca, dar banuiesc ca nu le achitase vreo datorie. Lovit cu pumnul in fata, cu sutul in burta si cu ranga peste turloaie, baiatul abia se se mai tine pe picioare. Apoi, dat cu capul de un perete, nu se mai tine deloc. Matahalele bronzate din nastere il lasa inconstient, intr-o balta de sange, mai mult mort decat viu. Ma indepartez, de-a dreptul ingrozit de locul macelului, in directia opusa.

Acolo unde cu putin mai inainte fusese atacata batrana sunt acum doi aurolaci care trag cu nesat din pungi si care, intre doua inspiratii, se apleaca si ling de pe asfalt sangele coagulat lasat in urma de biata varstnica. Trecand pe langa ei si observandu-le preocuparea, o doamna eleganta nu-si poate retine scarba si vomeaza instantaneu: "Broah! Brooaaah!", atat de strident ca, auzind-o, poti crede ca-si da sufletul. Sunetele ce insotesc regurgitarea materiei stomacale alerteaza locuitorii de pe strada, care sar ca iepurii din strat, unul dupa altul, chiar la fix pentru a nu rata vederea unei tiganci ce isi elimina fecalale la adapostul unui autoturism de ultima generatie. Insotindu-si golirea intestinelor de zgomote specifice celor ce se elibereaza: "Ooooooh, ooooooh!", tanara raspandeste in jur imagini vizuale si  olfactive greu de suportat, asa incat vecinii intra, plini de repulsie, inapoi in case.

Mai apoi, fata ridica fecalele proaspete, care emana in jur aburi calzi, le pune pe un ziar si se piteste dupa un stalp. Peste putin, dintr-o casa iese o alta tigancusa, careia prima ii azvarle treaba mare in fata, odata cu o serie de invective caracteristice rasei, greu de reprodus. Aceasta fiindca, zicea ea, cealalta ii furase barbatul. Luata prin suprindere, cea de-a doua tigancusa nu poate reactiona in niciun fel, asa ca primeste excrementele fetide in plin.

Concomitent, un imberb se masturbeaza cu furie dupa un stalp de inalta tensiune, iar un trecator isi sufla nasul din mers, fara batista, zgomotul mucilor loviti de pamant amintind de cel al unei pietre lovite de un zid: "Pleouc!". Si, ca peisajul sa fie complet, o masina trece in viteza si calca o pisica pe cap, raspandindu-i creierii pe trotuar.

Neputand suporta macabra scena, imi intorc privirea catre lamaiul care ma surprinsese atat de placut in dimineata cu pricina. Un lamai nu prea mare, dar nici mic, aflat in faza de inflorire. O planta delicata, o aparitie luminoasa in peisajul cenusiu al strazii. O desfatare pentru ochi si suflet. Il privesc pana intr-acolo incat ajung din nou sa simt ca traiesc. Satisfacut de vederea lui, imi pun castile pe urechi si o iau la pas catre serviciu, savurand acordurile unui nemuritorului cantec al lui Louis Armstrong, difuzat cu insistenta de Europa FM: "I see trees of green... Red roses too... I see them bloom... For me and for you... And I think to myself.... What a wonderful world.."

Din aceeasi categorie:

Misoginul

"Omule, ce nu-mi place mie la femei e felul lor de a fi si de a se purta. Acum spun una, peste o clipa spun alta. Sunt niste prefacute de prima mana. ...

Citeşte mai mult...

Lăbuș

Vizavi de blocul in care locuiesc se afla cateva strazi de case, unele vechi si darapanate, pe care, daca ar fi fost dupa mine, le-as fi daramat demul...

Citeşte mai mult...

Gunoiul

E sambata dimineata. Foarte de dimineata. Strazile sunt aproape pustii. Doar ici-colo se vede cate un om, plecat cu cine stie ce treaba matinala. Ma i...

Citeşte mai mult...

Pariul

A venit primavara. Au inceput ursii sa iasa din barloguri si oamenii din case. Ma aflu in parcul Titan, acolo unde au loc diverse concursuri sportive....

Citeşte mai mult...