Traiesc clipe grele. Tatal meu este internat de cateva luni cu grave probleme la rinichi. L-au plimbat medicii de la un spital la altul, si tot degeaba. Pana am ajuns cu el aici, unde a intrat pe mana unui mare specialist, profesor universitar, care ne-a dat asigurari ca, daca familia este de acord cu operatia, "totul va fi bine". Familia, adica mama, pensionara, si subsemnatul, somer. Bineinteles, am fost de acord cu operatia, vazand in ea mana in cap pe care o pune Dumnezeu celor alesi de El, carora, drept rasplata pentru ca au urmat calea cea dreapta si ingusta, le arata milostivirea Lui. Cand am auzit, insa, cat costa operatia, ne-a picat fata. "Ne pare rau, dar acesta este onorariul domnului profesor", ne-a explicat asistenta lui, cand am intrebat de ce atat de mult. "Daca nu va convine, puteti merge in alta parte. Dar sa stiti ca unul mai bun ca el nu gasiti."
N-am avut incotro si am acceptat. Era in joc sanatatea si viata parintelui meu, nu se putea altfel. Si, cum nu detineam suma ceruta, m-am gandit sa apelez la prieteni. Primul nume care mi-a venit in minte a fost cel al nasului meu, om cu bani si functie, anume aceea de director general intr-o firma de constructii. L-am sunat, i-am explicat situatia si i-am adresat rugamintea. Mi-a raspuns pe loc, fara ocolisuri, asa cum ii sta bine unui om sobru, cu bani si functie: "Stiu ca ti-am promis ca am sa te ajut oricand vei avea nevoie, dar nu pot, am alte prioritati. Se apropie perioada concediilor si trebuie sa am numerar de manevra..." I-am spus ca nu-i nimic, i-am multumit oricum si l-am injurat pana nu am mai putut: stiam ca "prioritatea" nu era alta decat amanta pe care o tine de cativa ani....
Al doilea pe lista a fost finul meu, Marian, pe care il ajutasem cu multe in trecut si care imi era, cum se zice, dator vandut. Nu ma asteptam nicio secunda sa ma refuze, mai ales ca stiam ca o duce foarte bine, atat el cat si sotia lucrand in magistratura, pe posturi bine remunerate. Dar... m-a refuzat. A zis: "Of, nasule, ai picat prost, ca tocmai ne-am apucat sa ne ridicam o vila in nordul orasului si o lucrare ca asta inghite mult... Incearca in alta parte!" I-am zis ca asa am sa fac, m-am rugat de sanatatea lui si a trei generatii dupa el si mi-am promis ca nu am sa il mai caut vreodata.
Am incercat apoi la niste veri. Mi-au ras in fata: "Daca la prieteni nu ai gasit, la rude nu ai sa gasesti nici atat!" Asa ca m-am intors la prieteni. Unuia ii oferisem candva un imprumut de cateva mii de euro; altuia ii aranjasem sa isi gaseasca serviciu; iar altuia ii facusem cunostinta cu cea care avea sa-i devina sotie. Cu totii ar fi putut, la o adica, sa ma ajute. Dar nu au facut-o. Ba mai mult chiar, nici macar nu au incercat. "Am banii la banca, nu pot sa ii scot asa, pentru orice fleac", mi-a zis primul. "Ti-as da, dar mie ce imi iese la faza asa?", m-a intrebat, facandu-mi cu ochiul, al doilea; "Auzi, pentru mine e prea mare deranjul, dar de ce nu incerci la camatari?", mi-a sugerat ultimul dintre ei. I-am injurat pe toti de i-am spurcat si am blestemat ziua in care m-am hotarat sa renunt la serviciu si sa intru in somaj, bazandu-ma pe promisiunea unui amic ca ma va lua la el la firma, lucru neinfaptuit nici pana in ziua de azi, la aproape un an de atunci. Si, fara un leu in buzunar, am pornit spre spital.
Ma aflu, asadar, in drum spre spital. Traiesc clipe grele. Am fost de acord cu operatia tatalui meu, profesorul l-a programat, si acum asistenta asteapta banii. Ca asa lucreaza profesorul: vrea banii inainte, ca si curvele. Intru in spital cu capul plecat, negru de suparare. Nu am nicio idee ce am sa ii spun asistentei, asa ca ma hotarasc sa ii spun adevarul, rugand-o sa inteleaga si sa ma mai pasuiasca putin: sper ca in cateva zile sa fac rost de bani si sa ii dau profesorului ce e al profesorului. Cand aude ce ii spun, insa, femeia se schimba la fata si izbucneste: "Nici vorba! Ori dati banii inainte, ori operatia nu va avea loc!" Incerc sa o inmoi: "Bine, dar este in joc viata tatalui meu! Nu se poate sa nu intelegeti!" Ma opreste: "Ba se poate. Escroci d-astia ca dumneata am vazut destui la viata mea... Ori aduci banii pana diseara, ori amanam operatia!" si, vorbind singura, se duce la ale ei..
Ma abtin sa o injur de mama si sa ii dau capul in gura pe care l-ar merita. Soptesc numai "Bine, o sa vad ce pot face!" si ma intorc sa plec. Cand, ma lovesc de un om la fel de ravasit, trist si preocupat ca si mine. Imi cer scuze si incerc sa-l ocolesc, dar ma vad apucat de brat si oprit: "Cat v-a cerut?" Ma uit oarecum nepasator la el si ii spun suma. Baga mana in buzunar, scoate un teanc de bancnote, mi-l intinde si imi zice: "Poftim! Sunt mai multi aici, dar veti avea nevoie si pentru anestezist, si pentru asistente, medicamente…" Iau banii cu un gest mecanic si, ca in transa, il intreb: "Bine, dar de ce?". "Maine ar fi trebuit sa il opereze pe tatal meu, dar astazi a murit", imi raspunde cu un glas soptit, stapanindu-si cu greu lacrimile. "Daca pe tatal meu nu au putut sa il salveze, poate pe al dumitale vor reusi". "Sa dea Dumnezeu!", baigui in timp ce il strang la piept. "Sa dea!", imi raspunde la randul sau, dupa care se indeparteaza cu pasi mici, tarsiiti, de om trist. Il urmaresc cu privirea pana il vad disparand dupa colt, dupa care ma dezmeticesc si ma indrept spre cabinetul asistentei. Dau buzna peste ea, ii arunc suma ceruta pe masa si o anunt: "Operatia merge inainte!"…
Din aceeasi categorie:
Tramvaiul
La 7.30 trebuie sa fiu la gara la Basarab. La 8.15 pleaca trenul. Imi iau o marja de siguranta, sa am timp sa-mi cumpar bilet, un ziar, un covrig si o...
Pramatia
E sambata dimineata. Ora sapte, cand e somnul mai dulce. N-a fost, insa, chip, sa dorm; a trebuit sa ma scol. Am treaba. Ma aflu deja pe strada, indre...
Urechelniţa
E o zi frumoasa de vara, numai buna de iesit la iarba verde. Cum la tara, la socrii mei, e iarba cata vezi cu ochii si o padure deasa si frumoasa, ma ...
Donatorul
Povestea ce am sa v-o spun acum are sa va emotioneze. Spun asta fiindca i-a impresionat pe toti cei carora le-am spus-o. Si au fost oameni diferiti, d...
TINETI MINTE!